Prăbușirea coșmeliei PNL(2)

Du-te dracului, PNL!
Un articol de Viorel Ilișoi
Partea 2

Despre următorii președinți liberali, Alina Gorghiu și Raluca Turcan, ce să mai spun? Au ajuns acolo, purtând tava liberală, doar pentru că așa a vrut Șeful de sală, Iohannis. Nu ne-am învățat minte să nu mai lăsăm prea multă putere în mâna unui singur om.
Raluca Turcan avea deja școala parvenitismului, ea urcând fulgerător, fără vreun merit, din neant, doar pentru că îi plăcea lui Stolojan de ea, că era tinerică și moscovițică. Acum s-a mai copt, s-a mai urâțit, nici lui Iohannis nu-i mai place foarte tare, e posibil să nu mai avanseze politic dacă nu vine vreun moș pervers care s-o mai salte puțin. Nu mă judecați aspru, nu fac decât să preiau puțin din discursul lui Orban, care a declarat că în PNL sunt unele doamne care au avansat doar trecând prin patul șefilor. Eu chiar nu cred că femeia asta are vreo calitate care s-o fi recomandat la șefia unui mare partid. O provoc la o confruntare simplă pe teme de cultură generală în materie de istorie și doctrină liberală. Dacă mă învinge, îmi voi cere iertare, o voi minți că e frumoasă și voi scrie poezii numai pentru ea toată viața, mama ei de poezie!

Despre Alina Gorghiu voi spune doar ce a scris inepuizabilul Dragoș Olteanu despre ea: „E cea mai drăguță fată nasoală și cea mai nasoală fată drăguță din politică”. Dacă asta o recomandă să fi stat pe scaunul Brătienilor, eu îmi iau bocceluța și mă car departe de țara în care există astfel de partid. Alinuța a devenit insuportabilă în ultimul timp, de când îl apără pe zburdalnicul Cîțu folosindu-se de perifrastrica și sofismele avocățeilor de mici instanțe. Pur și simplu se face de rahat, ceea ce pentru o doamna e fatal, încordându-se să demonstreze că albul e negru.

Dacă ar fi un rai al liberalilor români și acolo s-ar întâlni cândva un Brătianu cu aceste doamne, cu adâncă politețe el și-ar scoate pălăria în fața lor. Apoi ar da cu dânsa după câini. Asta mi-a spus, în 2004, doamna Ioana Brătianu, că ar face tatăl său, marele istoric Gheorghe I. Brătianu, dacă ar întâlni un liberal din zilele noastre. Eram la Vila Florica, în templul Brătienilor, ca să citesc și să plâng de emoție pe scrisorile pe care Pia Brătianu le scria fiilor ei, studenți la Paris. Repet: știu doamnele acestea cine a fost Pia Brătianu?

Ludovic Orban, uneori penibil, alteori cu statură vag eroică, dar îi trece repede, a ajuns acum de toată mila, un mâț jegărit fugărit din colț în colț de șobolanii pe care nu i-a mursecat la timp, ba i-a mai și adus să limpăie la castronul oficial. S-a speriat ca un țâcă de buha DNA-ului, care i-a copt un dosar strategic, și s-a retras din cursa pentru primăria Capitalei, urmând ca după alegeri să fie declarat nevinovat. Asta nu l-a împiedicat pe prost să vadă că DNA-ul e manipulat politic, s-a-mbrăcat în geacă roșie și a început să sară ca retardații în piața publică strigând „Cine nu sare / Ia condamnare”, luând apărarea coruptului DNA. Strict în ordine estetică, acest gen de manifestare publică, săritul în masă, e de un prost-gust insuportabil. Mă face să-mi fie dor de manifestațiile mult mai inteligente, mai creative, ale tinerilor frumoși și liberi, dar teribil bătuți de mineri, din Piața Universității. Nici tefeleul nu mai e ce-a fost.

Furia mea mocnește de mult, a clocotit la fiecare boacănă făcută de partidul meu favorit și a răbufnit vulcanic acum, de când Iohannis l-a împins pe acest pitic năpârlit, Cîțu, să fie prim-ministru și președinte al PNL.

Ia ziceți așa: Ion C. Brătianu, Dumitru Brătianu, Dimitrie A. Sturdza, Ion I. C. Brătianu, Vintilă I. C. Brătianu, I. G. Duca, Constantin I. C. Brătianu… puncte-puncte… Cîțu! Ce nu sună bine în această înșiruire? Unde vi se împiedică limba?

Cîțu e plin de bube-n cap și, pe măsură ce i se rărește părul, încep să se vadă și altele. Odată cu ascensiunea lui spre funcția de președinte al PNL, s-a văzut mai clar ca niciodată cât de găunos e discursul liberalilor. Parcă nici odiosul PSD n-a dus atât de de departe discursul dublu. Măcar ăia erau ticăloși pe față, nu jucau teatrul ăsta de doi bani.

Tot ce era condamnabil la alții, dar tot-tot, la ei e bun acum, la liberali.

Fără penali în funcții publice, dar penalii noștri au derogare.

Fără ordonanțe de urgență în justiție, facem și referendum pentru asta, dar noi dăm ordonanțe.

Fără amante prin posturi plătite de stat, dar pe amantele noastre să le angajăm, totuși. Știți cazul cu chelnerița de la Apele Române, nu trebuie să dau alt exemplu.

Fără traseiști, dar traseiștii noștri sunt buni chiar pentru funcția de președinte, cum au fost Stolojan, Blaga, Turcan. De ce să luam traseiști unul câte unul? Mai bine îi luăm pe adversarii noștri băsiști cu partid cu tot, chiar dacă n-au un neuron liberal în creier, și îi lăsăm să ni se urce în cap. Ca să fie bine. Ca să fie frumos. Ca să nu ni se ia ciolănelul. Ca să nu se supere Șeful de sală.

Gâdea nu e bun, că nu e un jurnalist imparțial, dar noi luăm un papagal de la alt post, pe Rareș Bogdan, îl facem peste noapte membru de partid și europarlamentar, îi dăm putere nelimitată și începem să credem în el ca într-un Mesia cu batistuță la piept.

Datoriile externe sunt rele, dar noi facem unele și mai mari.

Ciuma roșie e rea, dar luăm niște ciumă roșie, cum ar fi acest inodor și insipid Dan Vîlceanu, fost lider al tineretului ciumăroșist, și-l punem sus în partid, la grinda Brătienilor, îl aburcăm și-n Parlament, îi dăm și Ministerul de Finanțe pe mână, că așa vrea Dulappis, Șeful de sală. Noi iubim democrația de partid, dar n-o practicăm, lăsăm să vină totul de la Partenerul nostru.

Corupții lor sunt răi, dar corupții noștri sunt buni, îl susținem în continuare pe slab școlarizatul Costel Alexe la cârma județului Iași, când îl caută DNA-ul pe-acasă, e bun și fostul primar pesedist din Iași, primim orice lichea. Noi spălăm lichelele vechi și le facem ca noi – și aici am fost intenționat ambiguu.

PNL seamănă tot mai mult cu un mardeiaș de maidan care schimbă regulile când vrea, cum îi convine. E scârbos, da, de-a dreptul scârbos să-i vezi pe croncănitorii liberali cum reinterpretează mereu propriile principii, după cum bate vântul. Oameni absolut respectabili din punct de vedere profesional, cum ar fi avocatul Daniel Fenechiu (mai puțin stimabil moralmente, fiind și el un traseist, fost președinte al unui alt partid), devin deodată jalnici, îți vine să-i pupi și să-i bați când îi vezi cum se screm să-și apere neghiobii, penalii, traseiștii, oportuniștii, bețivii, drogații, afemeiații, țeparii, slugoii, corupții, toată această pegră adunată și ocrotită sub pulpana marelui partid liberal.

E cu atat mai grav că se întâmplă toate astea la un partid care a clamat mereu că luptă împotriva acestor mizerii, ca atunci când faptele penale sunt comise de un polițist dau de un judecător.

Mă doare inima să recunosc, după atâția ani de speranțe deșarte, din care totuși m-am nutrit, că nu e nicio deosebire fundamentală între ciuma roșie și ciuma galbenă sau albastră, că PNL n-a putut să se ridice din cloaca politichiei dâmbovițene și să-și reaprindă pe stemă luminile liberalismului autentic, că acest partid a coborât din cărțile de istorie în arena circului ieftin, acolo unde se balegă maimuțele și fiarele care și-au pierdut demnitatea și simțul libertății. Nu, nu e o lozincă pe care mi-au scris-o pe creier serviciile secrete sau dușmanii oculți ai României, e convingerea mea sinceră, după 30 de ani de democrație originală, că toți sunt o apă și-un pământ. Și dacă nu-s, devin.

PNL, ultima redută a speranțelor noastre, s-a năruit. Partidul nu mai are personalități, deci nici personalitate. E un amestec de naivi simpatici și de ticăloși, de savanți nătângi și de idioți patenți, sunt și mulți visători acolo, oameni de bună-credință care nu știu ce mai speră, care nu stiu cât mai rabdă să fie bătaia de joc a câtorva marțafoi, la rândul lor fantoșe ale unui păpușar cu dinți lați, poate și ai altor păpușari, nevăzuți. PNL e un PSD cu pretenții, sclifosit, un USR, un AUR, un ce vreți voi, e orice în afară de un adevărat partid liberal al secolului nostru.

PNL ne-a abandonat pe noi, cei care am crezut că liberalismul e soluția democrației și a economiei de piață. Pe noi, cei care l-am votat mereu, că altceva n-aveai ce. Pe noi, naivii care am mai visat până astăzi la onoare, la demnitate, la consecvență în politică. La eleganță, la inteligență, la devotament. La corectitudine. La bărbăție? Da’ de unde!

Disoluția morală a acestui partid lasă loc pentru gura zeiței Șoșoacă, să se caște și mai tare, apocaliptic, să ne înghită pe toți. PNL ne-a lăsat singuri, descoperiți în vântul nebuniei. PNL nu mai există pentru noi, pentru țară. Ne-a abandonat. PNL mai există doar pentru PNL.

Mă simt trădat, înfrânt, dezamăgit, înșelat, rănit adânc în inimă. Scârbit și fără speranță, atât mai pot să strig înaintea dezastrului: du-te dracului, PNL! Să vină potopul!