vineri, 17 aprilie 2015

A rebours

Doar un umăr nu intră - unge-l cu puţin sânge şi încearcă din nou.

Hai, împinge, nu asculta urletele, aşa se-aude când vrei sa intri, doar ţi-am spus.

Ai obosit, te cred, nu-i lucru uşor, nu-i la îndemâna oricui, dar au făcut-o şi alţii, mai puţin înzestraţi ca tine.

Ia o mică pauză, respiră adânc - până mai ai nevoie de respiraţie - şi împinge!

Ah, ce frumos ai intrat!

Vezi, acolo e ceva mai larg, deja poti să întinzi mâinile şi să pipăi.

Bine că ochii nu-ţi mai folosesc, poate că te-ai fi înspăimântat şi ai fi dat înapoi.

Curaj, nu mai e mult! Apucă strâns şi trage-te.

Nu te întreba ce apuci, nu te lăsa înşelat de contracţii, nu trebuie decât să apuci şi să te tragi.

Te-aş ajuta cu dragă inimă, dar ştii că nu e voie să duci cu tine nici măcar o atingere străină. Trebuie să te descurci singur.

Hai, mai e puţin şi o să fii înăuntru până la şolduri.

Acolo e ultimul hop, pentru că o să simţi cum începe să curgă pe lângă tine.

Nu te lăsa înşelat, nu-i decât vinul din sânge, care se transformă în apă.

Aşa, acum esti ca şi intrat. Bravo!

Intinde mâna cât poţi de mult şi o să vezi că ajungi să apuci marginea - îmi dau seama de asta pentru că aici nu mai ai decât labele picioarelor.

Cred că nu mă mai poţi auzi. Nu-i nimic, acolo unde te afli nu mai ai nevoie de niciun fel de îndrumare.

RaulB




Un comentariu:

După mine!