luni, 31 martie 2014

Secretul Pădurii Bătrâne (4)

Eliberarea lui Matteo
   Colonelul Procolo nu numai că află toate acestea, dar fu chiar informat, nu se ştie de cine, că Bernardi avea intenţia, pentru a împiedica tăierile în Pădurea Bătrână, să-l elibereze pe vântul Matteo şi să-l dezlănţuie împotriva lui. Sebastiano Procolo ar fi fost pierdut.
  


Educatie sanitara in comunism (8)

Mărul de aur
Petrişor se tupilă pe lîngă gardul livezii şi prin ruptura din sîrmă împletită care scăpase ochiului ager al paznicului, se strecură nevăzut în plantaţia de iona­tani a C.A.P.-ului, care tocmai dădeau în pîrgă. Fuseseră bine îngrijiţi — ciontaţi şi stropiţi la timp —, iar acum arcuiau sub povara plăcută a merelor, ca de aur. Nu se copseseră încă, dar asta nu conta. Auzise el pe Nicuşor dintr-a treia, că gustase din merele bunicului, şi tare bune mai erau.
 


Romania needucata (7)

Cazul accizei la carburanti
Una dintre urmarile importante ale unei educatii corecte primite in copilarie si adolescenta este capacitatea omului de a intelege diverse legaturi simple intre lucruri, cum ar fi, de exemplu, cea dintre cauza si efect. Un om educat se presupune ca a achizitionat cateva tehnici simple ale argumentatiei si are un respect fata de corectitudinea rationamentului. El nu-si permite sa faca erori de tipul "nu sunt de acord cu legalizarea casatoriilor intre persoane de acelasi sex, pentru ca dupa aia o sa urmeze casatoria dintre oameni si animale". Omul educat argumenteaza corect, pentru ca el doreste ca discutia pe care o poarta sa conduca la aflarea adevarului si nu la infrangerea advresarului.


Cvartetul funest

N-am mai facut de multisor o analiza a evenimentelor pe care le traversam, bazata pe stiinta si arta numerelor. Poate ca unii isi amintesc de cazurile Becali, Antonescu, Ouatu de care m-am ocupat la momentul potrivit. Astazi a venit randul lui Ponta, personaj, in opinia mea, funest pentru Romania. O sa va arat ce spun numerele despre el, in stransa corelatie cu numele altor trei personaje funeste care, insa, au trait sau traiesc la Moscova.


duminică, 30 martie 2014

Povestile lui Wilhelm Hauff (22)

Şeicul din Alexandria (2)
Puţină vreme după ce tinerii aceştia vorbiseră cu moşnea­gul despre şeicul Ali Banu, se întîmplă ca ei să treacă din nou pe această uliţă, cam pe la ceasul rugăciunii de dimineaţă. Amintindu-şi de moşneag şi de istorisirea lui, îl căinară cu toţii pe şeic, privind spre casa lui. Dar care nu le fu mirarea cînd văzură totul minunat împodobit! Pe terasa pe care se plimbau roabe gătite fluturau flamuri şi steaguri; în sala casei erau aşternute covoare scumpe, iar treptele largi ale scării fuseseră îmbrăcate în mătăsuri de preţ; pînă şi pe uliţă era întins un postav subţire, frumos ţesut, din care mulţi ar fi dorit să-şi facă un veşmînt de sărbătoare sau o pătură pentru picioare.


Secretul Pădurii Bătrâne (3)

Matteo
   La începutul acestui secol, în Valle di Fondo, vântul Matteo era foarte cunoscut. Puţine vânturi atinseseră vreodată în trecut o notorietate asemănătoare cu a sa.
   O fi fost sau nu adevărată lăudata sa putere, sigur e că tuturor le era tare frică de el. Când se apropia Matteo, păsările încetau să cânte, veveriţele, marmotele şi iepurii de câmp se vârau în vizuini, vacile scoteau mugete lungi.


Adevărul lui Blaga

Mare porcărie și clasificarea științifică. Distruge orice puseu de romantism, orice fior de mister, stinge flacăra fanteziei, neutralizează imaginația. Ucide, vorba lui Blaga, „corola de minuni a lumii”. Nu știu de ce trebuie să-și bage oamenii de știință nasurile peste tot și, mai ales, să explice cum stau lucrurile. N-ar putea să țină pentru ei tot ce constată? Bunăoară, de ce trebuie să ne spună ei că pielea omului e un organ? Cum adică un organ? Adică așa, ca rinichii și splina? Doamne ferește! Adică atunci când mângâi sânul iubitei, mângâi de fapt unul dintre organe? Când îi spui „ce fină e pielea ta”, e ca și cum i-ai spune „ce ficat lucios ai”? Dar este abominabil!


