tag:blogger.com,1999:blog-33556998121193070672024-03-13T15:10:15.292+01:00Si totusi povestile...Povestile sunt pentru copii si adulti inteligenti.Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.comBlogger4920125tag:blogger.com,1999:blog-3355699812119307067.post-66018822849097550462024-01-20T21:38:00.002+01:002024-01-20T21:41:39.204+01:00Moartea lui Arhimede - o poveste a lui Karel Čapek<p><span style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;"> </span><span style="font-size: large; text-align: justify;">MOARTEA LUI ARHIMEDE</span></span></p>
<p class="Style16" style="mso-pagination: widow-orphan; text-align: justify; text-justify: inter-ideograph;"><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Lucrurile nu s-au petrecut chiar aşa cum scrie în
manualele de şcoală. Da, e adevărat că Arhimede a fost ucis cu prilejul
cuceririi Siracuzei de către romani, dar că un soldat roman a pătruns la el cu
ghidul de a-l face prizonier şi că Arhimede, cufundat în studiul figurilor sale
geometrice, i-ar fi strigat enervat: „Nu-mi atinge cercurile</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">!" — </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">asta nu mai e adevărat</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">!<br /></span></span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO"><span></span></span></span></span></p><a name='more'></a><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"><span style="font-size: medium;">In primul rînd, Arhimede nu era un profesor distrat care habar n-are ce se întîmplă în jurul lui, ci, dimpotrivă, un luptător înnăscut, care inventase şi maşini de luptă pentru apărarea Siracuzei. Şi apoi, soldatul roman care intrase în casa lui nu era un soldat beat şi dornic de pradă, ci un centurion bine instruit şi foarte ambiţios, pe nume Lucius, care lucra la statul-major şi ştia foarte bine cu cine are de-a face. Nici gînd n-avea să-1 ia prizonier pe Arhimede, ci, oprindu-se în uşă, 1-a salutat milităreşte şi a rostit apăsat</span>:</span></div><span style="font-family: inherit; font-size: medium;"><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Salut ţie, Arhimede!</span></span></div></span><span><div style="text-align: justify;">Arhimede a ridicat privirea de pe tăbliţa de ceară
pe care desenase figuri geometrice şi a întrebat:</div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Ce s-a întîmplat?</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Ascultă, Arhimede, i-a răspuns </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">Lucius,
</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">noi ştim că fără
maşinile tale Siracuza n-ar fi rezistat nici o lună. Pe cînd aşa, ne-a dat de
furcă doi ani încheiaţi. Crede-mă, noi, soldaţii, ne dăm foarte bine seama de
acest lucru. Maşinile sînt excelente. Nu pot decît să te felicit!</span></span></div></span><span><div style="text-align: justify;">Arhimede a făcut un gest de nepăsare.</div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Lasă asta, sînt o nimica toată</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">!
</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Simple dispozitive
de aruncat pietre. Jucării şi nimic mai mult. N-au vreo valoare ştiinţifică
serioasă.</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">In schimb, sînt importante din punct de vedere militar, a
ripostat </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">Lucius. </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Uite ce e, Arhimede, am venit să-ţi propun să colaborezi
cu noi.</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Cu cine adică?</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Cu noi, romanii. Trebuie să înţelegi: Cartagina e în
declin. Ce rost mai are s-o ajuţi? Să vezi ce horă o să încingem noi în
Cartagina</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">! </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">De fapt, trebuia din capul locului să vă aliaţi cu noi.</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">De ce? a întrebat supărat Arhimede. Noi sîntem de obîrşie
grecească. Pentru ce ne-am alia cu romanii?</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Pentru că trăiţi în Sicilia, şi noi avem nevoie de
această insulă.</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">De ce?</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Pentru că vrem să punem stăpînire pe </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">Me</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">diterana.</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— Aha! </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">a şoptit </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">Arhimede
</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">îngîndurat şi </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">a
</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">aruncat </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">o
</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">privire pe tăbliţă.
Dar ce nevoie aveţi de ea?</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Cine stăpîneşte Mediterana stăpîneşte lumea</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">!
</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">îmi pare că am fost
clar, nu?</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Şi voi trebuie neapărat să stăpîniţi lumea?</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Da. Menirea Romei e de a fi stăpîna lumii. Şi va fi</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">!</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Mă rog, nu te contrazic</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">!
</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">a spus Arhimede,
ştergînd ceva de pe tăbliţa de ceară. Dar eu nu v-aş sfătui, </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">Lucius.
</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Pricepi? Să fii
stăpînul lumii înseamnă să ai neînchipuit de multă bătaie de cap. Păcat de
munca pe care va trebui s-o depuneţi</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">!</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">N-are nici o importanţă</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">!
</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">In schimb, vom fi
un mare imperiu.</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Un mare imperiu... îngînă cu ciudă Arhimede. N-are
importanţă dacă desenez un cerc mare sau unul mic, pentru că tot cerc rămîne.
Iar cercul are limite. Tot aşa şi voi</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">! </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Veţi fi întotdeauna îngrădiţi de anumite limite. Sau
poate crezi că un cerc mare e mai desăvîrşit decît unul mic? Sau că, desenînd
un cerc mare, devii un geometru mai bun?</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Voi, grecii, aveţi obiceiul să vă jucaţi cu cuvintele,
răspunse </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">Lucius. </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Noi ne impunem altfel părerea.</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Cum?</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Prin fapte. De pildă, v-am cucerit Siracuza, prin urmare
Siracuza e a noastră. Nu crezi că e un argument convingător?</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Ba da, a răspuns Arhimede, trecîndu-şi prin păr condeiul.
E drept că aţi cucerit Siracuza, </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">dar Siracuza nu mai e ceea ce a
fost înainte şi nici nu va mai fi vreodată. Înainte Siracuza era un oraş mare
şi vestit. Păcat de el</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">!</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">In schimb, va fi mare Roma. Roma trebuie să ajungă cel
mai puternic oraş de pe pămînt</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">!</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">De ce?</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Ca să poată ţine piept duşmanilor. Cu cît vom fi mai
puternici, cu atît mai mulţi vor fi duşmanii noştri. Iată de ce trebuie să fim
mai puternici decît toţi ceilalţi.</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Fiindcă ai adus vorba de forţă, a bolborosit Arhimede,
vezi, </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">Lucius, </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">eu, oare mă pricep puţintel la fizică, pot să-ţi spun că
forţa încătuşează.</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Ce vrei să spui cu asta?</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Nimic, dar aşa e legea fizică. O forţă în acţiune
dezlănţuie alte forţe, cu acţiune contrarie. Cu cît veţi fi mai puternici, cu
atît veţi avea nevoie de mai multă forţă. Şi pînă la urmă va sosi momentul
cînd...</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Ei, ce ai vrut să spui? Continuă!</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Nimic deosebit... Nu sînt profet, ci un simplu fizician.
Forţa te încătuşează. Altceva nu ştiu.</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Ascultă, Arhimede, ce-ar fi totuşi să colaborezi cu noi?
Nici nu-ţi poţi închipui ce posibilităţi ţi s-ar deschide la Roma</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">!
</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Ai construi cele
mai puternice maşini de luptă din lume...</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Iartă-mă, </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">Lucius,
</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">dar nu mai sînt
tînăr şi aş vrea să-mi duc la capăt unul sau două din proiectele mele. După
cum vezi, şi acum stau şi studiez.</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Şi nu te ispiteşte deloc posibilitatea de a contribui,
alături de noi, la dominaţia mondială? Ei, de ce taci?</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">—</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US"> </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Scuză-mă! a spus Arhimede, aplecîndu-se peste tăbliţă. Ai spus ceva?</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Am spus că un om ca tine ar putea contribui la cucerirea
dominaţiei mondiale.</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Hm, dominaţia mondială... a îngînat Arhimede. Nu te
supăra, dar am aici ceva mai important de făcut. Ceva mai durabil, ceva care o
să ne supravieţuiască, mie şi ţie.</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Cum ai spus?</span></span></div></span><span class="FontStyle98"><div style="text-align: justify;"><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">— </span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Bagă de seamă, nu-mi şterge cercurile de pe tăbliţă</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="EN-US">!
</span></span><span class="FontStyle98"><span lang="RO">Lucrez la metoda de
determinare a suprafeţei sectorului de cerc.</span></span></div></span><span lang="RO"><div style="text-align: justify;"><span lang="RO"><span>Ceva mai tîrziu, s-a comunicat oficial că</span></span><span lang="RO"> </span><span lang="RO"><span>binecunoscutul
savant Arhimede şi-a pierdut viaţa într-un accident.</span></span></div></span></span><p></p>Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3355699812119307067.post-46738328117233417122024-01-14T14:43:00.002+01:002024-01-14T14:44:37.297+01:00O scrisoare care mi-a plăcut<p>Am primit pe mail un text intitulat „Scrisoare pentru oamenii de Acțiune”. Nu prea citesc eu texte venite dinspre partide, dar ăsta chiat mi-a plăcut. Vine de la un partid de care n-am auzit, numit România în Acțiune și mi s-a părut că pune problemele corect. Iată-l:</p><p></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">Se
spune despre unii oameni că nu văd pădurea din cauza copacilor. E vorba despre
cei care dau o importanță atât de mare amănuntelor, încât scapă din vedere
ansamblul în întregul lui. Prea puțin se vorbește însă despre cei care nu văd
copacii din cauza pădurii. Astfel de oameni sunt, de exemplu, cei care privesc
de pe margine lumea politică și fac afirmații de genul „toate partidele sunt o
apă și-un pământ”. Și, spunând asta, ei nu văd că, din loc în loc, există
politicieni care luptă pentru ca legile să fie bune și fiecare să răspundă
pentru faptele lui, pentru ca banii publici să nu mai fie deturnați, afacerile
să fie corecte, justiția să își facă treaba, pacienții să fie tratați conform
jurământului pe care-l depun medicii, copiii noștri să aibă parte de educație
reală și câte altele.<br /></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"><span></span></span></p><a name='more'></a><div style="text-align: justify;">Fiecăruia
dintre acei români care nu văd copacii din pricina pădurii le adresăm
următoarea întrebare directă: dacă ai intra în politică, ce fel de politician
ai fi? Unul care se pierde între ceilalți mulți sau unul care se distinge prin
cinste, corectitudine, dăruire și seriozitate? Și dacă te vezi în cea de-a doua
categorie de ce rămâi pe margine? De ce nu treci la acțiune? </div><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt;">Poate
crezi că numai tu singur nu poți face nimic. Dar nu e deloc așa. Gândește-te că
într-un consiliu local hotărârile se iau prin vot și tocmai din acest motiv
numărul consilierilor este întotdeauna fără soț. Ce înseamnă asta? Nimic
altceva decât faptul că tu poți fi cel care decide în situațiile în care
ceilalți consilieri se împart în două tabere egale! Votul tău va fi cel care va
face ca hotărârea să fie adoptată sau nu.</span></div></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt;">Mai
gândește-te că tu poți fi cel care propune proiecte de hotărâre pe care
primarul și unii dintre consilieri au interes să nu le promoveze pentru că
adoptarea lor le-ar putea strica anumite socoteli. Și vei face asta după ce vei
sta de vorbă cu oamenii și vei prelua problemele pe care ei le întâmpină,
punându-te astfel cu adevărat în slujba lor.</span></div></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt;">Puterea
unui consilier local este cu adevărat mare, cu condiția ca el să fie, așa cum
am spus, cinstit, corect, decis, serios și principial.</span></div></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt;">Tu
ești un astfel de om. De ce mai eziți? De ce nu intri în acțiune? Dacă îți
iubești urbea, dacă vezi că alții nu fac cele necesare, de ce nu le faci tu
însuți?</span></div></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt;">Poate
îți spui că n-ai loc în partidele care legiferează în România, că toate și-au
stabilit deja oamenii pe listele de candidaturi și că nimeni nu îți va face loc
și ție. Și în foarte mare măsură ai dreptate. Dar de ce nu te gândești că mai
există și alte variante? Ai putea candida independent, spre exemplu, numai că
independenții au șanse foarte mici în România zilelor noastre. Ai putea încerca
să înființezi un partid, dar asta presupune foarte mulți bani, pe care nu îi
ai. Și atunci?</span></div></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt;">Răspunsul
este simplu: alătură-te unui partid nou, care vine în localitatea ta căutând
oameni ca tine! Înființează tu însuți o filială, dacă ea nu există deja. E
nevoie de zece oameni, zece oameni de ispravă, zece oameni pe care-i cunoști,
care au aceleași principii ca și tine, zece oameni de acțiune, care pot schimba
fața localității tale.</span></div></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt;">Un
astfel de partid există. S-a constituit în 2019 sub numele de Prahova în
Acțiune și a câștigat în acest județ două mandate de consilieri și 27 de
mandate de consilieri locali. Între timp, forța partidului a crescut, astfel că
astăzi partidul a devenit România în Acțiune.</span></div></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt;">În acest partid te chemăm
să te înscrii. Nu, nu sunt toate partidele o apă și un pământ. Te poți
încredința de asta înscriindu-te și înființând o filială în localitatea ta,
candidând și câștigând cât mai multe mandate, până la cel de primar inclusiv.
