miercuri, 9 noiembrie 2016

Omul PC al lui Teodor Baconschi

Omul PC (corect politic, nota mea) nu mai are memorie. A fost deprins să privească trecutul odiosului om alb ca pe o colecţie de orori indicibile. Nimic din ce a făcut gloria militară, intelectuală sau religioasă a Occidentului nu mai poate fi salvat. Totul a fost minciună, opium pentru popor, sclavie, cucerire ilegitimă, opresiune socială, crimă, genocid, viol.
Ca orice revoluţie - inevitabil radicală şi utopică - şi PC pleacă de la "tabula rasă": 10.000 de ani de istorie greşită, defectă, perversă, iraţională vor fi în fine corectaţi printr-o poliţie morală intransigentă, care culpabilizează majoritatea, rasa albă, creştinismul, cultura pretins „înaltă”, canonul absurd care afirmă că Novalis sau Shakespeare ar fi cumva mai importanţi decât cutare "street performer" din Harlem sau vreun rapper nigerian revoltat de nedreptăţile post-coloniale...
În contraofertă, PC ridică în slăvi minorităţile etnice, sexuale sau măcar „al doilea sex” (vorba Simonei de Beauvoir). Dar mai există în PC o trăsătură strict totalitară: generalizarea de tip stalinist a procesului de intenţie, răstălmăcirea fără alternativă, distrugerea nuanţelor, absolutizarea schemelor dualiste, mania suspiciunii apriorice: în faţa acestui mod de funcţionare te simţi exact ca un ins legat la ochi, aflat la câţiva metri de plutonul de execuţie.
Degeaba îţi clamezi inocenţa, buna credinţă, dorinţa intelectualmente neutră de a descoperi adevărul. Eşti vinovat, pentru că eşti alb, crezi în Iisus Hristos, iubeşti cultura „înaltă” - de la presocratici la Wittgenstein - şi ai vrea ca strănepoţii tăi să nu deschidă ochii la Paris ca la Bamako.
Mulţi filozofi conservatori - citiţi-l bunăoară pe englezul Roger Scruton - au denunţat această derivă otrăvită şi, la limită, suicidară. Intoarcerea lor la bunul simț al autoconservării civilizaţionale prin apărarea valorilor tari nu a convins sau a fost sabotată mediatic.
Degeaba au arătat ei că idolatrizarea minorităţilor duce la o dictatură a acestora asupra oricărei majorităţi morale, civice, intelectuale. Că asta generează distorsiuni în selecţia firească a valorilor. Sau că răscumpărările pe baza de cecuri în alb produc nedreptăţi şi ipocrizie.
Procesul de castrare şi angelizare a majorităţii „vinovate” continuă şi nu mai are chiar nicio ruşine: presupun că vă amintiţi cazul unui profesor, deţinător al premiului Nobel, care a fost concediat de la o mare universitate britanică pentru că a făcut nişte remarci considerate „sexiste” cu prilejul unui congres în Asia... (Nicholas Taleb boicotează oficial universitatea cu pricina).
Când o etică totalitară te lasă fără serviciu, îţi sugerează sau chiar impune auto-cenzură, te stigmatizează şi te asasinează în efigie, prin campanii mediatice susţinute uneori chiar la posturi publice, democraţia se clatină foarte serios. Şi chiar asta se întâmplă.
Iar noi, românii, avem o prea mică experienţă democratică pentru a produce anticorpi eficienţi faţă de insidioasa agresiune a „corectitudinii politice”.
Problema PC e legată de monopolul abuziv asupr bunelor intenţii. Numai adepţii ei - care practică foarte lucrativ meseria de „victimă” - au dreptul să spună ce e bine, să impună acel bine şi să condamne tot ce le trăzneşte.
Ni se spune, bunăoară, că suntem o societate primitivă, predominant şi rezidual rurală, macho, intolerantă cu minorităţile (după veacul de "românizare" descris de Lucian Boia).
OK. Şi de ce nu ne-am deprinde cu rigorile toleranţei democratice pe filiera creştin-democrată sau pe cea a unui umanism ortodox deschis spre modernitate? De ce să scad rata violurilor în Vaslui prin difuzarea academică a ideii că toţi bărbaţii sunt potenţial violatori (cum susţine feminismul radical) în loc să reabilitez, sub forme sociologice şi retorice moderne, teologia răsăriteană a feminităţii ca reflex al maternităţii divine? Sunt simple exemple sub formă interogativă. Fireşte că lista ar putea fi mult lungită.
Aş vrea ca acest text să suscite o dezbatere mai serioasă pe tema corectitudinii politice. E straniu: ea acţionează tot mai represiv şi cu toate astea multă lume - deja pavlovizată - nu are nici măcar conştiinţa faptului că i-a căzut... victimă. Victimă? Da, ideologia victimizării ofensive are oroare de discriminări...
Teodor Baconschi


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!