Secretele padurii din Altenau



sâmbătă, 29 martie 2014

Polițiștii și geometria

Una dintre expresiile cele mai enervante pe care le aud la știri sună așa: „polițistul a tras un foc de armă regulamentar, în plan vertical”. Asta vrea să spună că glonțul tras de polițist s-a dus înspre cer și nu a pus pe nimeni în pericol. Numai că asta e o prostie care arată cu claritate faptul că regulamentele militare sunt făcute de indivizi care  n-au habar de geometrie.  


Trei milenii de umor (54)

Directorul este chemat de către minister la telefon. Medicul de serviciu îl caută, dar nu-l găseşte. Peste un ceas, negăsindu-l defel, medicul dă alarma. Întreg personalul spitalului îşi caută directorul, dar eforturile lor sunt zadarnice. În parc, un asistent medical răscoleşte nişte tufişuri de tisă. Un nebun îl bate pe umăr:
   Ia vedeţi ce este cu bărbatul pe care l-am închis în „rezer­vaţia” mea! Parcă e turbat sau chiar nebun! Auzi ce susţine încontinuu? Că el ar fi director!


Educatie sanitara in comunism (7)

Bunul cel mai de preţ
Cînd tovarăşa învăţătoare a întrebat clasa: „Ce este sănătatea? Ce se înţelege prin sănătate? Cînd se poate spune despre om că este sănătos?” mai toţi copiii au rămas nedumeriţi. Cum adică „ce este sănăta­tea?” Răspunsul este cum nu se poate mai uşor: „un om este sănătos, cînd nu este bolnav”, aşa a răspuns Rodica; şi noi, toţi din clasa a III-a B, am aprobat-o.



Secretul Pădurii Bătrâne (2)

Bernardi 
   Lipsesc amănunte despre felul cum a ajuns Sebastiano Procolo să descopere afacerea cu duhurile şi cu vântul Matteo.
   După cum a povestit Vettore, într-o seară Procolo fusese atras de o lumină care străbătea pădurea şi se apropiase de ea fără să fie văzut. Era Bernardi, care, la lumina unui felinar, conducea acasă trei copii pierduţi în pădure; trei liceeni, colegi ai lui Benvenuto. Bernardi le-ar fi istorisit povestea, fără să-şi închipuie că în clipa aceea colonelul îl urma şi asculta totul.


Dulcele sacrificiu

În anul 2000 a fost lansat filmul "Chocolat", cu Juliette Binoche şi Johnny Depp. Un filmuleţ plăcut, nu cine ştie ce născător de întrebări existenţiale, cu un scenariu construit după o schemă străveche: „singur împotriva tuturor”. În cazul asta, în schemă intră o doamna fără domn, dar cu o fetiţă, care se stabileşte într-un sătuc francez şi deschide o ciocolaterie. Comunitatea este oripilată, principiile morale ale sătenilor sunt puse la grea încercare, primarul e ostil etc. Apar nişte ţigani care călătoresc pe rîu şi dau spectacole de-ale lor din loc în loc, unul din ei are o mică îndrăgostire cu doamna fără domn, apoi pleacă. La sfârşitul filmului, pleacă şi doamna împreună cu fetiţa ei, către noi zări, către noi aventuri. Asta e tot.


vineri, 28 martie 2014

Povestile lui Wilhelm Hauff (21)

Seicul din Alexandria (1)
Ali Banu, şeicul din Alexandria, era un om ciudat. Cînd trecea de dimineaţă pe uliţele oraşului, cu turbanul lui din caşmir scump, cu veşmîntul de sărbătoare, încins cu un brîu care preţuia cît cincizeci de cămile, cînd trecea aşa, cu paşi domoli şi apăsaţi, cu fruntea întunecată, cu sprîncenele în­cruntate, cu ochii plecaţi, mîngîindu-şi gînditor, la fiecare cinci paşi, barba lungă şi neagră, cînd se ducea astfel la mos­chee, unde, potrivit dregătoriei sale, citea credincioşilor din Coran, oamenii se opreau în loc, se uitau după el şi-şi spuneau:


joi, 27 martie 2014

Romania needucata (6)

Cazul Mircea Diaconu
Dupa experienta din 2012, cand in parlament au intrat masiv persoane fara doctrina si fara niciun fel de proiect politic, multi dintre candidati nefiind altceva decat infractori, romanii needucati se pare ca n-au inteles nimic. Lucrul asta este vizibil pentru oricine analizeaza putin ceea ce se petrece acum, zilele astea, cu fostul actor Mircea Diaconu.



Hai ca pe-asta n-o stiati (6)

Ochelarii
In Antichitate, nu era nimic de făcut pentru cineva care avea defecte de vedere din naştere sau se confrunta cu slăbirea vederii odată cu înain­tarea în vârstă. Când romanii înstăriţi şi instruiţi de acum 2000 de ani ajungeau la punctul în care nu mai puteau citi, puneau sclavii să le citească cu voce tare. Existau lupe şi se pare că erau utilizate de meşteşugari pentru efectuarea lucrărilor de fineţe. La drept vorbind, se pare că lupele de cristal au fost utilizate chiar şi de meşteşugarii minoici din Epoca Bronzului, pe la 1600 î.H.



Moartea unui parcagiu

Luna trecută, în presă a apărut informația că la o secție de poliție din București, un tânăr de 26 de ani a fost omorât în bătaie. Ocupația lui - parcagiu. Mai exact, el era unul dintre șmecherii care te îmbie să intri în parcare, îți arată un loc unde te poți băga și apoi îți iau bani pentru „serviciul” ăsta. Parcările alea sunt publice, așa încât nu ai nicio obligație să-i plătești pe parcagii, dar ei îți dau a înțelege că dacă nu le dai nimic, nu garantează pentru integritatea mașinii și a bunurilor aflate în ea. Asta e de fapt o amenințare: „nu ieși cu banu', îți aranjez mașina”. Oamenii plătesc, poliția, în general, nu intervine - din frică, din imbecilitate, din indolență, din complicitate, nu știu ce să spun, asa că parcagiii fac bani prin șantaj și amenințare. 


A patra elegie duineza a lui Rilke

O, arborii vieţii, când în iarnă?
Nu suntem una. Nici ca păsările-nştiinţaţi
în drum spre sud. Zăbavnic şi-ntrecuţi,
aşa, deodată, ne-agăţăm de vânturi
şi cotropim un iaz nepăsător.
Deodată ştim şi floare şi-uscătură.
Şi undeva mai umblă lei, şi nu ştiu,
cât sunt măreţi, de nicio neputinţă.


Mici intamplari cu animale (209, final)

Sunt oare impresionate animalele de moartea semenilor? (2)
In august, pe vremea alergatului căprioarelor, stăteam la pîndă într-un pătul dintr-un teren de munte. Patulul era clădit cu măiestrie între patru molizi mari din marginea unei tăieturi presărate cu mici boschete de brădui. A fost şi amurgul din ziua aceea unul dintre nenumăratele pe care le-am petrecut în amvonul înalt al observatoarelor, şi care au cuprins poate ceasurile cele mai pline de încîntări din cariera mea de vînător.


miercuri, 26 martie 2014

Secretul Pădurii Bătrâne (1)

Sosirea colonelului
    Se ştie despre colonelul Sebastiano Procolo că s-a stabilit în Valle di Fondo în primăvara lui l925. Unchiul său Antonio Morro, murind, îi lăsase o parte dintr-o imensă proprietate de păduri la zece kilometri de sat.
  Cealaltă parte, mult mai mare, fusese atribuită fiului unui frate mort al ofiţerului: lui Benvenuto Procolo, un băiat de doisprezece ani, orfan şi de mamă, care trăia într-un colegiu particular nu departe de Fondo. Tutore al lui Benvenuto până atunci fusese unchiul Morro. Ca urmare, grija băiatului fu încredinţată colonelului.
   


Atentie! Craig Morey! Interzis minorilor!



Mici intamplari cu animale (208)

Sunt oare impresionate animalele de moartea semenilor? (1)
Am văzut scene care m-ar face să răspund „nu!" — şi am văzut altele care îmi spun că animalele au conştiinţa morţii, ştiu că un tovarăş mort înseamnă primejdie şi sunt impresionate de văzul unui semen ucis. Mi se desprind din amintiri trei scene.


O poezie moarta despre niste nemuritori muribunzi




Remediul gândirii

Timp de trei ore am lucrat la grădina din faţă şi nu se vede mare lucru. Am cărat tone de ace de la coniferul casei, care se scutură continuu în vânturile de-aici, din nord. Am dat cu sapa, am măturat până am tocit minunata unealtă (ah, unde sunt măturile de nuiele cu care strângeam, în armată, hectare de frunze?!). Şi nu m-aş mai fi oprit, dar trebuia să intru şi să iau de pe foc oala cu fiertură pentru ciorba de burtă şi să hrănesc căţeaua Cindy, care alăptează şi are o foame de lup. Apoi am constatat că mai am jumătate de cană de cafea şi m-am aşezat aici, la masa de lucru, pentru o mică odihnă.


Cosmicomicariile lui Italo Calvino (11)

Anii - lumină      
Cu cît o galaxie este situată mai departe, cu atît se îndepărtează mai rapid de noi. O galaxie care s-ar afla la 10 miliarde de ani-lumină de noi, ar avea o viteză egală cu cea a luminii, 300 de mii de kilometri pe secundă. „Cvasi-stelele" descoperite recent s-ar apropia de acest prag.
Într-o noapte cercetam ca de obicei cerul cu teles­copul meu. Observai că pe o galaxie depărtată la o sută de milioane de ani-lumină era expus un afiş. Pe el scria: TE-AM VĂZUT. Făcui repede socoteala: lumina galaxiei ajunsese la mine într-o sută de mi­lioane de ani şi întrucît de acolo de sus se vedea ce se întâmpla aici cu o sută de milioane de ani întârziere, asta însemna că mă văzuseră cam acum două sute de milioane de ani.


marți, 25 martie 2014

Mici intamplari cu animale (207)

Doi paznici de vînătoare coborau spre casă coasta Muntelui Alunişul din hotarul comunei Bilbor, în ziua de 12 decembrie 1935. Intr-un loc dau de leşul unui urs, ca de trei ani, sfîrtecat rău. Intre picioarele dinapoi şi pe burtă blana îi era jupuită ca de mînă de om şi ferită în două părţi. Din burta deschisă lip­seau toate intestinele şi jumătate din stomac. Ii erau mîncate şi coapsele pînă la os. De la cadavru se vedeau urme de urşi, venite, plecate, învăluite cu sînge.                                                       


Don't ever forget George Bush

  • Marea majoritate a importurilor noastre provin din afara tarii.
  • Daca nu vom reusi, riscam sa dam gres.
  • Un singur cuvant insumeaza probabil responsabilitatea fiecarui guvernator, iar acest cuvant este: „sa fii pregatit


Din ideile lui Yves Lecocq



luni, 24 martie 2014

Intelectualii farisei

Pe 11 martie ac, la postul de televiziune Antena 3, doi mercenari ai Varanului, anume Ciuvică şi Gâdea, l-au terfelit, tăvălindu-l prin noroi, pe Căpcăunul Cumsecade Andrei Pleşu. Discursul lor a fost în întregime la nivelul „minte ca un porc”. După asta, a început iureşul: apeluri la solidarizare cu Pleşu, miting cu cărţile lui în loc de pancarte, emisiuni la posturile anti-Varan. În cele din urmă, forţaţi de amploarea protestelor, cei de la CNA au aplicat o amendă Antenei 3, în valoare de 30.000 lei.


duminică, 23 martie 2014

Mici intamplari cu animale (206)

Lupi turbaţi
Lupilor le este frică de om. Chiar în haită să fie, chiar iarna, flămînziţi, nu îndrăznesc să atace om. Cu toate poveştile im­presionante, cu toată groaza pe care o au oamenii care călă­toresc pe jos sau cu sania iarna în regiunile cu lupi, acesta-i adevărul. Şi totuşi se înregistrează atacuri reale ale unor lupi asupra omului teafăr, viu. Totdeauna este însă vorba despre un lup singuratic, nu în haită — lup turbat, care atacă, sfîşie, dar nici nu se gîndeşte să omoare şi să mănînce, ci pleacă mai departe în nebunia lui provocată de turbare. Ca şi cîinii atinşi de rabie, într-un anumit stadiu al bolii, lupul turbat porneşte în hoi­năreală nebună, atacă şi muşcă tot ce-i vine în cale — ani­male, oameni. Adeseori un singur lup turbat face ravagii. Intîmplări de felul acesta sunt multe şi certe. Iată cîteva. 
 