Fii om de acțiune!</span></div></span><p></p><br /><p></p>Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3355699812119307067.post-17395652893404425402023-11-08T17:25:00.007+01:002024-01-14T14:25:20.375+01:00A început manipularea pentru alegerile din 2024<p style="text-align: justify;"><span color="var(--primary-text)" style="font-family: inherit; font-size: 0.9375rem; white-space-collapse: preserve;">Manipulatorii, cei care folosesc ignoranța, lipsa de educație și naivitatea multora dintre români, au trecut la atacuri absolut ridicole la adresa lui Iohannis pe tema deplasărilor pe care le face el cu avioane particulare închiriate pe bani mulți. De ce spun că atacurile sunt ridicole? Pentru că ținta lor e una de doi lei. Vor să ne inflameze contra unui om care nu mai are nimic de pierdut. Ce se poate întâmpla dacă Iohannis este făcut terci de toată mass-media pe tema </span><span color="var(--primary-text)" style="font-family: inherit; font-size: 0.9375rem; white-space-collapse: preserve;"><a style="color: #385898; cursor: pointer; font-family: inherit;" tabindex="-1"></a></span><span color="var(--primary-text)" style="font-family: inherit; font-size: 0.9375rem; white-space-collapse: preserve;">zborurilor cu aeronave particulare scumpe, care mai fac și escale la Sibiu ca s-o îmbarce pe Carmen Iohannis? Vă spun eu: nimic! Iohannis nu mai poate candida, așa că dacă vrea poate face orice-i trece prin cap pe banii noștri până predă cheile de la Cotroceni. Și atunci care e miza? De ce urlă toți ca o haită de giboni - „Iohannis zboară cu firme private și plătește zeci de mii de euro, pe când președinții Cehiei, Moldovei etc, merg pe-afară cu avioane de linie?” Simplu: manipulatorii au găsit această cale de a ne determina să ignorăm mizeria partidelor! PSD, PNL, AUR, pot face absolut orice, noi suntem împinși să ne revoltăm contra lui Iohannis! Ca niște tauri care văd numai eșarfa roșie, nu și pe cei care o flutură. </span></p><div style="font-family: inherit;"><div dir="auto" style="font-family: inherit;"><div class="x1iorvi4 x1pi30zi x1l90r2v x1swvt13" data-ad-comet-preview="message" data-ad-preview="message" id=":Rlataul9l9aqqd9emhpapd5aqH2:" style="font-family: inherit; padding: 4px 16px 16px;"><div class="x78zum5 xdt5ytf xz62fqu x16ldp7u" style="display: flex; flex-direction: column; font-family: inherit; margin-bottom: -5px; margin-top: -5px;"><div class="xu06os2 x1ok221b" style="font-family: inherit; margin-bottom: 5px; margin-top: 5px;"><span class="x193iq5w xeuugli x13faqbe x1vvkbs x1xmvt09 x1lliihq x1s928wv xhkezso x1gmr53x x1cpjm7i x1fgarty x1943h6x xudqn12 x3x7a5m x6prxxf xvq8zen xo1l8bm xzsf02u x1yc453h" color="var(--primary-text)" dir="auto" style="display: block; font-family: inherit; font-size: 0.9375rem; line-height: 1.3333; max-width: 100%; min-width: 0px; overflow-wrap: break-word; word-break: break-word;"><div class="xdj266r x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x1vvkbs x126k92a" style="font-family: inherit; margin: 0px; overflow-wrap: break-word; white-space-collapse: preserve;"><div dir="auto" style="font-family: inherit; text-align: justify;">Desigur, nu înseamnă că acțiunile lui Iohannis nu sunt samavolnice. Nu o să-mi iert toată viața că l-am votat în 2014. Despre un trădător ca el rar mi-a fost dat să citesc. Dar acum, când el nu mai valorează politic nici cât un ciorap de-al lui Băsescu și este folosit de manipulatori pentru o nouă inducere în eroare a românilor, îmi permit să spun: fiți atenți, oameni buni!</div></div></span></div></div></div></div></div><div style="font-family: inherit;"><div class="x168nmei x13lgxp2 x30kzoy x9jhf4c x6ikm8r x10wlt62" data-visualcompletion="ignore-dynamic" style="border-radius: 0px 0px 8px 8px; font-family: inherit; overflow: hidden;"><div style="font-family: inherit;"><div style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px;"><div style="font-family: inherit;"><div class="xq8finb x16n37ib" style="font-family: inherit; margin-left: 12px; margin-right: 12px;"><div class="x9f619 x1n2onr6 x1ja2u2z x78zum5 x2lah0s x1qughib x1qjc9v5 xozqiw3 x1q0g3np x150jy0e x1e558r4 xjkvuk6 x1iorvi4 xwrv7xz x8182xy x4cne27 xifccgj" style="align-items: stretch; box-sizing: border-box; display: flex; flex-flow: row; flex-shrink: 0; font-family: inherit; justify-content: space-between; margin: -6px -2px; padding: 4px; position: relative; z-index: 0;"><div class="x9f619 x1n2onr6 x1ja2u2z x78zum5 xdt5ytf x193iq5w xeuugli x1r8uery x1iyjqo2 xs83m0k xg83lxy x1h0ha7o x10b6aqq x1yrsyyn" style="box-sizing: border-box; display: flex; flex-direction: column; flex: 1 1 0px; font-family: inherit; max-width: 100%; min-width: 0px; padding: 6px 2px; position: relative; z-index: 0;"><div aria-label="Trimite acest conţinut prietenilor tăi sau postează-l în cronologia ta." class="x1i10hfl x1qjc9v5 xjbqb8w xjqpnuy xa49m3k xqeqjp1 x2hbi6w x13fuv20 xu3j5b3 x1q0q8m5 x26u7qi x972fbf xcfux6l x1qhh985 xm0m39n x9f619 x1ypdohk xdl72j9 x2lah0s xe8uvvx xdj266r x11i5rnm xat24cr x1mh8g0r x2lwn1j xeuugli xexx8yu x4uap5 x18d9i69 xkhd6sd x1n2onr6 x16tdsg8 x1hl2dhg xggy1nq x1ja2u2z x1t137rt x1o1ewxj x3x9cwd x1e5q0jg x13rtm0m x3nfvp2 x1q0g3np x87ps6o x1lku1pv x1a2a7pz" role="button" style="-webkit-tap-highlight-color: transparent; align-items: stretch; background-color: transparent; border-bottom-color: var(--always-dark-overlay); border-left-color: var(--always-dark-overlay); border-radius: inherit; border-right-color: var(--always-dark-overlay); border-style: solid; border-top-color: var(--always-dark-overlay); border-width: 0px; box-sizing: border-box; cursor: pointer; display: inline-flex; flex-basis: auto; flex-direction: row; flex-shrink: 0; font-family: inherit; list-style: none; margin: 0px; min-height: 0px; min-width: 0px; outline: none; padding: 0px; position: relative; text-align: inherit; touch-action: manipulation; user-select: none; z-index: 0;" tabindex="0"><div class="x1o1ewxj x3x9cwd x1e5q0jg x13rtm0m x1ey2m1c xds687c xg01cxk x47corl x10l6tqk x17qophe x13vifvy x1ebt8du x19991ni x1dhq9h x1wpzbip" data-visualcompletion="ignore" style="background-color: var(--hover-overlay); border-radius: 4px; font-family: inherit; inset: 0px; opacity: 0; pointer-events: none; position: absolute; transition-duration: var(--fds-duration-extra-extra-short-out); transition-property: opacity; transition-timing-function: var(--fds-animation-fade-out);"></div></div></div></div></div></div></div><div class="xzueoph" style="background-color: white; color: #1c1e21; font-family: "Segoe UI Historic", "Segoe UI", Helvetica, Arial, sans-serif; font-size: 12px; margin-bottom: 6px;"></div></div></div></div>Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3355699812119307067.post-47162529334194107762023-09-02T19:17:00.007+02:002023-09-02T19:20:27.874+02:00O scrisorică publicată în anul 1931 de „Calendarul Cooperatorului Român”<p>Săltarea noastră din viitor </p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">Chiar cel obişnuit să nu bage prea mult în samă viaţa din jurul său,
nu poate să nesocotească adâncile prefaceri prin care trecem. Sunt prea
bătătoare la ochi, prea usturătoare pentru unii urmările lor, ca să nu fie
simţite.<br />Unele prefaceri, cum sunt cele politice, înseamnă zorile unei lumi
nouă. Altele, cum sunt cele economice, au adus o destrămare aşa de adâncă a
ţăsutului de până acum, încât cer fără zăbavă, fără doar şi poate, o nouă îndrumare
a treburilor obşteşti, pentru ca viaţa tuturora să nu sufere. Intre acestea
este şi îmbucătăţirea pământului la muncitorii care-l lucrau. E o mare dreptate
înfăptuită, nimeni n-are cum zice altfel. Se cuvine să fie înţeleasă de toată lumea,
ca pe lângă dreptate să se înfăptuiască şi o săltare din loc.<br /><span></span></p><a name='more'></a><div style="text-align: justify;">Pământul s-a împărţit. Stăpânii lui de azi sunt însă cei mai mulţi
săraci şi neştiutori adânci în ale rostului plugăriei. N-aveau cum fi altfel,
după traiul dus până acum. De aceia pe ogoare creşte mai mult muştar sălbatec
de cât grâu, iar cu cât scoatem de pe câmpiile noastre mănoase, stăm la coada
popoarelor cu agricultură chibzuită.</div><div style="text-align: justify;">Munca nu ajunge. In această priuinţă nimănui nu i-ar trece prin gând
să spuie că săteanul nu munceşte. Dar munca cere chibzuinţă şi ştiinţă. Mai
cere ceva, fără de care greutăţile doboară şi pe cel mai trudnic plugar. Cere mai
multă încredere între oameni, pentru ca prin unire să se birue greutăţile.</div><div style="text-align: justify;">Pretutindeni este aşa. Cooperativele de tot soiul au scăpat multe popoare dela
peire, revărsând belşugul şi buna stare în casa fiecărui plugar destoinic. Săltarea
noastră deasupra nevoilor din viitor, stă numai în întemeierea cooperativelor.
Prin ele se înfăptueşte minunea din alte ţări, unde ogoarele sunt valurl de aur
fără o pălămidă în ele, iar toamna sacii sunt grei de rodul plin cules de pe
câmp. Prin cooperative se pot cumpăra maşini de lucru cari împlinesc şi
economisesc munca omului; prin cooperative se poate căpăta sămânţă aleasă bob cu
bob; prin cooperative desfacerea produselor se face la vreme şi cu preţ bun.</div><div style="text-align: justify;">Câtă iroseală nu e la noi de toate! Gospodina îşi rupe bocancii ducând
poşte întregi câteva ouă la târg, pe când aiurea, stă acasă; îşi vede de copii
şi gospodărie, căci prin cooperative se strâng ouăle şi laptele din sat, pentru
a fi vândut cu preţ mai bun şi fără osteneală din partea gospodinii. Cum s-ar
schimba faţa satelor noastre, dacă oamenii ar căpăta în sfârşit încredere unii
în alţii şi în sfatul celor ce le vreau binele.</div><div style="text-align: justify;">Cât belşug n-ar fi irosit; câtă economie nu s-ar aduce în toate! Omul
scutit de drumuri de prisos, scutit şi de o parte din munca istovitoare, s-ar
mai îngriji şi de ale sufletului, bucurându-se la cetirea unei cărţi, la
înţelegerea cuvintelor din evanghelie.</div><div style="text-align: justify;">Aceasta e minunea săvârşită pe
aiurea prin cooperative. Nu vă întoarceţi faţa dela ele, oameni buni, ci
chibzuiţi cu toată greutatea foloasele lor, pentru traiul vostru mai acătării.</div><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 283.2pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; margin: 0cm 0cm 0cm 283.2pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;">I.
SIMIONESCU,<br /><span style="text-indent: 35.4pt;">Profesor Ia Universitatea din Iaşi.</span></p><p class="MsoNormal" style="margin-left: 247.8pt; text-align: justify; text-indent: 35.4pt;"><o:p></o:p></p>Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3355699812119307067.post-87458134066158282802023-08-14T15:57:00.001+02:002023-08-14T15:57:28.444+02:00Minuni și false minuni (4)<p style="text-align: justify;">O ÎNŢELEPCIUNE NEBUNEASCĂ ŞI O FALSĂ
MISTICĂ</p><p style="text-align: justify;">În babilonia pe care îngerul căzut a căutat să o provoace
în lume, în toate domeniile de gîndire, ca un surplus al
ereziilor fără de număr apărute în credinţă de atîtea
veacuri, sînt de reţinut şi rătăcirile care au ieşit de pe urma
unor teorii „ştiinţifice”. Aşa de pildă: teoria darwinistă a
descendenţei omului din maimuţă sau susţinerea existenţei
omului pe pămînt de mai multe sute de mii de ani, deci
împotriva adevărului biblic, precum şi afirmarea apariţiei
iniţiale a omului pe cale naturalistă şi nu dintr-o spiţă
unitară, adamica şi genetică.
<br /><span></span></p><a name='more'></a><div style="text-align: justify;">În psihologie s-a alterat concepţia conştiinţei umane
prin noţiunea inconştientului, ajungîndu-se la aberaţia
psihanalizei freudiste.
În ştiinţele fizice şi chimico-biologice s-a ajuns la cultul
materiei ca generatoare a vieţii primare (teoria
monerelor);şi odată cu afirmarea că „în natură totul se
31
transformă şi nimic nu se pierde” s-a admis nemurirea
materiei, dar s-a tăgăduit veşnicia duhului.
În sociologie s-a introdus „contractul social” cu toate
urmările lui: căsătoria în scop naturalist şi deci nu tainic şi
spiritual; divorţul din ce în ce mai nestăvilit;
masculinizarea femeii, libera cugetare în credinţă, iar apoi
avortul autorizat pentru diferite cauze cu aparenţă de
îndreptăţire şi sub o altă formă sterilizarea în scopuri
rasiale, ideea socială comunistă şi altele.
În economia politică s-a ajuns la teoria distrugerii
supraproducţiei naturale în scopul speculării valorii ei (în
Brazilia se aruncă cafeaua în mare ca să se menţină preţul
cafelei în Europa; prin diferite porturi mediteraneene se
distrug milioane de portocale, ca să nu scadă costul
acestor exotice în ţările importatoare; întinderi de vii
rămîn neculese ca să nu se deprecieze vinul marilor
producători viticoli; zeci de mii de oi sînt uneori omorîte
în Australia, ca să nu se concureze lîna din centrele textile
britanice).
În igienă se introduce ideea de contagiune pînă şi cu
privire la cele sfinte şi în toate domeniile se observă
aceeaşi părăsire a sensului adevărat al existenţei şi al
vieţii, faţă de viziunea Sfintei Scripturi.
„Vai lumii din pricina prilejurilor de păcătuire ! Fiindcă
nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de
omul acela prin care vine prilejul de păcătuire !” (Matei
18, 7).
32
„Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi - spune
Domnul - şi voi nimici priceperea celor pricepuţi”; iar
Apostolul Pavel adaugă: „Unde este înţeleptul? Unde este
cărturarul? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N-a
prostit Dumnezeu înţelepciunea acestei lumi? Căci întrucît
lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în
înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să
mîntuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii
Crucii” (1 Corinteni 1, 19-21).
O anumită stare haotică în gîndirea şi simţirea ultimelor
decenii este de observat şi într-un alt cîmp de manifestări.
Sub aceeaşi ascunsă lucrare demonică apare astfel noua
artă deformistă - smulsă din rădăcinile ei fireşti - cu
tendinţe „futuriste”, „dadaiste” şi „supermoderniste”, şi cu
o notă de „scandal" care se întîlneşte atît în arhitectura
vremii, cît şi în artele plastice. Deopotrivă se
caracterizează şi muzica nouă, prin elementele ei
împrumutate din elucubraţiile negrilor sau moda
femeiască decăzută sub orice nivel de bun simţ şi ajungînd
pînă la caricaturizarea genului uman...
În Babelul cel nou s-au încurcat nu numai limbile
oamenilor, dar şi simţirile şi credinţele lor.
Iată însă că, prin întronarea mentalităţii evului modern,
problemele de existenţă ale vieţii devenind din ce în ce
mai complicate, lumea a căzut în materialismul cel mai
înverşunat.
33
Totodată, prin ceea ce tehnica a înfăptuit mai
„senzaţional”, ştiinţele pozitive au împins lumea într-o
măsură şi mai mare spre cel mai absurd raţionalism.
Materialismul, conlucrînd cu raţionalismul, într-o
acţiune comună de dezagregare a spiritului omenesc, a
ucis credinţa în mare parte. Deci, toată această lume
dezrădăcinată sub impulsul Satanei, din legăturile ei
spirituale, s-a îndepărtat de ideea creştină prin cele două
virusuri ale evului nou: materialismul şi raţionalismul.
Drept o urmare firească, lumea modernă a devenit din ce
în ce mai înclinată de a cădea în ateism sau de a primi
idolatria.
Căci cine se îndepărtează de Hristos este îmbrăţişat de
Satana.
S-a ajuns astfel la felurite chipuri de tăgăduire a
credinţei şi de batjocorire a Bisericii, iar în ultimele
vremuri s-a instituit o organizaţie foarte activă a „Uniunii
mondiale a ateilor”. Pe de altă parte, teosofia, spiritismul
şi neopăgînismul, combinate cu toate formele de ocultism
şi de magie, au ieşit la iveală de pretutindeni şi sînt în
mare cinste printre toţi creştinii descreştinaţi.
Anumiţi oameni cu renume şi-au dat girul lor, fără
rezerve, tuturor acestor manifestări, prin simplul fapt al
constatării fenomenelor, şi le-au prezentat ca pe nişte
adevărate „revelaţii ale ştiinţei”. Printre marii savanţi
susţinători a întunecoaselor speculări şi practici psihice
34
se enumără: Crookes, Russel-Walace, Zoellner, dr.
Schrenck-Notzing, Flammarion, Lombroso, Edison şi alţii.
Ca rezultat al unor asemenea tendinţe, se scriu o
sumedenie de cărţi cu conţinut ocultist, se întemeiază de
către Ch. Richet, o nouă ştiinţă denumită „metapsihică”,
iar de curînd se înfiinţează o nouă catedră de spiritism la
„Trinity College” din Cambridge. În sfîrşit, „misterele” şi
magiile Tibetului şi Indiei devin izvorul de inspiraţie al
tuturor „iniţiaţilor”.
Asistăm la o îngrozitoare recădere a lumii în vrăjitorie.
Din fericire însă „nici porţile iadului nu vor birui
Biserica”, iar mărturisitorii lui Hristos, în duhul
Adevărului, vor rămîne pînă la sfîrşit.
Iată, deci, că într-o asemenea vreme de mare decădere
duhovnicească pentru toată omenirea, în care păcatul a
sporit atît de mult sub toate formele, dar în care începe să
se înfiripe şi o frumoasă trezire de credinţă dreptmăritoare,
s-au ivit şi continuă să se ivească fel şi fel de arătări şi
semne fantastice, care stîrnesc o neobişnuită vîlvă şi
frămîntă nenumărate suflete. De aceste „minuni” petrecute
şi la noi în ţară, unii s-au îndoit, alţii s-au lepădat; dar
mulţi au crezut în ele. Îndoiala multora a fost cauzată de
două fapte: pe de o parte de neîncrederea în buna credinţă
a diferiţilor vizionari, bănuindu-i pe aceştia de minciună,
pe de altă parte, de gîndul că aceşti vizionari ar fi fost
nişte isterici sau maniaci, care au căzut în prada unor
halucinaţii.
35
În sfîrşit, este şi o categorie a ateilor şi a zeflemitorilor,
a acelor oameni învîrtoşaţi, care nu cred în minuni şi care
hulesc Duhul Sfînt.
Se pare, totuşi, că cei cu chemare teologică nu s-au
întrebat îndeajuns dacă toate aceste pretinse minuni nu ar
fi fost cazuri de o închipuită teofanie, deci de o lucrare
luciferică şi nu de o descoperire dumnezeiească.
Sînt bine cunoscute tuturor împrejurările în care, în
ultimii ani, s-au produs cele mai însemnate dintre aceste
„minuni”, precum şi elementele de căpetenie care le-au
constituit.
Povestirile repetate ale vizionarilor, cărţile tipărite în
acest scop şi toate mărturiile credincioşilor care au luat
cunoştinţă de aceste „descoperiri”, chiar la locurile
arătărilor, sau „minunile” petrecute în aceste împrejurări,
formează documentul de cunoaştere al tuturor acestor
cazuri.
Să pătrundem deci, cu toată nepărtinirea, în miezul
acestor întîmplări neobişnuite, pentru a cunoaşte din ce
izvoare pornesc ele, căutînd să ne bucurăm de biruinţa
Adevărului, iar nu de biruinţa părerilor noastre. Mai
presus de orice să fie Hristos, care este Adevărul, iar nu
şarpele care se ascunde în noi sub chipul „amorului
propriu” sau al unor false credinţe.
De fapt, prin cele de faţă nu se va pune în discuţie dacă
vizionarii de care ne ocupăm ar fi nişte mincinoşi sau nişte
oameni de rea credinţă sau nişte halucinaţi,
36
ci faptul dacă ei înşişi nu au fost înşelaţi de o lucrare a
ispititorului, pe temeiul credinţei şi al Scripturilor,
scoţîndu-se astfel în lume felurite învăţături greşite şi
nepotrivite. Căci pot fi unii oameni foarte evlavioşi care,
fiind ispitiţi prin mincinoase revelaţii, de şarpele cel
bătrîn, nu-şi dau seama de această înşelăciune şi, din
cauza unei lipse de orientare duhovnicească, devin ei
înşişi scula răului într-o acţiune antichristică, fiind totuşi
încredinţaţi că pe Dumnezeu Îl slujesc.
Sînt numeroase cazurile de acest fel, care se întîlnesc în
viaţa celor mai cuvioşi trăitori creştini, de care atîtea cărţi
ale Bisericii sau ale tradiţiei noastre duhovniceşti, ne fac
cu prisosinţă pomenire. Aici este însă şi partea de grijă a
celor cu răspundere pentru credinţa noastră, ca să ştie să
lămurească bine, şi fără greş, toate cazurile de închipuită
teofanie, pentru a nu le lăsa la voia întîmplării, ca să
devină o primejdie pentru obştea ortodoxă.
În toate aceste întîmplări cu „minuni”, dar mai cu
seamă după „revelaţia” de la Maglavit, aproape toţi ceilalţi
vizionari care s-au ridicat de pe întinsul ţării, au pretins că
L-au văzut pe Dumnezeu-Tatăl sau pe Sfînta Treime, sau
pe Hristos, sau pe Maica Domnului, sau pe alţi Sfinţi, şi au
îndemnat lumea să se lase de faptele rele şi să ia drumul
Bisericii. Orice îndemn spre pocăinţă este desigur bun şi
folositor. Întrucît, însă, aceste cazuri de pretins misticism
se întemeiază pe o reală descoperire dumnezeiască, rămîne de văzut.
37
Rîvna şi strădania unor vizionari, care fără de încetare
îşi vestesc solia, poate fi cu totul deosebită şi pilduitoare,
dar nu reprezintă decît o valoare relativă faţă de miezul
lucrării. Căci hotărît este că simplul fapt de a întoarce pe
cîte unii oameni la credinţă nu este o garanţie de solie
dumnezeiască, atîta timp cît şi „diavolul are credinţă de se
cutremură” şi totuşi nu se mîntuie. Deci scopul este ca să
se întoarcă lumea la Dumnezeu, în toată ascultarea Sfintei
Biserici şi în împlinirea sfintelor porunci.
Pe măsură ce anumite lucrări de rătăcire îmbracă forme
de credinţă şi de evlavie, iar anumite semne neobişnuite,
cu aparenţă de teofanie, se prezintă în formă
„evanghelică” şi se ascund îndărătul Bisericii, ele devin şi
mai primejdioase pentru viaţa noastră duhovnicească.
Cu o asemenea momeală s-au desprins din trunchiul Bisericii Soborniceşti şi Apostolice sumedenie
de suflete, în rătăciri şi secte atît de felurite şi de
veninoase. Cu aceeaşi momeală Satana cheamă necontenit lumea în adîncul Gheenei, prin glasul ademenitor al multor falşi profeţi. Şi mulţi se prind şi
cad în cursă.
Cele spuse de astfel de „profeţi” - ei înşişi de bună
credinţă, dar înşelaţi - sînt de multe ori lucruri bune şi
folositoare; ele cuprind citate biblice, îndemnuri morale şi
par izvorîte din inspiraţia Duhului Sfînt. Dar ce folos?
Căci esenţial este ca tot ceea ce formează obiectul unei
descoperiri dumnezeieşti să fie curat şi sfînt, fară nici o
abatere şi fară nici un element dubios, pentru ca nimic să
38
nu iasă din cuvîntul Scripturii şi din brazda Sfintei
Predanii şi nimic să nu deformeze dreapta credinţă.
Apărînd însă puncte dubioase, atît din cuprinsul unor
pretinse revelaţii, cît şi din lucrările de „minuni” săvîrşite
de unii vizionari, sîntem datori să fim cu cît mai multă
luare aminte faţă de aceste întîmplări, deoarece eticheta
unui produs ne poate înşela asupra provenienţei lui reale.
Toţi cunoaştem cazul atîtor fabricate „străine” care,
purtînd o pretinsă „marcă autentică”, provin totuşi din cine
ştie ce loc al ţării noastre şi izbutesc să înşele pe mulţi
oameni simpli.
Din moment ce se constată o abatere într-un caz de
manifestare mistică, este de prisos să mai susţinem că
respectiva „minune” poate fi de la Dumnezeu. Cu
asemenea mistificări, ne aflăm într-o mare primejdie
pentru credinţa cea adevărată. Propriu zis, nu este destul a
ne afla în faţa unor semne neobişnuite pentru a le chezăşui
drept minuni, adică, drept o adevărată lucrare
dumnezeiască. Pentru că semne neobişnuite pot fi făcute
uşor prin puterea celui rău. Şi nu este o dovadă suficientă
cînd, în urma unei lucrări aşa-zise „suprafireşti”, un om cu
totul redus şi incult vorbeşte ca din Sfînta Scriptură,
pentru a crede că însuşi Duhul Sfînt grăieşte prin gura
aceluia. Căci şi diavolul cunoaşte Scriptura. Iar toate
ereziile de credinţă care s-au produs în decursul atîtor veacuri, au fost provocate tot de ispitele Necuratului, pe
temeiul Sfintelor Scripturi.
39
Ne spune în această privinţă chiar Mîntuitorul: „Se vor
scula mulţi prooroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi”
(Matei 24, 11). „Atunci dacă vă va spune cineva: Iată,
Hristosul este aici sau acolo, să nu-1 credeţi. Căci se vor
scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face
semne mari şi minuni pînă acolo încît să înşele, dacă va fi
cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Iată ce v-am spus mai
înainte. Deci, dacă vor zice: Iată-L în pustie (vedenii
sataniceşti şi înşelători antichristice) să nu va duceţi
acolo ! Iată-L în odăiţe ascunse (fenomene spiritiste) să
nu credeţi !” (Matei 24, 23-26).
Cînd este vorba însă că îi va înşela, de va fi cu putinţă,
chiar şi pe cei aleşi, se înţelege de la sine că nu cu ispite
grosolane îi va momi vicleanul pe aceşti binecredincioşi,
ci cu însăşi Sfînta Scriptură şi cu învăţătura Bisericii. De
altfel, cînd a cutezat Satana să-L ispitească în pustie pe
însuşi Domnul Hristos, I-a vorbit tot din Scriptură, ca un
iscusit învăţat.
Mîntuitorul ne-a prevenit deci despre aceste diferite
vedenii care aveau să se întîmple, prin pustie sau prin
odăiţe ascunse, sub chipul unor hristoşi mincinoşi. Iată
însă că şi Apostolul Pavel ne atrage aceeaşi luare aminte:
„Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface întrun înger de lumină. Nu este deci mare lucru, dacă şi
slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii” (II Cor.
11, 14-15).
40
Totodată, în Apocalipsă (13, 13-14) ni se vesteşte
răspicat: „Săvîrşea semne mari, pînă acolo că făcea chiar
să se coboare foc din cer pe pămînt, în faţa oamenilor. Şi
amăgea pe locuitorii pămîntului prin semnele care i se
dăduse să le facă în faţa fiarei...”.
După cum se vede, mare este puterea Satanei, cînd
Dumnezeu îi dă îngăduinţa de a face asemenea lucrări şi
lesne este ca semnele ispititorului să fie luate drept minuni
dumnezeieşti, pentru a ne atrage în mrejele lui pierzătoare.
Astfel că nu este destul a vorbi sau a face minuni în
numele lui Hristos, pentru a fi într-adevăr ai lui Hristos. Se
cuvine deci să ne călăuzim paşii cu mare băgare de seamă
pentru a nu ne lăsa înşelaţi de un duşman atît de temut şi
de iscusit care, ca un mare strateg, ne întinde curse de
moarte.
La aceste consideraţii s-ar putea însă replica; oare dacă
ştim că lupi răpitori vor veni în blană de oaie, trebuie să ne
temem şi de oile adevărate? Dacă vor veni hristoşi
mincinoşi şi tot felul de înşelăciuni satanice, trebuie să ne
îndoim şi de adevăratele minuni dumnezeieşti? Oare să
credem că Domnul îşi va îngrădi puterea de a se mai
descoperi aleşilor Săi prin vise sau vedenii minunate?
Desigur că nu!
Dar dacă este totuşi cu putinţă ca minuni reale să se
întîmple cu vasele alese ale Domnului, potrivit cu
profeţiile lui Ioil (2, 28-32), este în schimb nevoie, pentru
buna noastră încredinţare, ca toate aceste manifestări
41
dubioase să fie trecute printr-un filtru desăvîrşit, în care
criteriul să fie nu numai elementul suprafiresc şi Scriptura,
dar şi toată Sfînta Predanie a Bisericii Soborniceşti şi
Apostolice.
Pentru cine crede în Dumnezeu şi în Atotputernicia Lui,
nu este păcat a respinge o minune îndoielnică; dar a o
primi prea repede, şi cu riscul de a fi înşelat, este fără
îndoială un păcat, care poate sminti şi pe alţii. A respinge
o minune este un lucru plăcut înaintea lui Dumnezeu, cînd
nu numai din prudenţă, dar şi din smerenie credinciosul
nu o primeşte. A te lăsa însă ispitit de orice semne
neobişnuite este o dovadă de uşurătate, de deşertăciune şi
de trufie.
Aceste susţineri sînt făcute cu multă temeinicie de
diferiţi sfinţi ai Bisericii, iar fericitul Nicodim Aghioritul -
vrednicul scriitor şi cărturar athonit al veacului al XVIIIlea - ne recomandă cu toată stăruinţa ca, în cazul cînd
Ispititorul ne-ar ataca vreodată „cu mincinoase arătări, cu
vederi şi cu prefaceri în înger de lumină”, să respingem
aceste vedenii fără nici o şovăială.
„Schimbă-te, ticălosule, în întunericul tău. Nu-mi
trebuiesc arătări”, spune acest cuvios teolog. Apoi
adaugă următoarele: „Chiar dacă din multe indicii, vei
cunoaşte că aceste semne sînt adevărate şi vin de la
Dumnezeu, totuşi fugi totdeauna de ele şi cît poţi, alungăle departe de tine. Nu te teme că nu-i place lui Dumnezeu
această întoarcere. Dacă aceste vederi ar fi de la
Dumnezeu, ştie să ţi le cureţe şi nu-i va părea rău dacă nu
42
le primeşti. Căci Cel ce dă har celor smeriţi, nu-1 ia de la
ei, pentru tot ce fac din smerenie” („Războiul cel
nevăzut”, p. 148, trad. Protos. Nicodim Ioniţă, Biblioteca
misionarului ort. nr. 6, Chişinău).
Deosebit de vrednice de luat aminte apar, în această
privinţă, şi sfaturile duhovniceşti ale Sfîntului cuvios
Grigorie Sinaitul, unul dintre întemeietorii isihasmului
athonit şi un mare trăitor creştin al Răsăritului. În
„Praecepta Mesichastas” (Migne P. G. t. CL, col.
1329-1345), el spune următoarele:
„Să nu primeşti nicidecum (ca revelaţie) orice închipuire care vine din simţuri sau raţiune sau din afară sau
dinăuntru, sau chiar chipul lui Hristos, sau al vreunui
înger, sau forma unui sfînt, sau lumină nălucindu-se în
minte şi luînd vreo înfăţişare, pentru că însăşi mintea, prin
natura sa proprie, are puterea de imaginaţie şi uşor poate
să-şi reprezinte chipuri către care sînt atraşi (sau pe care le
doresc) cei ce nu observă cu de-amănuntul acest lucru,
vătămîndu-se pe sine. Pentru aceasta ia aminte să nu te
încrezi în ceva, consimţind degrabă chiar de ar fi lucru
bun, înainte de cugetarea celor încercaţi şi după multă
cercetare, ca să nu păgubeşti şi să fii cu multă băgare de
seamă, păstrîndu-ţi întotdeauna mintea limpede, fără vreun
chip sau vreo formă”.
„Căci adesea ceea ce a fost trimis de la Dumnezeu spre
ispitire, pentru cinste pe mulţi a vătămat; fiindcă Domnul
voieşte să încerce unde înclină libertatea noastră”.
43
„Cel ce a văzut ceva cu mintea sau cu simţurile, chiar
de ar fi de provenienţă divină şi va primi fără de
cercetarea celor încercaţi, lesne se înşală sau se va înşela
ca un lesne primitor. Căci Dumnezeu nu se mînie faţă de
cel care se observă pe sine însuşi în chip amănunţit, de
teamă ca să nu rătăcească, chiar dacă nu ar primi astfel ce
vine de la El, fără întrebare şi multă cercetare, şi-1 laudă
mai degrabă ca pe un înţelept, deşi S-a mîniat pentru unii”.
„Nu trebuie să întrebi pe toţi, ci pe unul căruia i s-a
încredinţat şi conducerea altora şi care străluceşte prin
viaţă. Căci mulţi neîncercaţi au vătămat pe mulţi alţi
nepricepuţi, a căror osîndă o vor avea după moarte.
Fiindcă nu toţi pot călăuzi pe alţii. Fiecare a dobîndit
cunoştinţă proprie şi înţelegere naturală sau practică sau
instruitoare, dar nu toţi dobîndesc pe cea a duhului”.
Pentru aceasta a zis şi înţeleptul Sirah (Is. Sirah 6, 6):
„Să ai mulţi dintre cei ce trăiesc în pace cu tine, iar
«sfetnicii tăi dintr-o mie unul». Nu mică este lupta de a
afla călăuza care nu rătăceşte, nici în fapt nici în cuvinte şi
nici în gînduri. În acestea se vede că cineva este nerătăcit
cînd ar avea şi fapta şi înţelepciunea mărturisită din Sfînta
Scriptură, înţelegînd cu măsură în cele ce trebuie să
înţeleagă”.
„Căci nu puţină sforţare trebuie să depui ca să dobîndeşti adevărul pe faţă şi să scapi de cele potrivnice
harului, pentru că diavolul obişnuieşte mai ales la
începători să arate sub forma adevărului rătăcirea lui,
44
înfaţişînd cele viclene ale lui ca duhovniceşti”.
„Aşadar, din lucrare vei putea cunoaşte lumina care a
strălucit în sufletul tău dacă este a lui Dumnezeu sau a lui
Satan. Lăptuca sălbatică este asemenea picridei la vedere
şi oţetul este asemenea vinului la înfăţişare, dar prin gust,
gîtlejul le cunoaşte şi face deosebirea fiecăruia; tot astfel
şi sufletul dacă va băga de seamă, cu ajutorul simţului
mintal, va cunoaşte darurile Duhului şi nălucirile Satanei”.
Întemeiaţi pe aceleaşi percepte duhovniceşti, ne învaţă
şi fericiţii cuvîntători de Dumnezeu Calist şi Ignatie,
spunîndu-ne:
„Liniştindu-te şi voind a fi singur cu Dumnezeu
împreună, să nu primeşti niciodată orice ai vedea simţit
sau de gînd sau materialnic înlăuntrul tău, sau din afară,
chiar şi în chip al lui Hristos sau obraz de înger sau Sfînt
sau închipuire de lumină, nălucindu-se în minte, ci rămîi
necrezînd sau îngreunîndu-te de aceasta, chiar dacă ar fi
fost bună, mai înainte de a întreba pe cei iscusiţi. Pentru că
acest lucru este foarte de folos şi prea iubit lui Dumnezeu
şi prea bine primit. Întotdeauna păzeşte mintea ta
nevătămată, nevopsită, nefăţuită, fără chip, fără formă,
nefelurită, fără cîtăţime” (Din Filocalia, cap. 73, după o
veche traducere în manuscris de la Muntele Athos).
Tot astfel spune între altele şi dumnezeiescul Diadoh în
aceeaşi Filocalie la cap. 74:
„Este cu neputinţă ca cineva să guste din dumnezeiasca
bunătate întru simţire, după cum este cu neputinţă ca şi
45
amărăciunea dracilor să o urce cu simţire, dacă nu va
adeveri deplin prin sine că Darul e sălăşluit întru adîncul
inimii”.
„Iar duhurile cele rele petrec în jurul mădularelor
inimii, lucru pe care dracii nu voiesc să fie crezut de
oameni, pentru ca nu cumva mintea cunoscînd acestea cu
de amănuntul să nu se înarmeze împotriva lor”.
„Acum ai şi pentru acest lucru sfătuire destulă şi
îndestulează-te; dar după ce ai aflat miere, mănîncă puţin,
ca nu cumva, umplîndu-te de saţ, să ţi se aplece şi să le
verşi”.
E interesantă în această privinţă şi lămurirea adusă
despre vedenii şi de către unii comentatori mai noi, între
care îl menţionăm, de pildă, pe Ierom. Nicodim
Sachelarie, care în „Pravila Bisericească”5
scrie
următoarele:
„Vedeniile sînt arătări percepute aievea de ochiul
minţii, fie în stare de funcţionare normală a organismului,
fie într-un somn complet sau pe jumătate, fie in extaz “.
„Vedeniile bune se descoperă oamenilor sfinţi iar
uneori chiar şi celor obişnuiţi”.
„Numai atunci Dumnezeu învredniceşte de vedenii pe
cineva cînd voieşte să lucreze faptele mîntuirii atît pentru cel ce are vedenia sau şi pentru alţi oameni” (Fac. 12, 1-4;
17, 1-22; Is. 6, 1-12; Fapte 16, 9; Sf. Isac Sirul 32, 35;
Num. 22 şi 23).
„Vedeniile sînt posibile şi astăzi şi sînt credincioşi care
se învrednicesc cu adevărat să aibă adevărate vedenii
bune, însă ele sînt cazuri rare, suportate de oameni care
au ajuns la un mare nivel de viaţă duhovnicească susţinut
de o deosebită luminare harică şi de o rugăciune
permanentă”.
„Vedeniile înşelătoare sînt acelea născocite de diavolul,
prin îngăduinţa lui Dumnezeu, din pricina nesincerităţii
omului şi a păcatelor tăinuite. El angajează starea
sufletelor bolnave, nesincere, neascultătoare şi cuprinse de
urîciune faţă de tot ceea ce nu este pe placul lor, indiferent
de binele în sine”.
„Celor înşelaţi, diavolul le dă chiar imbold de efort
ascetic, de credinţă şi de fapte bune, mai ales acelora care
dispun de un firesc potolit, înfăptuind astfel o evlavie
diabolică cu care se sileşte să înşele chiar şi pe cei aleşi”
(Pateric, cap. VII).
„Vedeniile nu se produc la cheremul omului şi nici nu
se face o meserie din ele, cum este înşelăciunea spiritistă,
ci ele sînt mai presus de voinţa omului, iar felul de
înfăptuire şi scopul lor este în mîna Proniei dumnezeieşti.
Omul este numai un receptacol umilit pururea de neputinţa
sa şi cu cît se învredniceşte de mai mari descoperiri, cu
atît mai mult se cunoaşte pe sine că nu este nimic prin
47
sine însuşi, cufundîndu-se într-un adînc de smerenie”.
„Duhovnicul chiar cînd are toate probabilităţile
adevăratei vedenii, să nu se entuziasmeze în faţa credinciosului, ci cu blîndeţe să-1 sfătuiască la umilinţă şi la
o iubire larg cuprinzătoare, fiindcă pentru cel curat nu-i
nimic spurcat, şi să-i cerceteze cît mai des starea sa
sufleteasca” (I Cor, 2, 15; II Cor. 12, 1-12).
„Iar în cazurile cînd lucrurile sînt nelămurite, să aibă
modestia (duhovnicul) de a nu se pronunţa nici într-un
fel”.</div><p></p><p style="text-align: justify;">Mihai Urzică</p>Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3355699812119307067.post-62430781337096319702023-08-14T15:46:00.002+02:002023-08-14T15:47:06.459+02:00Despre femei<p style="text-align: justify;"> „Dacă eternul masculin, în termeni ideali, constă în ceea ce aş numi geniul
dăruirii – îi explică odată Zacharias Lichter unui tânăr care făcea declaraţii
misogine –, eternul feminin l-aş identifica geniului receptivităţii. Numai aşa
îmi explic, de pildă, un fapt destul de curios la prima vedere: sentimentul
deplinei înţelegeri, al unei înţelegeri stimulatoare, care-mi dă aripi şi mă face
să planez în spaţii din ce în ce mai pure, îl am mai rareori cu bărbaţii decât cu
femeile, chiar şi cele mai simple. <br /><span></span></p><a name='more'></a><div style="text-align: justify;">Mi s-a întâmplat să vorbesc ore întregi, în
limbajul meu complicat şi rebarbativ (fără a face nici cea mai mică concesie,
fără a coborî, sfătos ipocrit, la un nivel mai cotidian sau mai familiar), cu câte
o femeie de serviciu sau cu câte o ţărancă aproape analfabetă venită să vândă
zarzavaturi în piaţă şi – dincolo de reacţia imediată, dincolo de micile uimiri
speriate sau de chicoteli înăbuşite – simţeam tot timpul bucuria unei
comunicări dintre cele mai fecunde şi geniul meu iradia cu o forţă rareori
atinsă.
Desigur, această înţelegere, această comunicare-molipsire se realiza pe un
plan metaverbal. Cuvintele nu mai însemnau nimic, devenind purtătoarele
unei energii inefabile, cu totul străină de semnificaţia lor: prezenţa îngerilor
stăruia deasupră-le. Pierzându-şi orice individualitate semantică, ele nu mai
erau decât nişte simple vehicule ale unei realităţi care se refuză semnului.
Prin extraordinara lor receptivitate, femeile pot depăşi cu uşurinţă
«convenţionalismul» tipic masculin (prejudecata comunicării exclusiv în
limitele codificate ale «limbajului»), participând direct, prin intuiţie, la
mişcările esenţiale ale spiritului, la fluxurile şi refluxurile lui, pe care
vorbirea le poate transmite, dar fără să le semnifice. Bărbaţii care se plâng că
nu pot fi înţeleşi de femei, misoginii de toate felurile, îi cer femeii să se
integreze în sistemul lor de convenţii şi stereotipii, să le înţeleagă – în chip
cât mai precis şi mai mecanic – limbajul explicit. Or, la majoritatea, acest
limbaj explicit n-are nici o acoperire interioară, e rece şi mort.“</div><p></p><p style="text-align: justify;"><span face=""Trebuchet MS", Trebuchet, sans-serif" style="color: #20124d; font-size: 16px;">Matei Călinescu - Viața și opiniile lui Zacharias Lichter</span></p>Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3355699812119307067.post-58013817883916462302023-08-02T20:08:00.004+02:002023-08-02T20:09:33.749+02:00Subiecte pentru bacalaureatul viitorului - matematică<p> 1. Se dau punctele A și B. Desenați segmentul AB.</p><p> 2. Desenați punctele E și F astfel încât E să se afle, iar F să nu se afle pe segmentul AB.</p><p> 3. Distanța dintre A și B este 1m. Atunci distanța dintre B și A este: </p><p> a) 2m b) 3m c) 1m d) Nu se poate calcula</p><p> 4. Se dă mulțimea A = {1, 2}. Atunci numărul elementelor lui A este: </p><p> a) 1 b) 2 c) 3 d) Nu se poate determina.</p><p> 5. Scrieți numerele naturale mai mari decât 2 și mai mici decât 5.</p><p><span></span></p><a name='more'></a>6. Rezolvați ecuația x + 1 = 2<p></p><p> 7. Calculați 4 - (6:2)</p><p> 8. Aria triunghiului ABC este 9 cm2. Atunci aria triunghiului BCA este:</p><p> a) 5 cm2 b) 7 cm2 c) 9 cm2 d) Nu se poate calcula.</p><p> 9. Într-o oră, un tren parcurge 50 km. Care este viteza trenului? Câți km parcurge trenul, mergând cu aceeași viteză, în două ore?</p><p>10. Se dau numerele naturale a și b. Dacă a = 2 și b = 2, ce relație există între a și b?</p><p>11. Pe o farfurie se află 5 mere. Cineva mănâncă două dintre ele. Câte mere au rămas pe farfurie?</p><p>12. Un elev a adormit la ora 14 și s-a trezit la ora 17 în aceeași zi. Câte ore a dormit el?</p><p>13. Pe o tablă sunt desenate trei puncte: unul roșu și două negre. Câte culori au fost folosite pentru desenarea celor trei puncte?</p><p>14. Calculați 3 la puterea a doua și radical din 9</p><p>15. Adunând două numere egale, obținem rezultatul 6. Care sunt cele două numere?</p><p>16. Un număr împărțit la doi dă rezultatul 0. Care este acel număr?</p><p>17. Ion avea programare la stomatolog (dentist) pentru ora 17. El a întârziat o jumătate de oră. La ce oră a ajuns Ion la stomatolog?</p><p>18. Într-un sac se află trei bile: una albă și două roșii. Un elev extrage o bilă din sac și constată că este roșie. Câte bile au rămas în sac și ce culori au ele?</p><p>19. La examenul de admitere, una dintre probleme a fost următoarea: „Enunțați Teorema lui Pitagra”. Cineva a observat că din numele autorului teoremei lipsește o literă. Care este aceasta?</p><p>20. Dacă numărul 10 se împarte exact la numărul a, spunem că a este un divizor al lui 10. Găsiți un divizor al lui 10.</p>Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3355699812119307067.post-31389330255115228342023-07-29T09:48:00.002+02:002023-07-29T09:56:24.492+02:00Instrucțiuni pentru control<p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;"><span>Inspectorii DSP Mureș au mers în control la un azil numit „Căsuța lu' Min”, în comuna Bărdești. Și nu doar o dată, ci de trei ori: 14, 20, 26 iulie. Au constatat că totul e în regulă, așa că s-au dus de unde au venit. <br /></span><span>La câteva zile după ultimul control, </span><span face="Skolar-Light_Cyr-Ltn, Georgia, Times, "Times New Roman", serif" style="color: #1f2124; text-align: left;">Centrul pentru Resurse Juridice (CRJ), cel care a descoperit căminele groazei din Voluntari, a mers la Bărdești, în urma unei sesizări și a găsit infernul lui Bosch: </span><span face="Skolar-Light_Cyr-Ltn, Georgia, Times, "Times New Roman", serif" style="color: #1f2124; text-align: left;">„oameni care zăceau culcați pe saltele murdare de fecale, urină și sânge, cu muște pe ei, care nu se puteau apăra și nu puteau cere ajutor”. Unde i-au găsit? În spatele unor perdele, în niște camere în care inspectorii DSP nu au catadicsit să intre.<br /><span></span></span></span></p><a name='more'></a><span style="font-size: medium;"><div style="text-align: justify;">Și aici începe nebunia. Întrebat de ce oamenii lui nu au intrat și în acele încăperi, directorul DSP a explicat că ei intră exclusiv în spațiile în care căminul funcționează conform autorizației. Adică, mai clar, dacă eu fac un azil și obțin autorizația pe cinci încăperi, când vine controlul nu controlează nimic altceva decât cele cinci încăperi. Chiar dacă sub ele e un beci și deasupra un pod, iar eu, între timp, am mai construit două încăperi lipite de cele cinci și acum le țin închise cu cheia. Apoi, ca și cum această dobitocie n-ar fi fost de ajuns, a apărut și noul ministru al muncii, care ne-a povestit că e nevoie să fie întocmite și publicate în Monitorul Oficial, atenție, instrucțiuni pentru efectuarea controalelor. Adică inspectorii DSP nu știu cum se face un control, drept pentru care nu au nicio vină că nu au găsit oamenii chinuiți la Bărdești, deși doar o perdea îi despărțea de ei.</div><div style="text-align: justify;">Mă întreb cum ar putea să sune instrucțiunile cerute de ministrul muncii. Probabil vor fi ceva de genul:</div><div style="text-align: justify;">- Dacă vezi o ușă, deschide-o. Dacă e încuiată, solicită descuierea.</div><div style="text-align: justify;">- Dacă vezi o ușă blocată cu un obiect greu, cere îndepărtarea obiectului greu și deschide ușa.</div><div style="text-align: justify;">- Dacă vezi o scară care urcă sau coboară, urc-o sau coboar-o până acolo unde ajunge și apoi, dacă ajungi la o ușă, repetă instrucțiunile privind deschiderea ușilor.</div><div style="text-align: justify;">- Dacă vezi o perdea, trage-o și vezi ce e în spatele ei.</div><div style="text-align: justify;">- Dacă întâlnești un chepeng, ridică-l și verifică ce se află dedesubt.</div></span><p></p>Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3355699812119307067.post-65176533331388976622023-06-10T16:09:00.008+02:002023-06-10T16:35:29.625+02:00Procesul Mistreților - o povestire din Scorțeni<p> <b style="text-align: center;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 16pt; line-height: 107%;">Procesul
Mistreților</span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">„<i style="mso-bidi-font-style: normal;">În cătunul Mislea este un penitenciar
instalat în interiorul fostei monastiri „Mislea” unde se dețin minorii căzuți
în diferite crime și al căror număr variază între una și două sute</i>.” <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">Asta
ne spune George Ion Lahovary în lucrarea lui „Marele dicționar geografic al
Romîniei”, apărut în 1898. Astăzi nu foarte multă lume știe că la Mislea chiliile
nu erau adevărate celule, deoarece nu pentru așa ceva fuseseră construite, așa
că era ușor pentru deținuți să ascundă arme acolo, ori să evadeze. În plus, la
Mislea erau și destui deținuți majori, care impuneau propria lege în interiorul
penitenciarului. Cei mai puternici dintre aceștia îi terorizau pe minori, îi
abuzau sexual, le luau cu forța toate bunurile, îi schingiuiau doar ca să se
distreze, iar asta a dus la sinuciderea, în 1892, a unui copil de 14 ani,
căruia i se spunea Tomiță. Cel care-l determinase să facă pasul fusese un grec
pe nume Fănică Teodoru, în vârstă de 26 de ani, închis pentru crimă. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;"><span></span></span></p><a name='more'></a><div style="text-align: justify;">La
două săptămâni după moartea lui Tomiță, Teodoru a fost găsit în curte, în
spatele unei stive de lemne, cu gura astupată și gâtul tăiat. Avea tot trupul
plin de tăieturi și arsuri de țigară, semn că fusese torturat pe îndelete. Imediat
a sosit o echipă de anchetatori de la București, care a stabilit că vinovații
erau frații gemeni Stanciu, doi criminali notorii, pe care Tomiță îi învăța
scrisul, cititul și socotitul. Numai că la proces au început să apară amănunte
care au pus sub semnul întrebării întregul sistem penitenciar din România.
Celebrul avocat Vasile Arvanezu, membru fondator al Partidului Național
Liberal, i-a apărat gratuit pe cei doi Stanciu și a dovedit cu martori că ei nu
puteau fi ucigașii lui Teodoru, pentru simplul fapt că nu locuiau în
penitenciar, ci lucrau la Mihai Stoicescu, primarul din Scorțeni, care avea o
înțelegere cu conducerea penitenciarului în baza căreia lua, de câte ori avea
nevoie, deținuți pe care‑i punea la diverse munci, dându-le în schimb masă și
un loc de dormit.</div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">Frații
Stanciu au fost achitați în ceea ce presa vremii a numit „</span><i style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; mso-bidi-font-style: normal;">Procesul Mistreților</i><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">”, pentru că așa erau cunoscuți în penitenciar
cei doi acuzați pe nedrept. Arvanezu a dovedit că anchetatorii nu făcuseră
altceva decât să stea la chefuri împreună cu directorul penitenciarului,
Anastase, pentru ca la final să întocmească un raport pe de-a-ntregul inventat,
în care îi incriminau pe frații Stanciu, aleși pentru că aveau cele mai grele
condamnări dintre toți deținuții.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">Scandalul
generat de descoperirea lui Vasile Arvanezu a fost imens. Ministrul de interne,
Lascăr Catargiu, pus în fotoliu de Partidul Conservator, a dat din colț în
colț, explicând că nu poate să știe cu lux de amănunte ce se întâmplă în
fiecare penitenciar din țară. Directorul de la Mislea a fost demis și paza a
fost întărită, dar rezultatele au fost aproape nule: deținuții au continuat să
lucreze la primarul din Scorțeni dar și la biserică, la școală și la Spirache,
cel mai avut dintre cei 8 cârciumari ai comunei. Asta pentru că noul director,
Popescu, era cel puțin la fel de corupt ca Anastase și se bucura să primească
bani de la primar, de la cârciumar și de la ceilalți săteni pentru care lucrau
frații Stanciu și nu doar ei.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">În
1900, unul dintre gemeni, Ion Stanciu, a fost ucis într-o încăierare în
cârciuma lui Spirache. Totul pornise de la faptul că nepotul primarului, pe
numele lui Gelu Voicilaș, se îmbătase și, fără niciun motiv îl numise pe Ion „</span><i style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; mso-bidi-font-style: normal;">mistreț ucigaș de copii</i><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">” și strigase în
gura mare că știe foarte bine cine l-a omorât pe Tomiță.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri; text-indent: -18pt;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size: 7pt; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal;">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%; text-indent: -18pt;">Cine mă? a strigat Stanciu. Spune, cine
l-a omorât?</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri; text-indent: -18pt;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size: 7pt; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal;">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%; text-indent: -18pt;">Lasă că știm noi, a replicat Gelu.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">Ion
a scos cuțitul și l-a atacat, dar Gelu fost mai rapid. L-a înțepat pe Stanciu
între coaste și a fugit. S-a ascuns în zona Piscului Cireșu, unde foamea l-a
doborât după două săptămâni, făcându-l să mergă și să se predea poterei.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">Ion
Stanciu n-a mai putut fi salvat. La intervenția primarului și a părintelui
Afanasie, directorul Popescu a aranjat eliberarea lui Gheorghe Stanciu, fratele
lui Ion, care s-a stabilit în Scorțeni. S-a mutat în casa văduvei Elisabeta, cu
care nu s-a căsătorit, dar cu care a avut șapte copii. Primul născut a primit
numele Tomiță și Gheorghe a avut grijă ca el să învețe foarte bine scrisul,
cititul și socotitul. Pentru asta a muncit ani de zile gratis în gospodăria
învățătorului Dragomirescu. Tomiță a devenit unul dintre elevii cei mai buni la
învățătură din Scorțeni așa încât, în 1914, tatăl lui l-a trimis la școală în
Ploiești.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">În
1922, Tomiță a terminat liceul și s-a angajat la cabinetul avocatului Pantazi.
S-a căsătorit cu Luiza și, în 1923, a văzut lumina zilei fiul lor, Alexandru.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">Anii
au trecut. Alexandru a terminat, în 1942, douăsprezece clase la „</span><span style="color: #202122; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">Liceul Sfinții Petru și Pavel”. În 1943
a primit oferta de a se angaja în Poliție, pe care a acceptat-o, devenind
arhivar. În 1945 a intrat în structurile de informații, unde a primit sarcini
pe linia supravegherii sistemului penitenciar. Așa se face că, în 1946,
Alexandru a descoperit povestea lui Tomiță și a fraților Stanciu. Pentru că n-a
găsit în arhive nicio informație privind identitatea adevăratului ucigaș al lui
Fănică Teodoru, a plecat pe banii lui, în timpul concediului din 1949, la
Mislea, pentru a afla cât mai multe de la oamenii din zonă. O sarcină dificilă,
nu doar pentru faptul că lucrurile se petrecuseră cu mai bine de jumătate de
secol înainte, ci și fiindcă, începând cu 1924, penitenciarul fusese
transformat în închisoare pentru femei, iar urmele lăsate de foștii deținuți
fuseseră șterse. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că în 1931 Mislea se
despărțise de Scorțeni pentru a se uni cu Urleta și în procesul de separare
multe acte se rătăciseră sau fuseseră distruse, așa încât era aproape imposibil
să găsești înscrisul de care aveai nevoie.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="color: #202122; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">Alexandru a mers întâi de toate la penitenciar,
unde a luat legătura cu directoarea Elena Tudor, pe care deținutele o
porecliseră „Diri”. Iată cum o descrie fosta deținută Aspazia Oțel Petrescu în
cartea sa de memorii </span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">„Strigat-am către Tine, Doamne”:</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">„</span><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">Era bondoacă,
îndesată, lipsită de orice farmec feminin, la prima vedere părea chiar urâtă.
Purta părul prins pe ceafă într-un coc din care cădeau şuviţe rebele. În
special bucla căzută pe frunte îi dădea un aer de permanentă răzvrătire. Avea
ochi negri foarte expresivi, o privire directă, sfredelitoare, plină de cinism
şi sarcasm dar scăpărând de inteligenţă. Îi plăcea să poarte în păr sau la
reverul hainei o floare imensă, roşie, care varia după sezon. Preferate erau
daliile.</span></i></div><div style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">Elena Tudor, fiică
de sculptor, licenţiată în filosofie, era pe lângă director de închisoare,
căpitan în M.A.I. şi deputat în Marea Adunare Naţională. Era cultivată, fără
îndoială, avea predilecţie pentru lucruri frumoase, rafinate dar nu ştiu din ce
spirit de frondă folosea cu voluptate expresii vulgare şi se purta în cea mai
autentică manieră proletară. Atunci când nu purta uniforma se îmbrăca într-un
fel care-i menţinea alura cazonă. Iarna purta un cojoc lung care te făcea să te
gândeşti cu groază la Siberia şi să mulţumeşti lui Dumnezeu că cel puţin te
aflai în ţară şi nu acolo.</span></i></div><div style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">Avea o voce joasă
şi puternică pe care o folosea teatral atunci când avea chef să ne beştelească
cum îi venea la gură: „neam de traistă”, „a doua coajă de la mămăligă”,
„protoplasme ce întindeţi pseudopode după mămăligă” şi multe alte epitete
pitoreşti erau greu înghiţite de persoane cu educaţie aleasă. Afişa un dispreţ
făţiş pentru informatoare, îi plăceau curajul şi spontaneitatea, dar uneori o
ţinută perpendiculară i se părea impertinenţă şi atunci pocnea cu sete cu mâna
ei lipsită de fineţe, care exprima patimă şi violenţă. Cu toată duritatea ei
afişată, cu tot cinismul usturător, cu toate urletele ce treceau dincolo de
garduri, cu toate palmele împărţite din când în când, în scurt timp Diri nu mai
reuşea să ne păcălească. Deţinutele de drept comun o botezaseră Diri - neni.
Noi n-am înţeles de ce această poreclă maghiarizată şi i‑am spus simplu, Diri.</span></i></div><div style="text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">Într-un târziu
aproape toată temniţa a înţeles că toate demonstraţiile lui Diri nu porneau din
nevoia vulgară de a se îmbăta cu puterea ce o avea asupra destinelor noastre şi
nici (în impulsul meschin de a se amuza cu un joc al terorii pentru care nu
avea de dat socoteală nimănui, ci pentru a-şi masca decepţia cruntă şi amară
faţă de felul în care se realiza un ideal în care crezuse şi pentru care
luptase cu entuziasm şi bună credinţă. Pe acest fond de decepţie profundă Diri
a venit în contact cu caractere puternice, cu valori morale de înaltă
spiritualitate, victime care îşi surclasau schingiuitorii cu o nobilă
generozitate. Cu inteligenţa ei pătrunzătoare nu i-a fost greu să facă
paralele, să tragă concluzii. Diri a fost fără îndoială un caz unic în peisajul
nomenclaturii comuniste</span></i><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt;">”.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="color: #202122; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">Alexandru avea informații extrase din dosarele Securității
proaspăt înființate și care vorbeau despre o anumită lipsă de rezonanță între
misiunea directoarei și modul în care aceasta se prefăcea că o îndeplinește.
Mai mult, anumite informatoare din rândul deținutelor susțineau, în declarații
scrise, că „Diri” făcea rost pentru unele dintre ele de medicamente, aproba
toate solicitările pentru desfășurarea de spectacole cu caracter religios și
altele asemenea. În anul 2000, Aspazia Oțel Petrescu avea să scrie despre „</span><i style="color: #202122; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; mso-bidi-font-style: normal;">programul artistic pe care l-au pregătit
deținutele pentru cinstirea primului Crăciun petrecut în închisoare</i><span style="color: #202122; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">”, cel
din 1948, și despre reacția directoarei:</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">„</span><i style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; mso-bidi-font-style: normal;">A doua zi, Diri a sosit în secţie odată cu
terciul de dimineaţă. Mi s-a adresat cu o voce aspră şi mi-a spus să o urmez.
Fetele s-au temut pentru mine. Diri m-a privit pătrunzător, dar eu, deşi mă
şteptam la represalii, nu eram de loc timorată. În hol, rămase singure, Diri
mi-a spus:</i></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">„</span><i style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; mso-bidi-font-style: normal;">- M-aţi impresionat aseară. Mai ales
Maricica m-a impresionat. Cred că voi nici nu realizaţi că în seara aceasta
talentul vostru a triumfat pentru o singură şi ultimă dată. A fost unicul vostru
succes. Tu nu vei putea scrie niciodată, iar Maricica nu va putea interpreta
nimic. În lumea ce se clădeşte acum afară nu va fi loc pentru voi. Îmi pare
rău, v-aţi născut prea târziu sau poate, cine ştie, prea devreme. Păcat! Ia
vitaminele astea şi le administrează Maricicăi, cu grijă, fără să te vadă
nimeni, cred că înţelegi riscul, am încredere în tine. Este foarte puţin, ştiu,
dar e tot ce pot face.</i><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">”</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">Alexandru,
însă, nu era interesat de aceste lucruri, ci de găsirea celui care-l torturase
și-l ucisese pe Fănică Teodoru. Și asta nu pentru că l-ar fi considerat pe
Teodoru o victimă inocentă, ci pentru că avea un simț al dreptății teribil de
ascuțit, care îi cerea să nu lase nicio crimă nepedepsită.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">În
cele zece zile petrecute de Alexandru la Mislea, el a aflat două lucruri
importante. Întâi că Elena Tudor putea fi o amantă desăvârșită, apoi că un
nepot de-al lui Spirache, cunoscut drept </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; mso-spacerun: yes;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">Bebe Grasu, care locuia în satul Trestioara,
se lăudase cu niște ani în urmă că știa foarte multe de la unchiul lui despre
vechiul penitenciar, dar că nu avea niciun interes să dezgroape morții.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">În
1950, Alexandru a mers din nou la Mislea, de această dată în misiune. Aparent,
el cerceta moartea lui Fănică Teodoru, dar adevărata lui sarcină era să afle
dacă directoarea penitenciarului trădase, într-adevăr, cauza și trecuse de
partea dușmanului reprezentat de deținute.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">Diri
l-a primit cu mare bucurie. Se gândise la el în fiecare zi și abia așteptase
clipa revederii. După o săptămână în care cei doi n-au ieșit aproape deloc din
apartamentul directoarei, deținutele au început să vorbească și să lanseze
zvonuri potrivit cărora tânărul Alexandru și Diri aveau să se căsătorească și
să plece departe de Mislea. Câteva dintre ele s-au bucurat că în felul ăsta vor
scăpa de Diri și vor avea parte de o directoare nouă, mai îngăduitoare. Dar o altă
deținută le-a cerut să nu se pripească, pentru că schimbarea conducătorilor
nu-i decât bucuria nebunilor. Cea care spusese aceste cuvinte era Veturia Goga,
soția fostului premier, poetul Octavian Goga, căruia avea să‑i supraviețuiască
41 de ani.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">Veturia
fusese și ea arestată și condamnată pentru </span><span style="color: #202122; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">acuzații niciodată dovedite, cum ar fi sustragerea unor
bunuri care ar fi aparținut unor </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">evrei<span style="color: #202122;"> sau comunități evreiești</span></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">. Datorită
lui Diri, primise un pat alături de cel al Mariei Antonescu. Aceasta era soția mareșalului
Antonescu, executat de comuniști în 1946. Cele două fuseseră asociate în
conducerea celebrului </span><span style="color: #202122; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; mso-bidi-font-weight: bold;">Consiliu de Patronaj al Operelor Sociale, care ajutase nenumărate familii
defavorizate să agonisească cele necesare traiului zilnic. Faptul că puteau sta
de vorbă noaptea, în șoaptă, conta pentru ele foarte mult. Drept mulțumire, Veturia,
care avea o carieră de 16 ani ca interpretă de operă, mergea, în timpul
depresiilor care o bântuiau periodic pe Diri, să-i cânte faimoasa arie pucciniană
„O mio babbino caro”, la auzul căreia directoarea izbucnea în lacrimi și simțea
cum îi revin puterile.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="color: #202122; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">Alexandru a aflat
aceste lucruri chiar de la Diri, care i-a dezvăluit, între două reprize de
amor, multe secrete ale penitenciarului. El îi spusese că scrie o istorie a
acelor locuri și că vrea să dedice un capitol însemnat transformării de la Mislea
a unei mănăstiri în loc de reeducare a celor care au rămas fideli vechii
orânduiri criminale.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri; text-indent: -18pt;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size: 7pt; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal;">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%; text-indent: -18pt;">Și tu chiar vrei să te cred? l-a întrebat
Elena. Îți închipui că nu știu de ce ești aici?</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri; text-indent: -18pt;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size: 7pt; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal;">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%; text-indent: -18pt;">Ce vrei să spui? a făcut Alexandru pe
miratul.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri; text-indent: 18pt;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size: 7pt; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal;">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%; text-indent: 18pt;">Vreau să spun că am și eu oameni care mă
informează. Ai venit să mă verifici. Dar uite că mie nu-mi pasă, pentru că m-am
îndrăgostit de tine. Înțelegi? Dacă mă vei raporta, voi fi dată afară și poate
că asta va fi spre binele meu. Dar cred că ții și tu la mine și nu o să vrei să‑mi
faci rău.</span></div>
<p class="MsoListParagraphCxSpLast" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">Desigur că țin la tine, a replicat
Alexandru și nu am de gând să te fac să suferi. O să spun la București că nu am
descoperit nimic care să te incrimineze. Aș vrea să știu, însă, cine ți-a spus
că am venit să te verific. Asta ca să mă încredințez că ai încredere în mine.</span></p><p class="MsoListParagraphCxSpLast" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">Diri
și-a dat seama că nu mai avea scăpare. Dacă își proteja informatorul, Alexandru
urma să‑i spună că asta e dovada că nu-l iubește și atunci nu mai avea niciun
motiv s-o apere. Iar dacă îi divulga numele celui care-i dăduse informația, îi punea
acestuia viața în pericol. Oricum ar fi făcut, urma să iasă rău. N-ar fi
trebuit să vorbească despre informatorul ei, pe care Alexandru ar fi putut să-l
cunoască, întrucât lucrau în cadrul aceleiași instituții. Și atunci a ales să
mintă. Cel care o informa era Bebe Grasu, i-a spus ea lui Alexandru. El avea un
unchi la București, care se învârtea într-un cerc de angajați ai securității. Îi
era dator lui Diri pentru că îl ajuta trimițându‑i deținute care să-l ajute la
treburile gospodărești. Bebe era văduv și nu se mai combinase cu nicio altă
femeie după moartea nevestei.</span></p><p class="MsoListParagraphCxSpLast" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 18pt;">Alexandru
a mers la Trestioara și a stat de vorbă cu Bebe Grasu. Nu i-au trebuit decât
cinci minute ca să-și dea seama că omul nu avea niciun fel de legătură cu informările
primite de Elena Tudor. Știa însă ceva interesant: ucigașul lui Fănică Teodoru
era un indivit poreclit Nimbus. Tatăl lui, după ce fusese eliberat din
penitenciar, plecase la București, de unde făcuse</span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; mso-spacerun: yes; text-indent: 18pt;"> </span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 18pt;">afaceri cu penitenciarul, pe care acum le
continua Nimbus.</span></p><p class="MsoListParagraphCxSpLast" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt;"><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri; text-indent: -18pt;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size: 7pt; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal;">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%; text-indent: -18pt;">Ce fel de afaceri faceți voi cu Bucureștii?
a întrebat-o Alexandru pe Diri la întoarcere.</span></p><p class="MsoListParagraphCxSpLast" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt;"><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri; text-indent: 18pt;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size: 7pt; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal;"> </span></span></span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%; text-indent: 18pt;">Lucrăm pentru Romarta, a spus directoarea.
Facem covoare, carpete, rochii de mireasă, ii și altele. Am mai făcut și
ecusoane pentru Dinamo, draperii pentru birourile ministerelor și dacă vrei îți
mai spun. E oficial, știe toată lumea.</span></p><p class="MsoListParagraphCxSpLast" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt;"><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri; text-indent: -18pt;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size: 7pt; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal;">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%; text-indent: -18pt;">Și cine e Nimbus?</span></p><p class="MsoListParagraphCxSpLast" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt;"><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri; text-indent: 18pt;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size: 7pt; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal;">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%; text-indent: 18pt;">Fiul unui fost deținut din vremea când
aici era penitenciar pentru copii. Nimbus i se spunea și lui taică-su. E
angajat la Romarta.</span></p><p class="MsoListParagraphCxSpLast" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt;"><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri; text-indent: -18pt;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size: 7pt; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal;">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%; text-indent: -18pt;">Zice Grasu că Nimbus bătrânul l-ar fi
înțepat pe Teodoru. Știi ceva despre asta?</span></p><p class="MsoListParagraphCxSpLast" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt;"><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri; text-indent: -18pt;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size: 7pt; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal;">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%; text-indent: -18pt;">Am auzit ceva, dar nu am nicio dovadă. Pe
vremea aia nu eram aici.</span></p><p class="MsoListParagraphCxSpLast" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt;"><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri; text-indent: 18pt;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font-feature-settings: normal; font-kerning: auto; font-optical-sizing: auto; font-size: 7pt; font-stretch: normal; font-variant-alternates: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; font-variation-settings: normal; line-height: normal;">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%; text-indent: 18pt;">În regulă, te cred. Dar adevărul despre
cel care te informează când mi-l spui? Chiar ai crezut că o să mă las dus de
nas și o să înghit povestea cu Bebe Grasu?</span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpLast" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">Nu, iubitule, a spus Diri aproape
izbucnind în lacrimi. Am vrut doar să câștig puțin timp, ca să pot lua o
decizie corectă. Așadar: nu-ți voi spune despre cine e vorba, chiar dacă risc
să te pierd și chiar dacă pentru asta te vei duce să mă denunți. Iartă-mă.</span></p><p class="MsoListParagraphCxSpLast" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">Alexandru
a fost foarte impresionat de atitudinea Elenei. Și-a dat seama că ar putea avea
încredere deplină în ea și a avut viziunea unei societăți în care nu ar mai
exista persoane anchetate sub teroare și condamnate pentru ideile, gândurile
sau credința lor. A fost un fel de convertire, poate chiar o minune, care l-a
determinat să-i spună directoarei:</span></p>
<p class="MsoListParagraph" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">Îți mulțumesc pentru că mi-ai arătat că se
poate și altfel. Am să-ți mărturisesc ceva: într-adevăr, am fost trimis ca să
culeg date despre tine. S-au primit câteva denunțuri împotriva ta, chiar de
aici, din rândul deținutelor. Ești acuzată că ai trecut de partea cealaltă, că
ai uitat de<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>misiunea înaltă pe care o
ai, anume de a reeduca deținutele în noul spirit. Mi-e teamă, însă, că sunt pus
la rândul meu sub observație și dacă voi încerca să te protejez, voi fi arestat
și condamnat. Mă voi întoarce la București și îl voi căuta pe Nimbus. Dacă voi
reuși să dovedesc că taică-su l-a ucis pe Teodoru, voi avea un motiv să
raportez că mai am nevoie de timp până să pot dovedi eventuala ta vinovăție,
întrucât crima din 1892 mi-a consumat tot timpul petrecut aici. Există o mică
posibilitate să fiu crezut, dacă le voi spune că mi-am dorit să arăt că noi,
comuniștii, suntem net superiori celor dinainte, pentru că ei n-au fost
capabili să găsească adevăratul vinovat.</span></p><p class="MsoListParagraph" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">Elena
l-a îmbrățișat și i-a spus că e gata să moară pentru el. I-a propus să
organizeze împreună o evadare din spațiul sovietic, urmând să se stabilească în
Franța, unde avea o bună prietenă, fostă colegă de facultate.</span></p><p class="MsoListParagraph" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">Câtă
naivitate! O absolventă de filosofie, căpitan în M.A.I și deputat, își
închipuia, în anii cei mai negri ai ororilor staliniste, că poate fugi,
împreună cu iubitul ei, de mâna lungă a securității! Să nu fi realizat ea că nu
avea nici cea mai mică șansă? Mai ales că, așa cum ne spune Aspazia Oțel
Petrescu, într-un moment de introspecție Diri s-a confesat în fața unui grup de
deținute printre care era și o anume Antemira, cea pe care toată lumea o știa
ca fiind informatoare: „</span><i style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; mso-bidi-font-style: normal;">Cel mai crunt
este să te înşele propriul tău ideal. Idealul pe care ţi l-ai făurit cu migală,
cu multă bună credinţă şi chiar cu ardoare. Când eram foarte tânără şi m-am
uitat cu atenţie la mine în oglindă am constatat că nu sunt frumoasă şi mi-am
spus că având un astfel de chip nu voi putea întemeia un cămin la nivelul
inteligenţei mele. Am hotărât atunci să mă consacru unui ideal pe care să-l
slujesc cu tot ce am pozitiv în mine. Şi pentru că am un suflet bun deşi am
gura mare m-am gândit la cei oropsiţi de soartă. Am găsit că singura doctrină
care se ocupă în mod total şi absolut de oropsiţii soartei este cea comunistă.
