Răzbunarea - Poveste din Blejoi

Pe 8 martie 1910 se năștea, la Blejoi, Nicolae Bogza, ca fiu al Elenei și al lui Alexandru Bogza. Mama lui era casnică, iar tatăl funcționar. Nicolae mai avea doi frați: Alexandru, născut în 1895 și Geo, care văzuse lumina zilei cu doi ani înainte, în 1908. La acea vreme, extrem de puțini oameni știau atâta istorie universală încât să poată face niște legături ca acelea pe care le-a stabilit, șaptezeci și cinci de ani mai târziu, inginerul Păun, omul care conducea de facto abatorul de păsări din Blejoi. Fost fotbalist, relativ mic de statură, cu o privire pătrunzătoare, inginerul Păun era pasionat de legăturile oculte dintre lucruri, în special de felul în care evenimentele petrecute în anumiți ani le influențau pe cele care aveau să aibă loc după unul sau mai multe secole. Așa se face că el a observat o înlănțuire incredibilă de fapte care au condus, în cele din urmă, în mod absolut firesc, la nașterea lui Nicolae Bogza și nu oriunde, ci exact pe teritoriul satului Blejoi. Iată despre ce este vorba:

-         Pe 8 martie 1010, poetul persan Firdousi a terminat de scris epopeea „Cartea Regilor”, care avea să devină epopeea națională a Iranului

-       Pe 8 martie 1110 s-a născut Eufrosina de Poloțk, fiica prințului Sviatoslav de Poloțk, cea care astăzi este prăznuită ca sfântă a Belarusului pe data de 23 mai

-     Pe 8 martie 1210, Papa Inocențiu al III-lea i-a dat lui Francisc de Asissi permisiunea verbală de a anunța întemeierea Ordinului Franciscanilor

-       Pe 8 martie 1310 a început domnia lui Basarab I, cel supranumit „Basarab Întemeietorul” și considerat părintele Țării Românești

-        Pe 8 martie 1410 antipapa Ioan al XXIII-lea l-a exomunicat pe Jan Hus

-      Pe 8 martie 1510, în grădina regală din Madrid au fost plantate primele semințe de floarea soarelui, aduse din Mexic

-          Pe 8 martie 1610, astronomul francez Nicolas-Claude Fabri de Peiresc a descoperit Nebuloasa Orion

-          Pe 8 martie 1710, la Madrid, a murit preotul, compozitorul și chitaristul Gaspar Sanz

-          Pe 8 martie 1810 a fost împușcat ultimul elan din munții Caucaz

Cu ajutorul unor raționamente extrem de complicate, în cursul cărora a făcut recurs la criptologie, numerologie, statistică, gematria și a utilizat tehnici avansate de teoria mulțimilor, chimie organică, fizica particulelor și teoria distribuțiilor, interpretând în același timp felurite pasaje obscure din Coran și din Biblie, inginerul Păun a demonstrat că cele nouă evenimente petrecute la intervale de câte 100 de ani nu puteau conduce la nimic altceva decât la nașterea, în Blejoi, la data de 8 martie 1910, a lui Nicolae Bogza. Demonstrația lui Păun a fost trimisă Academiei Române și Institutului de Matematică, dar nu a fost băgată în seamă oficial. Doar cercetătorul Gheorghe Păun, matematician și academician, a luat-o în serios și a afirmat în diverse medii științifice că ar fi vorba despre niște metode revoluționare prin care s-ar putea face anumite previziuni pe termen mediu și lung, care ar avea o acuratețe apropiată de certitudine. Toate aceste lucruri au ajuns la urechile Elenei Ceaușescu, soția dictatorului, prin intermediul fiicei sale, Zoe, care preda matematica unor grupe de studenți din anul V. Când a auzit așa ceva, Elena a dat dispoziție ca textul inginerului Păun să fie distrus și a interzis publicarea lui. Motivul a fost prezența în cursul demonstrației a unor texte din Biblie, care erau de natură să inducă false credințe în rândul populației și ar fi periclitat doctrina oficială a materialismului dialectic.

     Academicianul Păun a păstrat, însă, o copie a textului. După Revoluție, a încercat să-l publice, însă de fiecare dată a dat greș, din motive care mai de care mai ciudate. În 1993, spre exemplu, pe când pregătea pentru tipar lucrarea intitulată „40 de jocuri în BASIC”, în care unul dintre capitole era dedicat cercetărilor inginerului Păun, a fost vizitat, într-o noapte, de însuși Nicolae Bogza, care i-a cerut să renunțe, pentru că nu ar fi încă momentul pentru asemenea dezvăluiri. Știind foarte bine că Bogza murise cu un an înainte, Păun a renunțat la publicare. Dar în 1994 a încercat din nou, de data asta folosind un subterfugiu: textul inginerului, transformat într-o poveste de tip borgesian, a fost inclus în romanul „Oglinzi mișcătoare”, acceptat pentru publicare de Editura Scripta. Ca un făcut, editorul a primit un telefon de la cineva care s-a recomandat Tudoran și care l-a avertizat că publicarea demonstrației inginerului Păun ar putea avea consecințe grave pentru el. Ca să-l încredințeze că știe ce spune, l-a anunțat că a doua zi își va rupe piciorul stâng, ceea ce s-a și întâmplat. Editorul i-a cerut academicianului să elimine capitolul cu pricina, în caz contrar urmând ca publicarea să fie oprită. Păun n-a avut încotro și s-a conformat.

Cel mai aproape de publicare a fost în 1999, când a reușit să insereze demonstrația în cartea sa „Teoria chibritului. 234,5 probleme logico-distractive”. Manuscrisul i-a fost acceptat, cartea a intrat la tipar, dar, printr-un concurs de împrejurări niciodată elucidat, paginile care conțineau demonstrația au ieșit albe și tirajul a fost dat la topit. La următoarea încercare, fenomenul s-a repetat. Păun a înțeles ce se petrece și a eliminat respectivele pagini. Cartea a ieșit frumos și vânzările au fost foarte bune.

În 2015, autorul acestor rânduri și-a amintit de povestea inginerului Păun de la Blejoi, pe care-l cunoscuse personal în 1985. L-a căutat și s-a bucurat că l-a găsit bine-sănătos. Au stat la un pahar de vin și inginerul a promis că îi va arăta manuscrisul cu demonstrația, dar că nu îl are la îndemână, pentru că este bine ascuns într-un loc la care nu se poate ajunge prea ușor. După o lună, inginerul Păun a făcut o pareză și a fost internat în spital. Când s-a întors acasă, a refuzat să mai primească musafiri. Manuscrisul, în caz că inginerul Păun a spus adevărul, este și astăzi bine ascuns într-un loc unde nimeni nu poate da de el.

Cât despre Nicolae Bogza, cel în jurul căruia se învârte întreaga poveste, se știe că a publicat câteva cărți de succes sub pseudonimul Radu Tudoran. Una din ele, romanul „Toate pânzele sus!” apărut în 1954, l-a făcut celebru. Prea puțină lume știe, însă, că toate aventurile goeletei Speranța, pe urmele căreia merge fantezia autorului, au fost imaginate de Bogza încă din copilărie, când, ajutat de fratele lui, Geo, construise o ambarcațiune cu care plănuia să plece de-a lungul râului Teleajen, pentru a ajunge la râul Prahova, de acolo la râul Ialomița, apoi la Dunăre și, de acolo, mai departe, traversând mări și oceane, până în Țara de Foc. Cel care l-a împiedicat să treacă la fapte a fost un copil de vârsta lui, pe care toți îl strigau Pionul, care le-a povestit părinților lui Nicolae ce se petrece. Despre acest copil nu se știe absolut nimic, în afară de faptul că locuia cu părinții în București și venea la Blejoi doar în vacanța de vară. Pentru că Nicolae a refuzat să-l ia cu el în călătoria în jurul lumii, s-a răzbunat. Nicolae n-a uitat niciodată asta și a jurat că se va răzbuna la rândul lui. Dacă așa stau lucrurile și dacă este adevărat ce se spune în Blejoi, anume că Pionul nu ar fi fost altcineva decât viitorul unchi al inginerului Păun, atunci lucrurile par a se lega. Dar șansele de a afla realitatea se împuținează pe măsura trecerii timpului.