Dialog la azilul de
bătrîni. Medicul îl bate pe umăr pe un pensionar:
— Te rog să
primeşti felicitările mele. Ai o sănătate de fier şi vei atinge cu bine vîrsta
de optzeci şi cinci de ani.
— O, domnule
doctor! Dar eu am deja optzeci şi cinci de ani!
— Ei vezi? Nu
ţi-am spus eu? Ai şi ajuns la optzeci şi cinci de ani. Felicitări!
— Ce părere aveţi?
întreabă o pacientă de la ţară. Dispare negul dacă îngrop o pisică la miezul
nopţii după gardul cimitirului?
Doctorul a dat din cap
aprobator:
— Bineînţeles.
Insă numai cu o singură condiţie: negul să fie pe pisică.
— Degeaba! oftează
compătimitor medicul, consultîndu-şi un bun amic. Cred că medicina nu mai poate
face nimic. Durerile tale de la piciorul stîng sunt simptome caracteristice
vîrstei!
— Glumeşti,
doctore! Dreptul nu-i tot atît de bătrîn ca şi stîngul şi nu mă doare?
Medicul dispune
completarea fişei medicale a noului său pacient şi dictează rezultatele
consultului în limba latină.
— Boala de care
sufăr eu, întreabă curios pacientul, este chiar atît de rara?
— Nici vorbă de
aşa ceva! Cimitirele sunt pline de asemenea cazuri.
Un pacient vine prost
dispus la medic şi-i relatează acestuia:
— Auziţi ce-a
putut să mi se întîmple. Plecăm de-acasă în trei, nevasta, soacra şi eu.
Ajungem în parc. Acolo soacra alunecă pe o coajă de banană şi cade lată.
— Pentru numele
lui Dumnezeu!
— Staţi că mai
urmează. Se răstoarnă de pe asfalt şi cade în lac.
— Îngrozitor!
— Dar abia acum
urmează grosul. Cu chiu, cu vai, o trag afară. Atunci îmi dau seama că de
spaimă şi-a pierdut graiul. E mută, domnule doctor, mută ca un peşte.
— O nenorocire!
— Staţi! Urmează
cel mai înfiorător moment, domnule doctor. Ştiţi bine că o nenorocire nu vine
niciodată singură. Acum vorbeşte din nou...
In timp ce pacientul se
dezbracă, medicul ridică capul şi strîmbă din nas:
— Cred că ar fi
cazul să faceţi o baie!...
— Vai de mine,
domnule doctor! Eu fac zilnic baie!
— Da? Atunci, vă
rog să schimbaţi apa!
După ce-a consultat
pacientul, oculistul îi spune: ,
— Trebuie să
evitaţi băutura. Alcoolul slăbeşte substanţial vederea.
— Atunci eu sunt o
fericită excepţie. Dacă beau vreo două - trei sticle de vin, încep să văd chiar
dublu!
— Pentru vizita
generală, conchide profesorul, în care nu mi-a scăpat niciun amănunt, vă rog sa
plătiţi două lire. Pacientul ridică capul surprins:
— Eroare, gravă
eroare, domnule profesor! înseamnă că vizita dv. generală n-a fost chiar atît
de completă. Dacă nu vă scăpa niciun amănunt, aţi fi observat că n-am la mine
decît 4 şilingi şi 2 penny.
Un vizitator pătrunde
în sala de aşteptare a unui medic scoţian. Acolo dă peste băieţaşul gazdei.
Vizitatorul întreabă:
— Unde este
taică-tău?
— In cabinet,
răspunde băieţaşul. Are o pacientă suferindă do diabet, tulburări pulmonare
şi-n plus are şi isterie. Ştiţi te înseamnă isterie?
— Nu. Explică-mi
tu!
— Încă trei lire
în plus la nota de consultaţie!
Medicul către soţia
pacientului, care îl priveşte dezolată.
— I-aţi pus
termometrul?
— Da, domnule
doctor. Îl ţine de alaltăieri sub braţ şi continuă să tuşească!
Pacientul avea o mină ndurerată
i totodată speriată:
— Domnule doctor,
vă implor sa-mi spuneţi adevărul, fie el oricît de crud. Ce am? De ce sufăr?
— Ei bine, dacă
vreţi adevărul pur, recunosc că nici eu n-am habar!
Într-un cabinet
parizian, pacientul, un tînăr, se îmbracă. Ridicînd din umeri, medicul îi
spune:
— Împotriva bolii
dumneavoastră eu sunt neputincios. Aveţi
o boală moştenită de la părinţi...
— Aşa? — intervine
tînărul. Grozav, n-am ce zice! Ştiţi însă ce? Vă rog, domnule doctor, să-i
trimiteţi nota de plată tatălui meu!
Un pacient suferea de o
tuse înfiorătoare. Tuşea atît de tare încît întreg corpul i se scutura. Medicul
i-a prescris o reţetă. La farmacie, din nebăgare de seamă, reţeta a fost confundată
şi pacientul a primit în schimb un purgativ puternic. Peste trei zile pacientul
se prezintă la medic.
— Cum te simţi? —
îl întrebă medicul. Ţi-a trecut tusea?
— Tusea nu mi-a
trecut, domnule doctor, în schimb nu mai îndrăznesc să tuşesc!
P47
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu