Mici intamplari cu animale (196)

Prevestirea morţii

Aveam biroul în centrul oraşului, într-o casă nouă cu două etaje. La parter, spre curte, într-un apartament mic, locuia mama proprietarului, bătrînă, bolnăvicioasă, singură. Într-o zi mi se plînge de o serie de întîmplări foarte ciudate, care s-au produs în cele două luni de cînd ocupă apartamentul. De multe ori vin păsări şi se izbesc în geamul camerei ei de culcare. Vin păsări mai mici, dar în trei rînduri s-au lovit şi porumbei. Unul a şi spart geamul, cu atîta putere l-a izbit. Ciudat că asemenea lucru se întîmplă numai la această fereastră. N-am putut să-i dau nicio explicaţie, şi ea, superstiţioasă, s-a întărit în cre­dinţa că acest şir de cercetări ale ferestrei ei este un semn si­nistru la vîrsta pe care o are.

După cîteva zile îmi năvăleşte în birou, ieşită din fire. Zice că un „vultur" s-a izbit în fereastră, a spart amîndouă geamu­rile şi acum e în casă „gata de atac". Merg imediat să văd mi­nunea asta.

Intr-adevăr, geamurile mari, duble, erau sparte, încît prin spărturi ar fi putut intra un copil. Camera plină de cioburi, iar sub masă un uliu porumbar. Nu prea era „gata de atac". Era beat de cap de izbitura puternică. Stătea cu aripile lîncede, cu ciocul căscat, respirînd accelerat. Nu i-a fost greu portaru­lui să-l prindă şi să-l încuie într-o cuşcă.

Această întîmplare, pe lîngă că a vîrît o nouă groază în capul bătrînei, mă provoca oarecum să caut o explicaţie a şiru­lui de întîmplări ciudate. Ce poate să fie ceea ce atrage păsările spre această fereastră — şi păsări de felurite feluri şi mărimi? De ce se izbesc în ea în plin elan al zborului? Dacă s-ar fi pro­dus aceste lucruri noaptea sau seara, aş zice că păsările au fost atrase şi înşelate de lumina din cameră. Dar toate s-au întîmplat în plină zi.

Am combinat, am cercetat, am adoptat şi am abandonat pe rînd mai multe ipoteze. Apoi, ieşind în curte şi ridicîndu-mă pe fuşteii unei scări am găsit cheia secretului.

La o distanţă de vreo cincisprezece metri de la clădirea prin­cipală (în care e şi fereastra bătrînei), se găseşte în curte o casă cu parter, faţă în faţă cu clădirea mare, deci şi cu fereastra-magnet. Această casă mică, împreună cu cerul de deasupra ei, se oglindeşte în geamul larg al ferestrei cu pricina. Dinspre curte, deci în acest geam mare, vezi imaginea acoperişului căsuţei şi deasupra ei cerul. Păsările, venind în zbor dinspre curte, văd acolo un acoperiş scund şi deasupra lui întinderea cerului. Unele — porumbeii, vrăbiile — probabil că voiau să se aşeze pe acel acoperiş imaginar şi se izbeau de geamul-oglindă. Îmi imaginez în ce linie frumoasă, arcuită, va fi venit năprasnic uliul porumbar, furişat aproape de acoperişul casei reale, cu gîndul să se înalţe apoi pe deasupra acelei case cu acoperiş scund pe care o vedea în faţă, ca trecînd-o să sur­prindă vreun porumbel sau vreo găină.

A doua zi, la sfatul meu, bătrîna a înlocuit geamul extern spart cu unul din sticlă opacă. Şi a scăpat de vizita păsărilor... şi de prevestirea morţii ei.

Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor