sâmbătă, 8 februarie 2014

O scrisoare pierduta

In septembrie 1979, primeam o scrisoare de la maestrul Marin Porumbescu, redactata de unul dintre colaboratorii lui, ca raspuns la scrisoarea prin care-i ceream parerea cu privire la o schita pe care o scrisesem, intitulata "Poarta". Pe atunci, doream sa devin scriitor, inchipuindu-mi ca daca am citit o multime de carti, as putea sa scriu si eu una. 


Maestrul era internat la sanatoriul din Moroieni si asta ma face sa cred ca era bolnav de tuberculoza. Dar e posibil sa fi stat acolo doar pentru aerul exceptional, infruntand riscul de a se imbolnavi cu adevarat. Din pacate, nu mai am de unde sa aflu care a fost realitatea.Am gasit acum ceva vreme scrisoarea maestrului, impreuna cu textul schitei mele. Uitasem cu desavarsire de acest episod, asa ca mi-a facut o reala placere sa citesc hartiile ingalbenite de vreme si patate, banuiesc, cu cafea. Iata textul maestrului. Urmeaza sa urc si "Poarta".

Draga Raul, 
Astept prima ocazie pentru discutii libere. Schita imi place intr-o oarecare masura. Titlul "POARTA" este folosit si de Nicolae Velea intr-o schita autobiografica, prin care isi marcheaza tranzitia de la copilarie la adolescenta. Este fireasca influenta (mimetismul?): demonul analogiei - cum il numeste Roger Caillois - ma trimite la Tristan (fara Isolda), la Tristan al lui Thomas Mann, la viziunile - halucinoza tip Kafka etc si mai putin la tine, care trebuie sa tinzi catre originalitate. Vezi si arhetipul din Blow-up prezent in Mrozek (un cuplu intr-un balansoar si imposibilitatea lor fata de cei o suta de metri care-i despart de un exitus tragic). Sa discutam despre DESPRE, dar m-ar bucura s-o facem in subteranele celeste tomitane, la mare, in fata portii care duce nicaieri si pretutindeni, in august 1979, dupa ce ai intrat la facultate. Atunci te voi recomanda unei reviste literare. Deocamdata eu zic ca ar fi bine sa ne folosim talentul si inteligenta in slujba matematicii. Parafrazam: 
Philosophia este ancilla (serva) arithmeticae!
                                                   Servus humilimus sum
                                                      Marin Porumbescu


2 comentarii:

  1. Daca te uiti bine in misiva aia, reiese ca omul desparte in silabe "îmi" şi "îşi" - ca atare nu e vorba de tuberculoza, ci de gramaticuloza. Mult, mult mai grava.
    (Asta e ca sa te imbarbatez: nu intilnisesi criticul cel mai indicat sa-ti demoleze incercarile. Pentru ca omul cam asta face cind te trimite inapoi la matematica).

    RăspundețiȘtergere
  2. Dupa cum am scris, textul a fost redactat de un colaborator sau secretar de-al lui Porumbescu, pe nume Ioan Dunca. Ai un link catre o pagina a bibliotecii din Constanta unde cineva povesteste pe scurt viata maestrului. Citeste acolo si o sa afli cum dupa ce el a pierit in flacari, au fost gasite o multime de fise care sunt inutilizabile, deoarece scrisul este complet ilizibil. Asta-i motivul pentru care omul nu putea sustine o corespondenta cu cineva si-i punea pe altii sa-i scrie scrisorile.
    La final, acest ID scrie: "Nu i-am dat mesterului sa o citeasca, pentru ca el citeste ilizibil"
    So, cam asta despre gramaticuloza - de ea se pare ca suferea domnul Ioan Dunca.

    RăspundețiȘtergere

După mine!