duminică, 30 martie 2014

Adevărul lui Blaga

Mare porcărie și clasificarea științifică. Distruge orice puseu de romantism, orice fior de mister, stinge flacăra fanteziei, neutralizează imaginația. Ucide, vorba lui Blaga, „corola de minuni a lumii”. Nu știu de ce trebuie să-și bage oamenii de știință nasurile peste tot și, mai ales, să explice cum stau lucrurile. N-ar putea să țină pentru ei tot ce constată? Bunăoară, de ce trebuie să ne spună ei că pielea omului e un organ? Cum adică un organ? Adică așa, ca rinichii și splina? Doamne ferește! Adică atunci când mângâi sânul iubitei, mângâi de fapt unul dintre organe? Când îi spui „ce fină e pielea ta”, e ca și cum i-ai spune „ce ficat lucios ai”? Dar este abominabil!
Propun ca oamenilor de știință să le fie interzisă comunicarea publică a rezultatelor la care ajung. Să nu li se permită să vorbească despre ceea ce fac ei în laboratoare, despre eprubete, celule, reacții chimice, ADN, despre oase, electroforeză, cheratină, fotosinteză, descuamare, despre baze, gaze și acizi, arderi și hemoroizi, albumină și mătreață, monogliceride, greață, despre tartru și lipide, tetanos și actinide, fosfor și epidemii, fibre și angioplastii, Avogadro și Carnot, entalpie, antricot, și în general să tacă, orice or fi vrând să facă. Să se dea legi stricte, iar cei care le încalcă și vorbesc despre lucrurile astea să fie duși în deșertul Sahara și lăsați acolo să-i calcineze soarele, așa cum masonii care dezvăluie tainele lojilor sunt arși, simbolic, între coloane. Cei care doresc, în copilărie, să devină oameni de știință, să fie triați fără milă, doar cei mai siguri dintre ei din punct de vedere al discreției fiind admiși în Templu. La intrare, vor fi obligați să depună cel mai înfricoșător jurământ, pe care să nici nu cuteze a gândi că l-ar putea încalca vreodată. Și atunci, toate s-ar întoarce la locurile lor: norii ar fi din nou lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă, marea și-ar scutura din nou coama de spume și vânt, stejarii ar avea iarăși brațe pe care le-ar ridica spre cer, iarba ar fi, ca la-nceput, blana Pământului, iar pielea ar redeveni misterioasa păzitoare adormită pe care trebuie s-o trezească prin mângâieri îndrăgostiții, atunci când vor să fie din doi, unul.


2 comentarii:

  1. Căci spune Blaga :"...şi tot ce-i neînţeles/ se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari..." Dar mai spune şi că "tot largul lumii e urzit/ din părul tău". Sincer, n-aş vrea să ies în lume şi să mă încâlcesc în părul cuiva. :) Poezia e o deschidere imaginativă nelimitată, ştiinţa o limitare în realul palpabil, dar una dinamică totuşi. Deci să dăm atât Raţiunii cât şi Simţirii ce-i a fiecăreia în parte.

    P.S. Mulţumesc pentru aprecierea articolului meu.

    RăspundețiȘtergere

După mine!