Un articol de Viorel Ilișoi
Partea 1
Mă revoltă și mă scârbește ceea ce se întâmplă azi în PNL.
Înspre el, din toată turma politică, mi s‑au îndreptat mereu speranțele. În mod
natural, pentru că nici n-aveai cum să vrei altceva decât liberalism, după o
lungă noapte comunistă. Era singurul partid în care m-aș fi înscris, dacă n-aș
fi fost ziarist. Nu pentru că m-ar fi convins vreodată vreun politician
liberal, fiindcă n-a existat vreunul care să se ridice la înălțimea istorică a
partidului, ci fiindcă ideea liberală acoperă cel mai bine convingerile mele și
fiindcă am sperat că mai devreme sau mai târziu, prin forța lucrurilor, fondul
liberal își va forma cumva conținutul uman. Însă acei oameni n-au apărut,
partidul s-a ținut numai în cheutoarea prestigiului istoric.