100 de kilometri pentru o tura prin padure

Am crezut pana ieri ca in Germania nu poti sa mai gasesti paduri prin care sa te plimbi, pur si simplu, de capul tau. Aici totul este organizat si controlat, in sensul ca daca vrei sa mergi in cine stie ce loc salbatic de prin muntii Harz, trebuie sa faci parte dintr-un grup condus de un ghid, trebuie sa urmezi doar anumite trasee etc. Ieri insa am avut placuta surpriza de a gasi un orasel inconjurat de munti impaduriti unde ai la dispozitie diverse poteci pe care, daca o iei, parca ai fi in Sinaia, pe traseul catre Poiana Regala.



vineri, 21 martie 2014

Din povestile lui Vladimir Colin (4)

Stânca de brocart

— vrea să-ţi arunci ochii peste însemnările astea, mi-a spus prietenul meu de la Arhiva Cosmică nr. 1. Cinci oameni le-au avut în mâini, fiecare a completat cu câte ceva textul iniţial, şi toţi cinci sunt de mult cenuşă...
Întors acasă, am început să descifrez paginile scrise cu vechile caractere latine. Le transcriu mai jos întocmai, mărginindu-mă să le adaug doar un titlu, după un vechi obicei scriitoricesc:


joi, 20 martie 2014

Din pozele alb-negru ale lui Elaine Mayes



Inca o poveste marca Stefan Zweig(2)

Asfinţitul unei inimi (2)
Bătrânul gâfâi iute pe trepte în sus — să se vadă singur în odaie, acum, să se potolească, să-şi strunească nervii, nu cumva să facă vreo nebunie! Când ajunse la etaj, simţi o gheară fierbinte sfâşiindu-i măruntaiele; alb ca varul, se clătină spre perete. O, durerea asta, care-l ardea şi-l muncea! Trebui să scrâşnească din dinţi ca să nu ţipe. Trupul asaltat se chirci cu un geamăt.



Trei milenii de umor (53)

   Mă doare măseaua de-mi ies din minţi. Am încercat toate medicamentele dar...
   Chiar toate? Mă îndoiesc. Eu cunosc o rădăcină. Dacă o ţii în mînă îţi trece durerea de măsele, parcă ţi-ar lua-o cineva...
   Ce tîmpenie! Fugi de aici cu superstiţiile acestea băbeşti!
   Greşeşti! E vorba de rădăcina dintelui bolnav! Ce zici?


Cosmicomicariile lui Italo Calvino (10)


Forma spaţiului
    Ecuaţiile cîmpului gravitaţional care pun în legătură curbura spaţiului cu distribuţia materiei devin încetul cu încetul adevăruri la îndemîna oricui.
Nimeni dintre voi nu-şi poate închipui ce înseamnă a cădea în gol aşa cum cădeam eu. Pentru voi, a cădea înseamnă cel mult să te arunci de la al douăzecilea etaj al unui zgîrie-nori, sau dintr-un avion cu pană de motor în timpul zborului: te prăbuşeşti cu capul în jos, bîjbîi puţin prin văzduh şi iată că se şi iveşte pământul de care te buşeşti zdravăn. Eu vă vorbesc însă de o vreme când nu exista dedesubt niciun fel de pămînt sau alt lucru solid, nici măcar un corp ceresc îndepărtat în stare să te atragă în orbita sa. Se cădea aşa, în mod nedefinit, într-un timp nedefinit. 


Educatie sanitara in comunism (6)

Surpriza
De cîte ori îşi aminteşte, Sandu încearcă un fel de tristeţe aparte; un sentiment de regret, de părere de rău, o suferinţă anume, şi în gîndul său îşi reproşează sincer, cu toate că ştie precis că n-a făcut-o cu rea in­tenţie şi nici din neştiinţă.
Dar tocmai pentru aceasta, îl mustră pe el conştiinţa şi gîndurile nu-i dau pace; este cu atît mai condamna­bil, cu cît a făcut-o din neglijenţă, dintr-un fel de ne­socotinţă, din desconsiderare a muncii mamei sale, care trudeşte din zori şi pînă-n seară pentru ca lui să nu-i lipsească nimic.


Mici intamplari cu animale (205)

Un profesor, vestit vînător de fiare mari, vîna la ursi în Munţii Bîrgăului. Plăcerea lui era să vîneze ursi cu cîini, si în­tr-adevăr avea pe atunci doi copoi pe care i-a dresat să nu gonească decît urs şi mistreţ. Pasionaţi ca toţi copoii, curajoşi, cu nas fin, găseau uşor sălbăticiunea şi, odată găsită, nu o mai slăbeau.


