marți, 16 iunie 2015

Vindecări și învieri

Mă gândesc la spusele lui Cristos: „cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face” (Ioan, 14:12). Mi se pare foarte interesant de analizat această afirmație. Deoarece mulți spun că sunt plini de credință în Cristos, dar nu fac nimic din lucrările lui. Let's go! Iată, pentru început, lista minunilor săvârșite de Cristos, așa cum se găsește pe Wikipedia:

Transformarea apei în vin la nunta din Cana Galileii
Exorcismul de la Sinagoga din Capernaum
Prima pescuire miraculoasă
Învierea tânărului din Nain
Vindecarea unui lepros
Vindecarea slugii sutașului
Vindecarea soacrei lui Petru
Exorcismul dintr-o seară
Potolirea furtunii
Vindecarea îndrăciților gadareni
Vindecarea slăbănogului din Capernaum
Învierea fiicei lui Iair
Vindecarea femeii cu scurgere de sânge
Vindecarea celor doi orbi
Exorcismul unui mut
Vindecarea slăbănogului de la Scăldătoarea Betezda
Vindecarea omului cu mâna uscată
Exorcismul unui om orb și mut
Vindecarea femeii gârbove
Prima înmulțire a pâinilor (5000 de oameni)
Mersul pe apă
Vindecările din Ghenizaret
Vindecarea fiicei femeii cananeence
Vindecarea surdomutului din Decapole
A doua înmulțire a pâinilor (4000 de oameni)
Vindecarea orbului din Betsaida
Schimbarea la față
Vindecarea lunaticului
Moneda din gura peștelui
Vindecarea bolnavului de dropică
Vindecarea celor zece leproși
Vindecarea orbului din naștere
Vindecarea orbului din Ierihon
Învierea lui Lazăr
Miracolul smochinului blestemat
Vindecarea urechii slujitorului
A doua pescuire miraculoasă
Observăm că sunt câteva tipuri de minuni în această listă: vindecarea bolilor, învierile, exorcizările și încă vreo două. Carevasăzică, dacă cineva crede în Cristos, poate și el să vindece bolile și să învie morții. El poate să mute inclusiv munții, după cum aflăm tot de la Cristos: „Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.” (Matei, 17:20) Așadar, un singur lucru este necesar pentru a da toate legile fizicii peste cap: credință cât un grăunte de muștar în Cristos. Ce mi se pare interesant aici este că nu se face nicio diferența între cei care au credință cât un grăunte de muștar și cei care o au, de exemplu, cât un ou de porumbel. Celor cu grăuntele de muștar nu le este nimic cu neputință, zice Cristos. Asta înseamnă că ei nu sunt cu nimic mai prejos decât cei cu oul de porumbel. Orice-ar face unii, pot face și ceilalți. Și atunci la ce le folosește celor cu oul faptul că au mai multă credință decât cei cu grăuntele? Dacă tu ai mai multă credință decât mine, înseamnă că eu am mai puțină credință decât tine. Se îndoiește cineva de asta? OK, dar dacă eu am mai puțină credință decât ține, înseamnă că există lucruri pe care tu le crezi și eu nu le cred, că mă îndoiesc cu privire la ceva din cele scrise în Biblie or something. Cum atunci să am puterea de a face orice, exact ca și Cristos? Dar poate că în cazul credinței comparația e alta: pot avea mai multă sau mai puțină credință, exact cum pot avea o durere mai mare sau mai mică de dinți. Numai că, în opinia mea, nu poți avea mai multă sau mai puțină credință în Cristos. Credință este sau nu este. Dacă nu este, nu este deloc, iar dacă este, este deplină. Așadar trebuie să recunosc că nu pricep metafora cu grăuntele de muștar. A doua problema interesantă este că de două mii de ani încoace, istoria nu a consemnat fapte mai mari sau măcar egale cu ale lui Cristos. Eu unul nu am cunoștință, de exemplu, ca vreun munte să se fi mutat din loc pentru că s-a găsit cineva să-i ceară asta. Nu știu nici cazuri de înviere a morților. Oamenii mor pe capete de cancer, SIDA, Ebola și câte altele. N-am auzit să vină careva și numai să-i atingă pe bolnavi iar ei să se vindece. Care să fie explicația? Cristos a zis, repet: „cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face”. Oare nu există niciun om pe pământ care să creadă în Cristos? Sau există, caz în care ar putea vindeca și învia oameni, dar nu vrea s-o facă? Să ne gândim, spre exemplu, la marele duhovnic care a fost Teofil Pârâian - fie-i țărâna ușoară. Credea el măcar cât un grăunte de muștar? Dacă nu, atunci avem o uriașă problemă. Dacă da, atunci înseamnă că putea face lucrările lui Cristos și altele încă și mai mari. De ce atunci nu a înviat Pârâian morții? În general, de ce nu învie morții niciunul din miile sau poate zecile de mii de călugări și popi din bisericile și mănăstirile patriei? Dar ăia din Rusia? Ceva nu se leagă aici.






















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!