duminică, 18 septembrie 2016

Cazul Boureanu și pitecantropii mileniului III

Cazul Boureanu - fostul deputat care își maltratează copilul de 15 ani - este deosebit de interesant prin reacțiile pe care le stârnește. Mulți oameni normali consideră că Boureanu este de condamnat, pentru că violența asupra copiilor nu poate fi acceptată. Alții, însă, sunt atrași mai degrabă de varianta în care individul face exact ceea ce trebuie, pentru că fata lui este o individă nestăpânită, care a plecat pe un drum greșit etc. Opiniile lor se pot grupa sub sigla „da, dar”.
Este adevărat că Boureanu și-a bătut, jignit și amenințat copilul? Da, dar și ea a făcut și a dres, răspund pitecantropii adepți ai zicalei „bătaia e ruptă din rai”. Este adevărat că legea interzice maltratarea copiilor? Da, dar ce lege e aia să nu poți să-ți atingi copilul când îl prinzi fumând etc. Este adevărat că un părinte are obligația de a căuta cele mai bune metode de educație pentru copilul său, metode care exclud orice fel de violență? Da, dar dacă vezi că încerci și iar încerci și tot nu merge, le lași dracului de metode non-violente și pui mâna pe curea. Practic, pitecantropii sunt de acord cu tot ce le spui, până la un punct, dincolo de care nu mai există decât bătaia. Cred că oamenii ăștia simt nevoia de a fi din când în când violenți și, pentru că nu au alte posibilități, se dezlănțuie asupra copiilor sau a partenerilor de viață.
Acești oameni exprimă puncte de vedere stranii și relativ la alte situații, la fel de grave sau mult mai grave. De pildă, în cazul violului. Când șapte derbedei vasluieni au violat o adolescentă pe câmp (caz arhi-mediatizat la vremea lui), s-au găsit destui pitecantropi care să spună că fata a fost de vină, pentru că se îmbrăca într-un anume fel, mergea nu știu cum și sigur că i-a stârnit pe cei șapte. Cu alte cuvinte nu e bine să violăm, dar anumite femei parcă o cer și atunci ce să facem, ne năpustim asupra lor. Pitecantropii sunt gata să găsească întotdeauna scuze și explicații, sărind în apărarea celor care încalcă legile, fie ele scrise sau nescrise. A furat cutare? Da, dar n-are muncă, are doi copii de crescut și e dator la cămătari. A luat șpagă primarul? Da, dar ne-a asfaltat străzile. Și tot așa.
Revenind la Boureanu, toată lumea a văzut până unde a ajuns acest individ cu „educația”: și-a numit, urlând, fetița curvă, i-a vorbit folosind termeni din limbajul pușcăriașilor, a târât-o, la propriu, ținând-o de păr, pe niște alei etc. Indiferent ce-ar fi făcut fata, nimeni nu are dreptul să se poarte așa cu ea, nici măcar taică-su. În mileniul al treilea, acesta este nivelul la care ar trebui ca oamenii să priceapă lucrurile. Principiul este simplu: nu îți lovești copilul, punct. La principiul ăsta nu se umblă - nu există excepții, cazuri speciale, abateri. Nu îți lovești copilul nici dacă a furat, nici dacă l-ai găsit drogat, nici dacă a dat foc la casă. Ai obligația să-l educi de mic de tot în așa fel încât el să nu ajungă să fure etc. Dacă ne interesăm cine este acest Boureanu, aflăm lucruri relevante. Fost deputat, țepar imobiliar, încurcat cu diverse vedete de sex feminin, despărțit cu scandaluri uriașe, supranumit „Spaima litoralului” din cauza comportamentului violent care l-a condus la încăierări cu ospătarii și barmanii de la diverse terase. Ce fel de educație îi poate da un astfel de om copilului său? Iar acum, când fetița se comportă ca un copil fără părinți, tatăl este nemulțumit și, pentru că nu îl duce capul mai mult, o ia la bătaie.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!