Inca o poveste marca Stefan Zweig(1)

Asfinţitul unei inimi(1)
Pentru zdruncinarea definitivă a unei inimi, soarta nu are totdeauna nevoie de o lovitură grea şi de o forţă brutală; să provoace distrugere tocmai din cauze fugare — iată ce aţâţă neînfrânata-i plăcere de plăsmuitoare. În limba noastră omenească tocită numim această primă atingere uşoară prilej, şi comparăm, miraţi, dimensiunea ei minusculă cu forţa care adesea continuă să lucreze puternic. Dar după cum o boală nu începe în clipa când ne apare nouă, nici soarta unui om nu începe abia atunci când devine vizibilă şi eveniment. Totdeauna — în spirit şi în sânge — soarta cârmuieşte înlăuntru cu mult înainte de a atinge dinafară sufletul. A se recunoaşte, înseamnă a se apăra; de cele mai multe ori, în zadar.


Din pozele color ale lui Elaine Mayes



miercuri, 19 martie 2014

Mici intamplari cu animale (204)

Mergeam călare pe un plai nebătătorit încă în anul acela de oieri, ca să străbat pînă la o colibă din apropierea unei tăieturi, în care voiam să aştept un căprior. Deodată calul dă semne de nelinişte, sforăie, se opreşte. Nu observ nimic, nu aud nimic. Dar calul, cu simţurile lui mai agere, nu se putea înşela; era ceva. Am descălecat, am priponit calul şi în curînd am găsit cadavrul unui căprior. Avea corniţele curăţite de moţ — era prin 10 mai — era aproape complet năpîrlît, căprior în toata puterea. Putea să fie căzut cel mult de o zi — nu avea niciun semn de descompunere. 


Povestile lui Wilhelm Hauff (20)

Povestea despre prinţul cel neadevărat (2)
Sultanul abia aştepta să vadă ce fel de caftan avea să facă fiul său; dar şi soţiei sale îi bătea inima cu nelinişte, gîndindu-se dacă şiretlicul îi va fi de folos. Celor doi tineri li se dădură două zile ca să isprăvească treaba; în cea de-a treia zi, sultanul trimise după soţia lui şi cînd aceasta veni, porunci să fie aduse cele două caftane, precum şi pe cei ce le făcuseră.


Bataie in sediul politiei

S-au umplut ecranele de imagini ale unor palme, pumni si suturi aplicate de seful politiei din Piatra Neamt unei fete de 14 ani. Individul ii trage cateva bucati, nici prea-prea nici foarte-foarte, dupa care o apuca de par si o scoate din camera respectiva. Ce mi se pare interesant e ca individul stia foarte bine ca este filmat dar l-a durut fix in pix de amanuntul asta. De aici, se poate deduce ca dumnealui este un zbir fara pereche, care nu avea nicio indoiala ca nimeni pe lume nu va avea curajul sa faca publice imaginile luate de camera de supraveghere. 


Vizavi de Starbucks

În buricul Hanovrei există un loc unde se duce toată lumea pentru o bere, o cafea, un sandviș, plus cumpărături mai mari sau mai mici. Locul asta este un mall - Ernst August Galerie. De vreo câteva luni, fiică-mea s-a hotărât să meargă acolo fără părinți. Noi am fost de acord, cu condiția să nu fie chiar singură. Așa că din când în când, ea se duce la mall cu câte o colegă. Pleacă împreună de la școală, merg pe jos sau cu tramvaiul, intră în mall precum Iona în burta chitului, după care, la ora stabilită, mă duc după ele. Avem un loc de întâlnire, vis-a-vis de Starbucks, unde nu găsești parcare decât dacă ai mare noroc. Așa că fetele trebuie să fie acolo la ora stabilită, fără să întârzie niciun minut, ca eu să opresc în trafic, să pun pe avarie până se urcă ele și să plecăm rapid. 


marți, 18 martie 2014

Mici intamplari cu animale (203)

Bătrînul vînător T. din Copăcel (Făgăraş) povestea:
In ianuarie anul trecut, pe zăpadă mare, am ieşit la mistreţi. După un timp cîinii au dat glas şi, apropiindu-se, vînătorii au descoperit sălbăticiunea înfundată sub un brădui, şezînd, încît numai rîtul i se vedea de sub cetinile pline de zăpadă. Împuşcătura a culcat-o pe loc. Scoţînd-o din cotlonul ei — era o scroafă mare — oamenii au băgat de seamă numaidecît un lucru ciudat: scroafa era începută la ceafă, unde îi lipsea din carne cît doi pumni. Rană proaspătă, cu sînge. În altă parte, prin burtă, urmă de glonţ intrat şi ieşit. Rană veche, de cîteva zile. Intrigaţi de cele constatate au cercetat locul primprejur şi au lămurit în curînd. In jurul cotlonului unde zăcuse mistreaţa, zăpada era plină de urme de jder.


