Aşadar, un om căruia i s-a revelat lipsa sensului este
perfect îndreptăţit să se sinucidă. Nu înseamnă, însă, că trebuie să o facă.
El poate alege să continue să trăiască în acest fel – vătămat, adică, de revelaţia
lipsei de sens. Dar el nu mai poate trăi printre ceilalţi oameni.
El
trebuie să se retragă în singurătate, pentru că viaţa lui urmează a fi o
continuă degradare, care îi poate afecta pe cei din jur. Dacă are un copil,
atunci va trebui să-l protejeze. Degradarea unuia dintre părinţii lui nu este
un proces la care copilul trebuie să asiste.
Odată
retras, problema celui vătămat este cea a alegerii între două atitudini: aşteptarea
morţii sau grăbirea ei. Eu presupun că cea de-a doua îi va fi mai degrabă
convenabilă. Pentru că, nemaiavând nicio raţiune de a trăi, nu are niciun
motiv să lungească aşteptarea. El a plecat dintre oameni ca să-şi protejeze
copilul. Scopul acesta fiind îndeplinit, cel vătămat nu mai are niciun motiv de
a continua să trăiască. Acolo, în singurătate, poate găsi metoda cea mai bună
de a părăsi viaţa fără să pară că s-a sinucis.
P17
P17
Deci dupa saispe episoade din acest admirabil foileton ai tras concluzia ca daca constati ca viata n-are sens, e ok sa te sinucizi. In ritmul asta, pe la episodul treijdoi ai putea ajunge sa spui ca daca viata are sens nu e prea ok sa te sinucizi, ceea ce ar fi chiar culmea.
RăspundețiȘtergereBaga somn mai mult ;)
RăspundețiȘtergerePe principiul combaterii enuntat, pe vremuri, de poetul santierist Valeriu Birgau (- Cine, Noica? Pai numai saptamina trecuta l-am facut praf in revista!), iti explic aici cum vine cu suicidul par la raison de sens non-existent:
RăspundețiȘtergerehttp://proletaru.com/2014/10/06/micro-opinii-ii/
"E probabil ca daca s-ar fi documentat in cauza respectiva, autorul n-ar mai fi demarat o atare analiza, caci tributarii sinucigasi ai lipsei de sens existentiale sint in numar infim."
RăspundețiȘtergereAsta scrii acolo. Mi se pare absolut revoltator sa desfiintezi analiza cuiva pe motiv ca numarul subiectilor carora li s-ar putea aplica este infim. Pai bine papasa, ce-ai zice tu ca oamenii de stiinta sa nu mai cerceteze boli extrem de rare, pe motiv ca le cad victima doar putini pacienti? Atata cinism nici la Stalin n-am intalnit (un mort e o tragedie, un milion de morti e statistica).
Te anunt ca sunt multisori oamenii care stau si mediteaza, din cand in cand, la lipsa de sens. E in natura omului. Ca respectivii nu trag de-aici concluzia ca pasul natural este siniciderea, asta se datoreaza, cum spui, faptului ca nu mai traim in sec 19 si artele nu ne mai indeamna la sapaturi interioare de mare adancime si finete ci la actiune. Asa incat concluzia o trag eu, in acest foileton.