vineri, 7 noiembrie 2014

Despre Milica Infrantul

A urcat pe creasta valului cu spirjinul lui Corneliu Coposu care, din ratiuni ce merita discutate separat, l-a preferat lui N. Manolescu drept candidat al Conventiei Democratice Romane. Ajuns presedinte in 1996, a sustinut o politica externa remarcabila, pro-NATO, pro-Vest. In plan intern, a fost o teribila deziluzie pentru cei care il sustinusera si votasera. A cedat psihic, s-a retras din cursa pentru realegere, a anuntat ca “a fost invins de structuri”. Ca presedinte, nu a facut mai nimic pentru decomunizarea tarii. In anii presedintiei lui Traian Basescu, omul a devenit tot mai acru si agresiv. 

Sufera, in mod evident, de ranchiuna galopanta, de orbire resentimentara. A devenit, ca si discipolul sau Mugur Ciuvica, un client al “antenelor” voiculesciene. Si-a permis sa-i numeasca pe intelectualii straluciti ai acestei tari, pe Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici, Mircea Cartarescu, Mircea Mihaies, “suflete de sclavi”. A sprijinit din rasputeri puciul avortat din iulie 2012. Il glorifica, intr-o lunga scrisoare, pe guevaristul Ponta pentru ca ar sustine, pasamite, cauza luptatorilor anticomunisti. Ne crede oare pe toti spalati pe creier? Mai lipseste sa ne spuna ca Ion Iliescu a fost adevaratul erou al revolutiei din decembrie 1989. Un caz dezolant de rinocerizare

Asta scrie Vladimir Tismaneanu despre Milica Infrantul, care s-a apucat, mai nou, sa-i ridice osanale lui Ponta. Ce rusine, bai Milica, ce rusine...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!