Cinci sticle de bere

În celebrul roman Winnetou al lui Karl May se petrece o întâmplare de care mi-am adus aminte urmărind  uriaşul scandal ar cărnii alterate care este în plină desfăşurare zilele astea. După cum se ştie, tone peste tone de carne stricată au fost distribuite în România de o mafie transnaţională, condusă de nişte nenorociţi de-ai noştri, gata de orice numai să facă un ban. Ani de zile românii au mâncat porcăriile respective, mulţi s-au îmbolnăvit şi cine ştie câţi or fi şi murit. Cei 150 de mafioţi implicaţi în afacerea asta murdară sunt anchetaţi. Pot să pun pariu că cei mai mulţi vor scăpa, datorită unor mafioţi încă şi mai mari decât ei, care sunt avocaţii. Aşa că vă rog să citiţi fragmentul din Winnetou despre care vorbeam, ca să vedeţi cum s-ar putea face dreptate în cazul criminalilor care ne-au vândut carne alterată.


Blowin' in the wind

Copiii nostri devin tot mai dependenti de Internet. Ma uit la Maria: daca ar avea posibilitatea, ar sta non-stop conectata. In permanenta, atunci cand e acasa, se aud fel de fel de bip-uri din iPhone si din computer, semnale de mesaje pe Skype, pe Facebook si pe unde mai umbla fiica-mea. Mi se pare incredibil. 


luni, 17 martie 2014

De la afrodiziac la venotonic

Afrodiziac  - substanţă sau preparat care stimulează funcţiile sexuale.
Albuminurie - boală în care albumina ajunge în urină.
Anafrodiziac - substanţă sau preparat care diminuează funcţiile sexuale.
Angiocolită - inflamaţie a căilor biliare, apărută ca urmare a unor boli.
Anorexie - afecţiune caracterizată prin lipsa poftei de mâncare.


Povestile lui Wilhelm Hauff (19)

Povestea despre prinţul cel neadevărat (1)
A fost odată o cinstită calfă de croitor, pe nume Labacan, care învăţa meseria la un meşter iscusit din Alexandria. Nu se putea spune că Labacan mînuia cu stîngăcie acul; dimpotrivă, făcea treabă foarte bună. De asemenea, ar fi fost nedrept să-l socoteşti leneş. Ceva însă tot nu era în bună rînduială la el, căci deseori putea să coasă ceasuri în şir, pînă ce acul se în­cingea şi aţa fumega; atunci făcea treabă ca nimeni altul. Dar alteori, şi din păcate lucrul acesta se întîmpla mai adesea, şedea adîncit în gînduri, privea ţintă drept înaintea lui, iar faţa şi întreaga-i făptură aveau atunci ceva atît de ciudat, încît meşterul şi celelalte calfe nu vorbeau niciodată de starea aceasta altfel decît: «Labacan arată din nou ca un om de neam».
 


Romania needucata (5)

Cazul Elena Udrea
Elena Udrea este prima femeie din Romania post-decembrista care a ajuns prin merite proprii sa aiba o putere reala in politica si in administratie. Intre ea si diverse cucoane de tip Ecaterina Andronescu, Rovana Plumb, Monica Ridzi, Daciana Sarbu, Maria Grapini, Sulfina Barbu etc, e o diferenta ca de la cer la pamant.


Faceti-va bine (350 - last)

Zorelele
Denumire ştiinţifică: Ipomaea purpurea; Ipomaea purga.
Denumire populară: bună dimineaţa.
Prezentare. Zorelele sunt specii de plante ornamentale agăţătoare. Fac parte din familia convolvulaceelor şi au, de obicei, o dezvoltare anuală. Tulpina, subţire, poate avea o lungime de trei metri. Frunzele au formă de inimă şi sunt de un verde închis. Florile, în formă de pâlnie, au culori diferite, mai ales albastru şi mov-roşcat. 


