Pentru
destul de mulți dintre cei care comentează evenimentele politice din România,
cele petrecute în ultima vreme n-ar face decât să arate că PSD se duce la vale,
urmând ca la alegerile din 2020 să piardă pe toată linia. Dumnealor socotesc cam așa: românii văd cum
Tudorel Toader distruge ideea de justiție în folosul lui Liviu Dragnea; românii
văd cum toată Europa civilizată ne critică pentru politica PSD; românii văd
raportul pe justiție al Comisiei Europene și citesc rapoartele Comisiei de la
Veneția; românii văd cât de jos în ordinea morală poate coborî o femeie ca
Ecaterina Andronescu, în sfârșit, românii aud bazaconiile pe care le rostește
așa-numitul premier Dăncilă, elucubrațiile „deputatului – Rădulescu –
mitralieră”, amenințările pline de tupeu ale acelui individ numit Codrin
Ștefănescu și văd degetele mijlocii ale sinistrului Iordache ridicate în plenul
Parlamentului României către cei care fac opoziție. Auzind ei și văzând toate
astea, se vor repezi cu mic cu mare la urne și vor da de pământ cu cei care-și
permit să sfideze cu nerușinare tot ce înseamnă morală, onoare, principii,
angajamente asumate etc etc.
Ei bine, cei care cred așa ceva se înșală foarte
grav. Realitatea este că românii vor vota exact cu oamenii despre care am
vorbit mai sus, pentru că între astfel de oameni doresc ei să trăiască. Enorm
de mulți dintre ai noștri nu sunt absolut deloc deranjați de gestul saurianului
Iordache ba, mai mult, consideră că așa trebuie să se poarte un politician al
puterii cu cei din opoziție. „Bine le-a făcut”, îi auzi pe câte unii și nu am
nici cea mai mică îndoială că e vorba de indivizi care au votat și vor vota cu
urmașii de suflet al lui Ion Iliescu, supranumit „Bătrâna Șandrama Stalinistă”.
Îmi amintesc de unul din vechii mei amici, cu care m-am întâlnit acum aproape
30 de ani pe o terasă, la o bere. Omul citea fițuica imundă numită „România
Mare”, scrisă aproape cap-coadă de unul dintre cei mai îngrozitori politicieni
pe care i-a dat țara aceasta, mă refer la Vadim Tudor. Pe paginile centrale
trona un titlu lăbărțat, vizibil de pe Marte, cu următorul conținut: „Andrei
Pleșu, un bandit în Guvernul României”. Era perioada în care Vadim Tudor,
împreună cu Eugen Barbu, arunca zi de zi lături peste tot ce nu era FSN. Vremea
în care fostul procuror general Robu murea de inimă rea după ce fusese terfelit
ani întregi prin foile aceluiași Vadim. Așa încât nu e de mirare că l-am
întrebat pe amicul meu dacă e de acord să faci presă în acel mod. La care el
mi-a răspuns suav: „de ce nu?” Cam atunci au început să se zdruncine speranțele
mele într-o societate așezată pe principiile alea bune și frumoase pe care mi
le inoculase mama. Nu, nici vorbă ca oamenii să fie așa cum mi-i zugrăvea ea,
ci, dimpotrivă, trebuia să mă aștept ca marea lor majoritate să fie exact
opusul modelului. Iar astăzi nu mai am nicio îndoială. Iordache și-a permis
gestul obscen pe care l-a comentat presa din întreaga lume nu din inconștiență,
nu pentru că și-a pierdut controlul, ci pentru că știe foarte bine că asta
așteaptă votanții de la el și de la PSD în general. Votanții pesediști nu se
simt bine în preajma unor oameni care vorbesc calm, corect gramatical, care
folosesc neologisme și fraze politicoase. Lor le trebuie indivizi slobozi la
gură, vulgari, care n-au nimic sfânt, care mint la fiecare trei cuvinte, care
fură, dar care din furăciunile de miliarde, dau pomeni de câțiva lei. N-are
nimeni nevoie de UE dintre pesediștii hardcore, asta să fie clar. În mod
normal, acești oameni ar trebui s-o blameze pe Ecaterina Andronescu. Pentru că,
după cum a văzut toată lumea, această individă care susținea că nu este „de
vânzare”, că guvernul Dăncilă nu o reprezintă și că nu va accepta nicicum
postul de ministru, s-a dus și i-a pupat inelul lui Dragnea, devenind, cu
penibila complicitate a președintelui-profesor Iohannis, a patra oară
conducător al Educației. De ce nu o blamează ei, aceiași oameni care urlau până
le ieșeau ochii din orbite că Băsescu este un mincinos și un laș și câte
altele, pentru că nu-și dăduse demisia „în cinci minute”, așa cum spusese
într-un interviu, luat de val? De ce? Simplu, pentru că astfel de oameni își
doresc să-i conducă (evident, cu condiția să fie „de-ai noștri”).
Spun din nou aici, cu toată responsabilitatea:
calea pe care am apucat-o ne va duce, în 2020, la alegeri pe care PSD le va
câștiga singur, detașat. Nici vorbă să piardă, cum prevăd naivii. Se va
întâmpla, matematic, ceea ce se întâmplă la Budapesta, unde partidul
iliberalului Orban câștigă detașat, mergând în fața oamenilor cu mesaje
populiste, anti-europene, cu naționalisme ieftine, de paradă și cu investiții
minime în bunăstarea maghiarilor. Să dea Dumnezeu să mă înșel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu