joi, 1 mai 2014

Masina de trait (2)

Cum spuneam aici, o masina de trait considera viata ca un proces care poate fi controlat prin proceduri stabilite de masinile de trait care au lucrat la aceasta chestiune. Masina de trait deplaseaza accentul de pe procesul in sine pe procedura de reglementare. Ea nu-si poate reprezenta procesul in absenta procedurilor. Viata pentru aceste fiinte este un râu, dar nu unul care curge liber pe unde vrea el, ci unul regularizat: malurile sunt intarite, cursul este din loc in loc modificat, pe fund nu sunt pietre sau trunchiuri de copaci, astfel incat poti intra in apa (coborand trepte special amenajate, desigur) fara niciun risc de a te lovi si a te ineca.
Pentru masinile de trait, oameni precum Hemingway sau Van Gogh sunt niste rebuturi rezultate din lipsa, ori din aplicarea incorecta a procedurilor. Ei au trait fara nicio reglementare, la voia intamplarii, au fost slabi si s-au lasat dominati de patimi, si-au distrus vietile cu buna stiinta. Ca au trait pentru a scrie ori pentru a picta nu are importanta, intrucat scrisul si pictatul sunt activitati omenesti care pot fi facute si fara sa iesi din proceduri. Adica de ce trebuie sa bei sau sa iti tai urechea? Poti foarte bine sa fii un om sobru, corect, care nu se abate de la norme si sa creezi tablouri la care sa se uite milioane de oameni in fiecare an, sa le faca poze si sa le urce pe peretii lor de Facebook. Si apoi, zic masinile de trait, de ce trebuie ca un scriitor sa scrie despre sentimente ciudate, despre obsesii perverse, despre oameni rai si despre nedreptati? Literatura poate fi foarte bine despre lucruri frumoase si linistitoare, si asta este, in opinia lor, o procedura de urmat: daca se vor scrie numai lucruri de genul "La cumparaturi cu bunica", oamenii vor citi numai asa ceva si lumea va deveni tot mai buna. Din cauza asta, masinile de trait nu citesc carti cu alte subiecte decat mersul la shopping sau cresterea copiilor si nu se uita la filme in care personajele sunt oameni gelosi, violenti, depresivi etc.
Din aceleasi motive, masinile de trait nu se duc in vacante in locuri salbatice, ori in zone unde se pot intalni cu oameni care nu sunt din cartile procedurale, ci merg intotdeauna in locuri sigure, unde sunt multi japonezi cu aparate de fotografiat care tacane continuu si unde la fiecare pas poti sa-ti potolesti setea sau foamea in caz ca te apuca. Ele nu viziteaza locuri pe unde nu poti merge cu taxiul, iar daca o fac, au grija sa nu se indeparteze prea mult, sa fie cat mai aproape de asfalt. Nu sunt deloc interesate sa vada cum traiesc mongolii in iurtele lor, ori cum arata jungla peruana dupa caderea noptii. Nici nu vor sa auda de mersul pentru o saptamana intr-un sat unde nu exista mall si unde, cine stie, te poate oricand lovi un magar cu copita sau poti sa te urzici in timp ce te duci sa cumperi paine. Si toate astea in baza unui rationament simplu: daca in Paris se duc milioane de turisti in fiecare luna, inseamna ca acolo este un loc care merita vizitat si acolo trebuie sa mearga orice turist. In jungla din Peru se duc putini oameni, ceea ce inseamna ca acolo nu e nimic care sa merite vizitat. 
O masina de trait, in caz ca si-a luat sot (sotie) impreuna cu care a facut si copii, isi cumpara animal de companie, pentru ca exista o procedura care spune ca e bine ca un copil sa creasca alaturi de un animal. Si atunci masina cumpara un animal - spre exemplu un motan de rasa. Neaparat de rasa. Inainte de asta, conform procedurilor, masina se apuca si studiaza saptamani intregi problema: intra pe forumuri, discuta cu o multime de lume, pune intrebari despre obiceiurile motanilor, despre locurile pe unde umbla daca le dai drumul afara, despre bolile pe care le pot contracta, despre cate-n luna si-n stele, dupa care face o alegere. De exemplu, hotaraste sa ia un motan birmanez. Si aia va lua, indiferent de opinia partenerului de viata, care poate a citit si el si ar dori un cotoi siamez. Dupa ce a cumparat birmanezul, masina de trait decide ce fel de mancare va trebui sa i se dea. Alegerea este una singura: motanul trebuie sa manance graunte cumparate de la magazinul specializat, produse de o firma serioasa, cu reputatie nestirbita. Motivul este foarte simplu, pentru ca si aici avem de-a face tot cu o procedura: animalul in discutie este un motan, pe piata se vand graunte pentru motani, deci el trebuie sa manance graunte si nu altceva. Recunoastem aici increderea oarba a masinii in reglementari: odata ce exista o firma care produce graunte si ea sta pe piata si nu am auzit despre ea lucruri rele, odata ce multa lume cumpara graunte produse de aceasta firma, inseamna ca putem institui o procedura clara - cumparam numai si numai graunte, numai si numai de la aceasta firma si hranim motanul numai si numai cu ele. Problem solved. Punct.
Masina de trait isi râde de preocuparile celorlalti, adica ale oamenilor care nu traiesc programati. Orice ar face un astfel de om este, pentru ea, pierdere de timp. Spre exemplu, un colectionar de timbre este un om care-si iroseste timpul (desigur, situatia se schimba daca acela cumpara si vinde timbre, castigand de aici bani seriosi). Membrii unui club care poarta, la intalniri, o basca sau un fular alb sau un insemn oarecare, sunt considerati penibili - ei au dat in mintea copiilor si se joaca punandu-si basca si fular etc. Oamenii trebuie sa fie seriosi, sobri, decenti, sa nu vorbeasca mai mult decat trebuie, sa nu iasa in evidenta prin comportament sau imbracaminte extravaganta. Daca ar fi dupa masina de trait, toti oamenii ar trebui sa umble imbracati, in functie de anotimp, aproximativ la fel (de exemplu barbatii in costum si femeile in fusta si bluza). Pentru ca, evident, daca toti ar fi masini de trait si nu oameni traitori, ar aplica toti procedurile de rigoare si ar ajunge la o uniformitate linistitoare. Exact ca muncitorii din fabrici, pe care patronii ii numesc "majoritatea tacuta" si pe care ii vad venind incolonati la lucru, plecand incolonati, mergand acasa si odihnindu-se in fata televizorului, in asteptarea unei noi zile de munca. (Doamne, ce cosmar!)
P1


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!