O poveste cu profesorul Challenger a lui Conan Doyle (1)

Când a răcnit pământul    
Îmi amintesc vag că l-am auzit pe prietenul meu Edward Malone de la Gazette vorbind despre profesorul Challenger, cu care a participat la câteva remarcabile aventuri, sunt însă atât de ocupat cu propria-mi profesie, iar firma mea a fost copleşită într-atât cu comenzi, încât ştiu prea puţin despre ceea ce se întâmplă în lume, cu excepţia treburilor mele personale. În general îmi amintesc că Challenger era zugrăvit ca un geniu sălbatic, cu o fire violentă şi intolerantă. Am fost nespus de mirat când am primit de la el o scrisoare de afaceri, redactată în termenii următori:


duminică, 16 martie 2014

Faceti-va bine (349)

Zmeurul
Denumire ştiinţifică: Rubus idaeus.
Denumire populară: mălină.
Prezentare. Zmeurul este un arbust ghimpos ce creşte sub forma unui tufan a cărui înălţime poate trece, uneori, chiar şi de doi metri. Face parte din familia rozaceelor. Ramurile zmeurului sunt subţiri şi pline de ghimpi. Frunzele sunt aproape albe (argintii) pe faţa inferioară şi verde-deschis pe faţa superioară. Florile au culoare albă şi se adună în inflorescenţe bogate. Zmeurul înfloreşte din luna mai şi până în luna august.


Din pozele lui David Bailey



Educatie sanitara in comunism (5)

În colonie  
Cînd au venit delegaţii Crucii Roşii în clasă şi au întrebat cine vrea să se înscrie la cursul F.G.P.A.S, Florin nici n-a vrut s-audă de aşa ceva.
E drept că cele ce le-au spus delegaţii erau cît pe-aci să-l determine pe Florin să se înscrie. Cum func­ţionează organismul omului, ce sînt aceia microbi pro­ducători de boli, cum să te fereşti de îmbolnăviri, cum să-ţi ajuţi colegii dacă se rănesc şi multe alte lucruri pe care i-ar fi plăcut să le ştie, şi le-ar fi putut învăţa toc­mai la cursul F.G.P.A.S.


Marin Preda şi mămăligarii

Ciudatele obiceiuri ale bucureştenilor
Pînă acum cîteva zile am crezut că obiceiul de a mînca mămăligă la masă îl au doar ţăranii şi nu mi-aş fi putut închipui că bucureştenii ar putea să stea într-o zi în şiruri lungi, la cozi, să obţină mălai. Ei bine, am văzut fenomenul cu ochii mei: bucureştenii au deve­nit mămăligari. Vrînd eu însumi să cumpăr de la casa de comenzi „Mercur" cinci kilograme, mi s-a răspuns:
― Nu, numai două.


Faceti-va bine (348)

Zămoşiţa
Denumire ştiinţifică: Hibiscus trionum; Hibiscus ternatus.
Denumire populară: macul ciorii.
Prezentare. Zămoşiţa este o erbacee din familia maivaceelor. Tulpina, ramificată de la bază, ajunge până la 80 cm înălţime, fiind acoperită cu perişori tari. Frunzele, păroase şi peţiolate, au formă lobată sau penată. Florile, care se dezvoltă din iunie şi până  în septembrie,  au  culoarea  galben-deschis şi mijlocul  purpuriu. 



Mici intamplari cu animale (202)

Dintre sălbăticiunile mari şi mai ales dintre cele care for­mează obiectivul vînătorii, puţine mor de bătrîneţe. Arma de foc, capcanele şi odioasa otravă le taie multora firul vieţii. Nu ne dăm însă seama cîte mor de boli, în afară de secerişul pe care îl face moartea în puiet. Epizootiile, care izbucnesc de­odată, sunt în stare să golească în scurtă vreme un teritoriu întins de mistreţi, iepuri, căprioare, capre negre, fazani şi al­tele. O listă întreagă de paraziţi le chinuiesc, le slăbesc şi pe unele le omoară, felurite boli necontagioase le aduc suferinţe neştiute de om şi le iau viaţa. O vietate bolnavă este un specta­col extrem de dureros şi, oricît de împietrit ai fi din fire, dacă îţi dai seama de suferinţele fără leac şi alinare prin care trece nu e cu putinţă să nu simţi milă.


Povestile lui Wilhelm Hauff (18)

Spre ziua a sasea
Călătorii hotărîră să se odihnească o zi în acel caravanserai, pentru ca şi ei şi animalele să prindă puteri. Ziua aceasta trecu tot cu felurite petreceri, cu aceeaşi voioşie ca în ajun. După-masă îl îndemnară şi pe al cincilea neguţător, Ali Sizah, să-şi facă datoria şi să spună şi el o poveste, aşa cum spuseseră şi ceilalţi. El mărturisi că viaţa lui era prea săracă în întîmplări neobişnuite, vrednice de a fi istorisite; de aceea ar vrea să le povestească altceva, şi anume: Povestea despre prinţul cel neadevărat.
17


După mine!