joi, 22 ianuarie 2015

Talibanul Liiceanu, mai catolic decat papa Francisc

Acum cateva zile, papa Francisc a facut o declaratie care starneste controverse. Intrebat fiind cum comenteaza evenimentele de la Paris - uciderea jurnalistilor de la Charlie Hebdo, el a spus, printre altele, asa: "ma se il mio amico Gasbarri dice una parolaccia sulla mia mamma, si aspetti un pugno". Adica: "daca amicul meu Gasbarri se apuca sa zica vreo porcarie despre mama, sa se astepte la un pumn". 
Multa lume a comentat aceasta zicere a papei, interpretand in fel si chip cuvintele lui. Printre ei, filosoful incrancenat Gabriel Liiceanu. Un om despre care am realizat ca este complet lipsit de simtul umorului. Liiceanu, un fel de taliban al spiritului, un fundamentalist care ia lucrurile intotdeauna ca atare, fara nuante, a scris pe site-ul contributors.ro un articol din care citez:
"Afirmația celui mai înalt slujitor al Bisericii Catolice m-a contrariat. Îmi imaginez că aceste cuvinte n-ar fi putut nicicând să iasă din gura papei Ioan Paul al II-lea. Eu am învățat că nu e creștinește să dai cu pumnul. În nici o împrejurare. Nu împinsese oare această religie caritatea, mila și iubirea până la paradox? Nu ceruse oare Isus de la noi o răsturnare interioară de asemenea proporții încât să ajungi să-ți iubești dușmanul și să întorci, celui care te lovește, și celălalt obraz? Și toate astea în speranța că specia umană, educată în spiritul noii religii, ar fi urmat cândva să se „domolească”. Cum să fie atunci, pentru Apostolul lui Isus, lovitura cu pumnul „normală”? Normal o fi fost pentru faimosul Zidane să-i dea un cap în gură adversarului său pe terenul de fotbal și să-l pună la pământ, când acesta (se pare) proferase „o grosolănie la adresa mamei lui”. Dar pentru papă? Cum să spună capul Bisericii Catolice așa ceva?"
Domnul Liiceanu comite aici delictele de incrancenare obtuza si de manipulare vicleana. O sa le explic pe rand.
Cum spuneam, Liiceanu este un filosof incrancenat. Intotdeauna, indiferent de subiectul abordat, el se inversuneaza sa ajunga la mari adancimi ale analizei, precum un chimist care nu se multumeste sa discute despre greutatea, culoarea, mirosul unei substante, ci o pune sub microscop si descopera structura ei intima. Constient de importanta misiunii lui, el trateaza lucrurile cu maxima seriozitate, fara sa-si permita macar o clipa de relaxare ori un zambet. La final, publica rezultatele cercetarii si culege laurii de rigoare.
Filosoful incrancenat merge intotdeauna la radacina lucrurilor. A zis papa in avion ceva despre un pumn? Imediat Liiceanu se duce la crucificarea lui Cristos, la chipul lui Dumnezeu, la "miezul fierbinte al religiilor". Chestiuni importante, desigur, pe marginea carora s-a scris si se va scrie. Insa nu intr-un asemenea context. Inchipuiti-va ca filosoful incrancenat Liiceanu se plimba prin parc si vede cum un domn asezat pe-o banca plesneste cu ziarul o gaza care-l deranjeaza. Oripilat, filosoful se duce la birou si scrie un lung articol despre ucidere, despre dreptul la viata etc, declarandu-se oripilat de tragedia la care a asistat in parc. Cam asa stau lucrurile cu iesirea lui pe tema declaratiei papei.
Problema lui Liiceanu este ca din pricina incrancenarii, nu reuseste sa interpreteze lucrurile intr-o cheie mai simpla. Ori, in cazul papei Francisc a fost vorba de ceva extrem de simplu. Practic, el a formulat prin exemplul cu pumnul, un principiu elementar: "daca starnesti valuri, asteapta-te si la reflux". Este, in fond, un indemn la responsabilitate, formulat pe un ton glumet. Pentru ca foarte multi oameni pur si simplu nu se gandesc la consecintele pe care le pot avea faptele lor. Baga batul printre gratii ca sa starneasca ursul, dupa care, cand ursul ii apuca si le smulge bratul, urla si se tavalesc pe jos de durere. Vorbele papei asta spun: daca starnesti ursul, asteapta-te sa-ti smulga bratul.
Dar, ca orice fundamentalist, Liiceanu ia cuvintele papei ca atare. El nu poate interpreta ce a spus papa decat in sensul direct: "daca X zice ceva de mama, eu, Francisc, ii trag un pumn in figura". Si atunci se duce si scrie un lung articol in care isi declara perplexitatea si face o multime de consideratii despre spiritul crestinismului.
Multi dintre noi avem obiceiul sa ne exprimam in astfel de pilde. "Vrei sa ai liniste cu mine? Nu ma injura" ii spune cate un parinte fiului sau. Ce se ascunde sub aceste cuvinte? Dorinta tatalui de a-i explica fiului functionarea unui mecanism comportamental. El ii arata ca in viata, daca vrea sa aiba parte de liniste, trebuie sa stie ca nu e bine sa-i injure pe ceilalti. Poate ca unii se vor multumi sa ii intoarca spatele, dar altii s-ar putea sa ii faca viata grea. Filosoful incrancenat nu va intelege asta, ci va considera ca acel tata isi ameninta fiul cu represalii daca s-ar gandi cumva sa-l injure.
Papa spune urmatorul lucru prin exemplul lui: "oameni buni, cand faceti ceva care-i implica pe semenii vostri, fiti responsabili; ganditi-va ca nu toti suntem la fel si unii dintre noi ar putea reactiona violent; nu stiti cu cine aveti de-a face, asa ca nu va apucati sa va luati de nimeni; daca totusi va hotarati sa o faceti, asteptati-va la reactii". Asta e tot. Nu are legatura cu Cristos, cu intoarcerea obrazului, cu metanoia, cu apocatastasis si celelalte fineturi  la care apeleaza filosoful incrancenat Liiceanu pentru a-si motiva perplexitatea. Asta numesc eu incrancenare obtuza.
Dar Liiceanu mai pacatuieste si prin ceea ce am numit "manipulare vicleana". Spun asta intrucat, dupa cum poate observa oricine din paragraful pe care l-am reprodus, el ne da un exemplu care nu ar avea ce cauta intr-un articol scris cu buna-credinta.
"Cum să fie atunci, pentru Apostolul lui Isus, lovitura cu pumnul „normală”? Normal o fi fost pentru faimosul Zidane să-i dea un cap în gură adversarului său pe terenul de fotbal și să-l pună la pământ" mediteaza Liiceanu. Ori aici sunt situatii total diferite. Papa a vorbit despre riposta cu pumnul, in vreme ce Zidane a aplicat efectiv capul in gura. Papa a vorbit despre o reactie la care ne putem astepta daca atacam, pe cand Zidane chiar a reactionat in acel mod. Ce cauta atunci Papa si Zidane pusi la un loc in acelasi paragraf?
P.S Incrancenarea despre care vorbesc ii lipseste cu totul lui Andrei Plesu, zis si Capcaunul Cumsecade. Nu este obligatoriu sa scrasnesti din dinti ca sa ajungi la intelegere. Si, uneori, oricat ai scrasni, tot o dai in bara.




















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!