Aztăzi, marți 13, am aflat de la televizor că Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Adrian Sârbu, Miron Cozma și încă vreo 20 de ticăloși au fost trimiși în judecată în dosarul Mineriadei din 13 - 15 iunie 1990, pentru crime impotriva umanității. Asta se întâmplă după 27 de ani, însă pentru mine nu are nicio importanță în acest moment. Îmi amintesc cum mă rugam în vremea aia „Doamne, dă să trăiesc să-l văd pe Iliescu în fața tribunalului” și iată că dorința mi-a fost ascultată.
Practic, nu mai contează dacă cel supranumit „bătrâna șandrama stalinistă” va supraviețui procesului, dacă va face sau nu măcar o oră de pușcărie, nici măcar dacă va fi sau nu condamnat. Important este că faptele lui sunt considerate de procurori „crime împotriva umanității” și că respectivul va sta în boxa acuzaților, la fel cum stau cei de teapa lui Fane Spoitoru. Și la dreapta lui vor aștepta sentința monumentele de aroganță și sfidare pe nume Petre Roman sau Gelu Voican. Pentru mine, toți indivizii ăștia sunt niște criminali odioși, responsabili nu doar de uciderea unor oameni, ci și de asasinarea cu premeditare a speranțelor și viitorului poporului român.
Dă doamne să fie acesta cu adevărat începutul sfârșitului pentru clica supraviețuitorilor regimului Ceaușescu și pentru toți cei pe care i-au crescut și i-au educat în spiritul ideilor strâmbe ale utopiei comuniste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu