sâmbătă, 12 aprilie 2014

Invrednicire (8)

CERTITUDINEA
Oh, spaima, insuportabila spaima
ca nu mai e timp sa cer indurare pentru vina
de-a le fi spus tuturor celor care au vrut sa ma asculte
ca mintea este facuta din tarana -
caci altfel,
ingaduit i-ar fi fost sa patrunda
adanca taina a puterii
care duce la tinta sageata lui Zenon
cu toate ca ea nicidecum nu se poate desprinde
din stransoarea arcasului,
ar fi-nteles ce-a fost cu o clipa inainte
ca prima secunda a timpului
in neantul de inceput sa rasune,
si-ar fi descoperit miraculoasa alchimie
a trecerii fara durata
de la nimic la zero.

Si plansul, oh, plansul,
care ma ineaca surd cu fiecare
intoarcere a sufletului meu nepocait
catre anii de foc
in care toate erau cu putinta,
dar pe care cu sange rece i-am dedicat indraznelii
de a-i arata lumii propriul ei chip in oglinda
fara sa introduc in ecuatie
numele Celui care a creat oglindirea:
zadarniciei de-a ma pricepe sa explic
cum este cu putinta ca partea,
conform nebuniei lui Cantor,
sa fie egala cu intregul,
trufiei de a sti sa enunt legile
care impiedica stelele din Centura lui Orion
peste piramidele de la Gizeh suierand sa cada,
si mai cu seama neinchipuitei insolente
de a sustine, fara ezitare,
ca unu si cu unu, in veacul vecilor,
nu vor putea sa faca altceva decat doi.

Vai, certitudinea, neomeneasca certitudine
ca indiferent ce va fi, cum va fi,
atunci cand mi se va ingadui sa aflu,
mult prea tarziu o sa fie.
Raul Baz, 12.04.2014


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!