Unguraşul
Denumire populară: Marrubium vulgare.
Denumire populară: bălţătură, iarbă flocoasă, gutuiţă.
Prezentare. Unguraşul, o plantă cunoscută şi sub numele de iarbă
flocoasă, îşi merită pe deplin numele.
Este acoperită cu peri foarte mulţi şi foarte dezvoltaţi, mai ales pe tulpină şi
pe frunze. Unguraşul este o erbacee perenă, aparţinând de familia labiatelor.
La maturitate poate avea o înălţime cuprinsă între 30 şi 80 cm. Frunzele sunt aproape
rotunde, au peţiolul lung şi multe nervuri.
Unguraşul înfloreşte începând din iunie
şi până în septembrie. Florile sunt albe, păroase şi grupate. Fructele au formă de nuculă, miros neplăcut şi gustul
amar-taninos. Unguraşul creşte pe o arie largă, de la câmpie până la munte, în
flora spontană – pe marginea şoselelor şi a căilor ferate, pe marginea
drumurilor de ţară, a potecilor şi a cărărilor, pe marginea izlazurilor. Este
o plantă
meliferă. Valoare medicinală are toată planta, din
care se face,
în primul rând, infuzie, pentru uz extern, dar şi pentru uz intern. Tot din această
plantă se prepară o tinctură şi chiar
şi un vin medicinal.
Substanţe active importante:
ulei esenţial, tanin, rezine, colină, saponină, acid galic precum şi o
substanţă specifică – marubia.
Întrebuinţări.
Preparatele de unguraş sunt emoliente, expectorante, astringente, antispastice, stomahice.
În uz extern, unguraşul este indicat pentru spălarea şi bandajarea rănilor şi ulceraţiilor pielii. Pentru uz intern se recomandă în tratarea afecţiunilor căilor respiratorii, precum şi ale bilei, unguraşul
făcând bila mai activă. Unguraşul are şi proprietatea de a readuce pofta de mâncare, de a revitaliza organismul, de a interveni în
anemii, fiind antitoxic, antiseptic, diuretic. Contribuie la reducerea febrei,
fiind indicat, de asemenea, şi în corectarea ritmului cardiac. Domenii principale
de terapie: afecţiuni biliare, afecţiuni ale
căilor respiratorii, aritmii
cardiace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu