O problemă foarte importantă este ca sinuciderea să
izbutească. Dacă ratezi, deja a doua oară când vei avea un accident, vor exista
suspiciuni serioase că nu a fost o întâmplare. Aşa că dacă vrei să reuşeşti,
trebuie să te pregăteşti cum se cuvine. Orice neglijenţă poate duce la eşec,
după care totul se complică foarte mult. Dacă ratezi, atunci deja cei din jurul
tău vor fi cu ochii pe tine permanent, poate că te vor obliga să urmezi diverse
tratamente psihiatrice, ba chiar este posibil să te interneze forţat pentru o
vreme.
Toate astea pot fi evitate dacă nu treci la acţiune decât după ce eşti
convins că ai luat în calcul toate posibilităţile şi ai verificat toate amănuntele.
Există şi oameni care doresc să fie prinşi. Unii îşi
regizeaza sinuciderea în aşa fel încât să nu reuşească, tocmai pentru că îşi
doresc să fie apoi băgaţi în seamă, supravegheaţi, trataţi cu atenţie etc. Ei
nu sunt sinucigaşi ci nişte farseuri. Faptul că din când în când câte unul din
ei chiar se sinucide este un lucru bun – asta îi va determina pe ceilalţi
farseuri să se gândească de două ori înainte de a risca o înscenare a
sinuciderii.
Esenţialul în chestiunea sinuciderii este că ea nu
trebuie să demonstreze nimic nimănui. Dacă te gândeşti să te sinucizi pentru
a-i demonstra unei persoane ceva, comiţi o eroare uriaşă. Cred că abia atunci
meriţi cu prisosinţă să arzi în flăcările iadului pentru totdeauna. Singurul
motiv pentru sinucidere trebuie să fie acela că nu mai poţi suporta să trăieşti.
Iar asta se poate întâmpla în două situaţii. Prima este cea despre care am
pomenit deja, în care durerile cu care trebuie să trăieşti sunt atât de mari încât
moartea este de preferat. A doua este aceea în care descoperi că viaţa nu are
absolut niciun sens.
P7
P7
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu