luni, 20 iunie 2016

Fotbal și educație. Cazul România - Albania

So, ai noștri au plecat cu coada între picioare de la Euro2016. N-au învins pe nimeni și, la final, au furat-o de la Albania, despre care spuneau că e o echipă de mâna a doua. Antrenorul - marele general politician antreprenor etc. Iordănescu, în loc să se furișeze printre pietre ca să nu-l mai vadă nimeni, a ieșit la înaintare și ne-a potopit cu un milion de explicații și o afirmație senzațională: „Chiar nu ne reproșăm nimic! A fost o performanță că am ajuns aici” (nu știu de ce mi se pare că am mai auzit așa ceva – după ce liberalii au pierdut Bucureștii)
Zice Iordănescu niște lucruri foarte interesante: jucătorii albanezi evoluează aproape toți la echipe europene prestigioase, echipa Albaniei nu mai e cea din vremea lui Dobrin, ai noștri și-au pierdut suflul, nu au locuri de muncă etc. Bun, nu mă îndoiesc că toate astea sunt adevărate. Intrebarea este: de ce stau lucrurile așa și de ce nu facem nimic ca să schimbăm lucrurile? Răspunsul este cât se poate de simplu: ăsta este nivelul nostru de educație.
De-a lungul vremii, am avut diverse dispute cu anumiți indivizi pentru care omul educat e ăla care știe cine a scris Luceafărul și a auzit de Enescu ori de Brâncuși. Eu le spuneam că educație, în zilele noastre, înseamnă mult mai mult și că educația nu e același lucru cu o brumă de cunoștințe. A fi educat presupune, printre altele, a ști ce înseamnă un principiu de viață, ce înseamnă corupție și ce înseamnă corectitudine, cum funcționează un stat, un parlament, o primărie, cum se aplică legile, ce înseamnă drepturi și obligații, care sunt posibilitățile cetățeanului de a se opune abuzurilor statului etc. Un popor needucat habar nu are de toate astea. El trăiește primitiv, este ușor de manipulat și orgoliul lui de român este simplu de întărâtat. Așa se face că din rândurile lui se ridică personaje sinistre, lipsite de scrupule, care stăpânesc arta manipulării și devin rapid idoli naționali sau cel puțin locali.
Știe toată lumea câți bani murdari se învârt în fotbalul românesc. Destui așa ziși „grei” au fost condamnați și se află în pușcărie. Dar asta nu înseamnă nimic pentru poporul needucat. Dacă mâine ar reapărea alde Becali Giovani în piața publică, sumedenie de români s-ar înghesui în jurul lui, aclamându-l.

Starea fotbalului românesc este firească pentru fotbalul unui popor needucat. Adică a unui popor care votează în procente uriașe oameni aflați după gratii, dorindu-i ca primari și arătând astfel că nivelul educației lor este la genunchiul broaștei. A unui popor care așteaptă pomeni de la stat, care e mulțumit să aibă un primar care fură dar le dă și oamenilor câte ceva, care înghite pe nemestecate manipulările politicienilor, care crede în Caritas. A unui popor format din indivizi care acceptă prostul gust și maneaua, care beau de dimineață până seara și care, culmea, se cred educați pentru că țin minte de când erau mici o strofă din Bolintineanu și una din El Zorab.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!