Există oare pe lume o fericire mai mare decât să ai copii? Eu nu mi-o imaginez. Copiii sunt tot ce poți tu crea mai bun pe lumea asta. Indiferent câți bani ai, câți oameni săraci hrănești, ce cărți de mare succes scrii, ce descoperiri științifice faci, toate sunt ca nimica în fața minunii de a face un copil, a-l crește, a-i deschide mintea, a-l face om adevărat.
Mă gândesc la Mircea Cosma, președintele Consiliului Județean Prahova. Un vechi comunist, un taliban. Un om care a tăiat și a spânzurat în județ, ca un adevărat satrap. Prieten cu Ion Iliescu, apropiat al lui Năstase, baronul de Prahova a făcut avere dintr-o poziție în care ar trebui să trăiască din salariu. A fost implicat în scandaluri grave de corupție, dar asta nu a contat în fața prahovenilor needucați care l-au votat cu ambele mâini de trei ori: în 2000, în 2004 și în 2008. Astăzi, în sfârșit, Mircea Cosma a fost ridicat de DNA și acuzat de corupție, împreună, atenție, cu fiul său, Vlad Alexandru Cosma, deputat ales pe listele - cum altfel - Partidului Social Democrat.
Mă gândesc acum cu o strângere de inimă la faptul că Mircea Cosma a avut parte de minunea despre care vorbeam, și încă de două ori. Doi copii are acest om, ajuns la 70 de ani - o fată și un băiat. Cel mai bun lucru pe care ar fi putut să-l facă bătrânul baron de Prahova, l-a făcut. Însă de aici încolo intervine oroarea. Ce viitor s-a gândit Cosma să-i asigure fiului sau, Vlad? Cumva l-a susținut ca să ajungă un avocat celebru, un chirurg strălucit, un mare sportiv? L-a pregătit cumva pentru o carieră internațională? L-a îndrumat către știință sau către artă? Nimic din toate astea: Mircea Cosma și-a trimis copilul în politică. Și l-a învățat, după cum spune astăzi DNA, să facă trafic de influență, să ceară bani negri pentru contracte cu Consiliul Județean „al lui tată”, să ducă, altfel spus, o viață plină de falsitate și de riscuri, printre oameni certați cu legea, lipsiți de orice principii morale, o viață a cărei singură valoare este banul nemuncit, obținut prin fraudă, șmecherie și iuțeală de mână.
Așa încât îl întreb, în calitatea de tată pe care o am și eu: ce-ai făcut, mă nenorocitule? Cine ți-a dat voie să-ți expui copilul la asemenea grozăvii? Ai suflet, Mircea Cosma? Măcar îți dai seama cât de jos ai ajuns, ce tragedie trăiești? Atâta ai priceput tu din viața asta, în care există și frumusețe, și bunătate, și cinste, și înțelepciune - că trebuie să-ți înveți copiii - singura minune din viața ta - să fie asemeni ție, să ajungă inculpați, acuzați de corupție, să nu aibă nici principii, nici respect față de lege, nici vreo preocupare pentru viitorul țării în care trăiesc? Spune, Cosma, așa l-ai învățat pe Vlad? Așa l-ai îndemnat - du-te tată în parlament și de-acolo adu-mi clienți pentru contracte, ca să le luăm procent și să ne umflăm conturile? Dacă e așa, ti-o spun deschis: ești un om de nimic și îmi este silă de tine.
Mă gândesc acum cu o strângere de inimă la faptul că Mircea Cosma a avut parte de minunea despre care vorbeam, și încă de două ori. Doi copii are acest om, ajuns la 70 de ani - o fată și un băiat. Cel mai bun lucru pe care ar fi putut să-l facă bătrânul baron de Prahova, l-a făcut. Însă de aici încolo intervine oroarea. Ce viitor s-a gândit Cosma să-i asigure fiului sau, Vlad? Cumva l-a susținut ca să ajungă un avocat celebru, un chirurg strălucit, un mare sportiv? L-a pregătit cumva pentru o carieră internațională? L-a îndrumat către știință sau către artă? Nimic din toate astea: Mircea Cosma și-a trimis copilul în politică. Și l-a învățat, după cum spune astăzi DNA, să facă trafic de influență, să ceară bani negri pentru contracte cu Consiliul Județean „al lui tată”, să ducă, altfel spus, o viață plină de falsitate și de riscuri, printre oameni certați cu legea, lipsiți de orice principii morale, o viață a cărei singură valoare este banul nemuncit, obținut prin fraudă, șmecherie și iuțeală de mână.
Așa încât îl întreb, în calitatea de tată pe care o am și eu: ce-ai făcut, mă nenorocitule? Cine ți-a dat voie să-ți expui copilul la asemenea grozăvii? Ai suflet, Mircea Cosma? Măcar îți dai seama cât de jos ai ajuns, ce tragedie trăiești? Atâta ai priceput tu din viața asta, în care există și frumusețe, și bunătate, și cinste, și înțelepciune - că trebuie să-ți înveți copiii - singura minune din viața ta - să fie asemeni ție, să ajungă inculpați, acuzați de corupție, să nu aibă nici principii, nici respect față de lege, nici vreo preocupare pentru viitorul țării în care trăiesc? Spune, Cosma, așa l-ai învățat pe Vlad? Așa l-ai îndemnat - du-te tată în parlament și de-acolo adu-mi clienți pentru contracte, ca să le luăm procent și să ne umflăm conturile? Dacă e așa, ti-o spun deschis: ești un om de nimic și îmi este silă de tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu