vineri, 2 octombrie 2015

O eroare imensa privind prietenia

Am scris de mai multe ori aici, de-a lungul vremii, despre paradisul pierdut al copilariei si despre imaginea lui, pe care omul ar trebui sa o pastreze intacta. Spre exemplu, fericirea ti se parea, candva, a fi posibilitatea de a te duce intr-o anumita poiana in care te jucai cu prietenii. Gandindu-te la ea, simti un anume gen de liniste si iti spui in sinea ta: cand o sa fiu coplesit de toate necazurile lumii, o sa ma intorc acolo si toate vor fi ca inainte. Nu te gandesti nicio secunda ca poate poiana aia nici nu mai exista, fiind transformata in teren de fotbal sau in curte a unei fabrici. Nu te intrebi: "chiar daca as regasi-o, cum as putea sa-mi rezolv problemele doar mergand acolo?" O tii ascunsa in inima si te gandesti ca ea iti poate fi salvare, la o adica. 
Tot asa, multi oameni se gandesc la satul copilariei ca la paradisul pierdut, in care se vor putea intoarce atunci cand le va fi cel mai greu. Ferice de acesti oameni - nu toata lumea are posibilitatea de a visa la rezolvarea problemelor prin intoarcerea in satul copilariei sau in poiana fermecata. Asta cred ca pe unii chiar ii tine pe picioare. Asa incat mi se pare vital sa nu distrugi imaginea paradisului pierdut. Nu trebuie sub nicio forma sa te duci in sat sau in poiana, pentru ca daca nu le vei mai regasi, vei fi un om distrus - unde mai poti spera sa te intorci cand nu vei mai fi capabil sa rezisti?
La fel stau lucrurile cu prietenii. Nu trebuie sa apelezi la ei pentru nimic in lume. Asa si numai asa poti trai cu speranta ca daca vei avea necazuri si greutati, tot ce va trebui sa faci va fi sa le dai un telefon si ei, fara sa pregete, vor lasa totul la o parte si se vor stradui sa te ajute. Poate ca tu, daca se va intampla ca unul dintre ei sa aiba o problema, chiar te vei da de ceasul mortii sa il ajuti si asta nu gandindu-te ca e posibil ca in viitor sa ai si tu nevoie de el ci doar pentru ca asa concepi tu prietenia. Fa-o, asa trebuie, intr-adevar, sa se comporte un prieten. Si traieste cu convingerea ca atunci cand vei da de greu, prietenii vor sari sa te ajute. Dar nu fa imensa eroare de a le cere ajutorul. Descurca-te singur si spune-ti: "problema asta nu e una serioasa, nu e cazul sa apelez la prieteni". Iar daca la un moment dat chiar vei avea o problema grava, oricum nu va mai conta daca prietenii incearca sa te ajute sau nu. Altfel, poti sa patesti precum cel care se intoarce in satul lui, sperand sa-l gaseasca asa cum era cu ani si ani in urma.


2 comentarii:

  1. ...prieteni...am intalnit oameni care chiar n-au nevoie de prieteni...caci se au..pe ei.

    RăspundețiȘtergere

După mine!