M-am avântat în lupta proletară cu tot ce am avut mai bun în mine, am făcut tot
ce mi s-a cerut, am călcat chiar şi peste unele rigori morale pentru că ţelul
pentru care luptam mi se părea atât de nobil încât scuza orice. Priveam spre
Lenin ca spre un simbol al justiţiei sociale, am exultat de bucurie când s-au
înălţat drapelele roşii în România. Am primit fără şovăire acest post „de mare
răspundere”. Mi se părea just că toţi opozanţii comunismului trebuie reduşi la
tăcere, că, altfel nu se va putea înfăptui cea mai dreaptă dintre lumi. Dar,
din nefericire pentru mine, părinţii nu m-au conceput idioată. Încetul cu
încetul m-am trezit la realitatea crudă şi amară. Am căutat cu disperare ceva
care să mă ferească de dezamăgire. Am căutat cu înfrigurare ceva de care să mă
pot agăţa, ceva nobil, ceva care să-mi justifice opţiunea, ceva care să nu fie
minciună şi oroare. Cum sunt incapabilă să neg cu neruşinare realitatea m-am
pomenit goală şi în cap, goală şi în inimă. Mi s-a prăbuşit idealul şi toată
raţiunea luptei îndârjite pe care am dus-o.</i><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">”</span></p><p class="MsoListParagraph" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">În
luna septembrie a acelui an, 1950, Alexandru l-a găsit pe Nimbus și l-a făcut
să recunoască în scris că tatăl lui îl ucisese pe Teodoru, dar nu din pricina
poveștii cu Tomiță. Fusese doar o coincidență, în realitate cei doi aveau un
mai vechi conflict din vremea în care nu fuseseră încă arestați. Plin de
încredere, Alexandru a pus declarația la dispoziția șefilor săi, care au
scurs-o în presă. Ca urmare, ziarul „Glasul Armatei” a publicat, în octombrie,
o știre cu titlul „</span><i style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; mso-bidi-font-style: normal;">Achitarea Mistreților
– 58 de ani de la abominabila crimă din penitenciarul de la Mislea</i><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">”. Numele
lui Alexandru Stanciu nu era pomenit, în schimb se vorbea despre „</span><i style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; mso-bidi-font-style: normal;">eforturile necurmate ale unui grup de
tovarăși de nădejde ai serviciilor de informații, care au făcut posibilă
rezolvarea acestui caz în care și-au prins urechile cei mai buni avocați ai
regimului de tristă amintire</i><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">”.</span></p><p class="MsoListParagraph" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt;"><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">În
iunie 1951, Alexandru a făcut cerere ca să fie trimis din nou la Mislea, dar a
fost refuzat. În 30 decembrie, a primit vizita unor indivizi care i-au arătat
un mandat de arestare. A fost dus într-o clădire necunoscută, unde a fost
anchetat de unul dintre subalternii lui pe tema implicării Elenei Tudor în
activități ostile regimului la penitenciarul din Mislea. Mai precis directoarea
era suspectată de comiterea infracțiunii de „</span><span style="color: #202122; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">ajutorare a infractorului”, pe baza unor denunțuri primite de
la mai multe deținute de drept comun. Iar Alexandru, care avea o relație intimă
cu Elena, trebuia să explice din ce motive trecuse sub tăcere aceste amănunte
de o gravitate excepțională.</span></p><p class="MsoListParagraph" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt;"><span style="color: #202122; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">Alexandru a înțeles că soarta îi era
pecetluită. Orice ar fi spus, orice ar fi încercat, nu avea s-o mai vadă niciodată
pe Diri și, cel mai probabil, urma să fie condamnat pentru omisiune de denunț.
Singurul lucru care l‑ar mai fi putut salva de temniță ar fi fost să colaboreze
cu anchetatorii. Dar asta ar fi însemnat s‑o denunțe pe Diri, cu ideile căreia
era și el de acord, chiar dacă nu-i mărturisise lucrul acesta nimănui, nici
chiar celor mai apropiați prieteni. Evident, nici Diri nu avea scăpare, numai
că ea, fiind o persoană cunoscută, nu putea fi luată pur și simplu și aruncată
în pușcărie, pentru că asta ar fi însemnat ca partidul să recunoască faptul că
a greșit când i-a acordat încrederea. Și poate că în lipsa unor acuzații venite
de la Alexandru, care ar fi avut un caracter oficial, Elena ar fi izbutit să scape
mai ieftin.</span></p><p class="MsoListParagraph" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt;"><span style="color: #202122; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">Alexandru s-a decis: va recunoaște orice i s-ar
imputa, cu condiția să fie real. Totodată, o va apăra pe iubita lui și,
implicit, va căuta să ușureze soarta deținutelor pentru care Diri își riscase
de atâtea ori cariera și poate chiar viața.</span><span style="background: rgb(254, 254, 254); font-size: 12pt; line-height: 107%;"> O, sancta simplicitas!</span></p><p class="MsoListParagraph" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt;"><span style="background: rgb(254, 254, 254); font-size: 12pt; line-height: 107%;">În ziua de 5 ianuarie 1952, după ce a scris și semnat o declarație în
care nega toate faptele imputate iubitei lui, Alexandru a fost dus, legat la
ochi, într-un subsol și lăsat să zacă într-o celulă jilavă și mirosind a hoit.
A fost scos de acolo după trei zile și trei nopți în timpul cărora nu a primit
nici mâncare nici apă. A fost târât și urcat într-un vagonet asemănător celor
cu care este scos cărbunele din mine. Un individ fără expresie a împins
vagonetul de-a lungul unor șine ruginite, în interiorul unei camere mari și
întunecoase, de unde a coborât cu o viteză tot mai mare până a ajuns undeva în
adâncuri și s-a oprit cu o izbitură într-un perete de pământ.</span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpFirst" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">Frate, a spus o voce, tu ai fost de-al nostru și pentru asta îți oferim o ultimă șansă. Vei vedea cu ochii tăi ce te așteaptă dacă refuzi să colaborezi și poate asta te va convinge. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">Au apărut doi indivizi,
care l-au târât până în dreptul unei uși, la deschiderea căreia Alexandru a
avut parte de o priveliște îngrozitoare. În mijlocul camerei se vedea un om
dezbrăcat, plin de sânge, care scotea niște gemete de nedescris. Mâinile îi
fuseseră prinse la spate cu cătușe. Un lanț gros, legat de cătușe, trecea pe
deasupra unei bare fixate între doi stâlpi și se învârtea pe un scripete controlat
de un individ cu aspect monstruos, care îl manevra în așa fel încât victima era
ridicată aproximativ trei metri, apoi lăsată să cadă și oprită la vreun metru
deasupra pământului, ceea ce trebuie că-i provoca dureri înspăimântătoare. Odată
scripetele oprit, intra în acțiune o femeie de o frumusețe ieșită din comun, goală
până la brâu, care fie îi ardea omului tălpile cu o lampă de sudură, fie îi
lovea zonele sensibile cu vârful unul creion foarte ascuțit, fie aplica alte
metode de a-l face să scoată urlete atroce, folosind diverse instrumente
speciale care stăteau înșirate pe o masă. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">Alexandru nu a rezistat
la spectacol mai mult de un minut și s-a prăbușit la pământ, leșinat. Când și-a
revenit, era în fostul lui birou, înconjurat de câțiva indivizi necunoscuți.
Unul dintre ei i-a spus:<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-size: 12pt; line-height: 107%; mso-ascii-font-family: Calibri; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-fareast-font-family: Calibri; mso-hansi-font-family: Calibri;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">Ai aici, după cum vezi, hârtie și stilou.
Scrie adevărul despre Elena Tudor. Recunoaște că a reușit cumva să te
îmbrobodească și că ai fost gata să trădezi, dar că în ultima clipă ai înțeles
că ești pe drumul greșit și ai venit să depui denunțul. Dacă faci asta, ștergem
cu buretele tot ce s-a întâmplat și îți poți continua activitatea aici, în
acest birou. Dacă nu accepți, o să te ducem în camera de jos și o să te lăsăm
acolo, în mâinile femeii pe care ai putut-o admira în exercițiul funcțiunii. Tu
alegi și sunt sigur că o să alegi bine. E ora 19. Peste un ceas ne întoarcem.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">Alexandru n-a avut nevoie
decât de câteva minute pentru a lua o decizie. S-a așezat la birou și a umplut,
cu un scris mic și regulat, două pagini, în cuprinsul cărora îi lua apărarea
directoarei de la Mislea. Tovarășa Elena, în viziunea lui, era o apărătoare fidelă
a valorilor comunismului iar dacă uneori părea să ia partea deținutelor, o
făcea doar ca ele să o considere de încredere și, ca urmare, să îi destăinuie
lucruri pe care le țineau ascunse la interogatorii. A scris, apoi, că știe
exact ce va urma: securitatea nu-l va ierta pentru că nu și-a denunțat iubita,
și, mai devreme sau mai târziu îl va face să dispară, indiferent ce-ar scrie în
declarația lui, drept pentru care a ales să scrie adevărul gol-goluț, pentru că
adevărul este cel care ne face liberi. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">A recitit textul, l-a datat,
l-a semnat, apoi și-a înfipt stiloul în inimă cu toată forța de care era
capabil. Când anchetatorii au revenit, l-au găsit mort, căzut cu fața în jos,
și n-au mai avut nimic altceva de făcut decât să scrie un proces verbal în care,
printre altele, încercau să se disculpe pentru lipsa de profesionalism de care
dăduseră dovadă lăsându-l pe decedat singur în birou, ba încă punându-i la
îndemână și un obiect ascuțit pe care el îl folosise ca să-și ia viața.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">Diri a aflat ce se întâmplase
de la informatorul ei bucureștean. Primul ei impuls a fost să își tragă un
glonț în cap, dar în ultimul moment s-a oprit. Făcuse, totuși, filosofia și aflase
că mai toți înțelepții considerau că omul trebuie să îndure până la capăt,
indiferent ce i s-ar întâmpla. Sinuciderea lui Alexandru i s-a arătat a fi un
gest de slăbiciune, pe care a decis să nu îl repete. <o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">În luna august a anului
1952, la Mislea a sosit, pentru a o ancheta pe Diri, temutul torționar
Alexandru Vișinescu. În ianuarie 1953, Diri a fost demisă. Nimeni nu a știut ce
s-a întâmplat cu ea, până în 1973, când o fostă deținută, Angela, a întâlnit-o
pe stradă, în București. Diri a recunoscut-o imediat și a trecut strada ca să
îi poată strânge mâna. I-a spus că lucrează la primărie, ca șefă a serviciului
de canalizare. Scăpase, cu alte cuvinte, ieftin.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">În 1990, filosoful
Constantin Noica a publicat cartea intitulată „<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Rugați-vă pentru fratele Alexandru</i>”. Prefața, foarte scurtă, era
următoarea:<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; text-align: justify;"><i><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; letter-spacing: 0.1pt; line-height: 107%;">„</span></i><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="color: #1e1915; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">Spre sfârșitul celui de-al Doilea Război
Mondial, o mănăstire de maici din Moldova a fost ocupată de trupele sovietice
biruitoare. Maicile au căutat refugiu în alte locuri. La întoarcerea lor, au găsit
pe altar un bilet pe care stătea scris:</span><o:p></o:p></i></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="color: #1e1915; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">"Comandantul trupelor care au ocupat mănăstirea
vă declară că a lăsat-o neatinsă și vă cere să vă asigurați pentru sufletul său.<o:p></o:p></span></i></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; text-align: justify;"><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="color: #1e1915; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">De atunci, la fiecare serviciu religios este
pomenit numele lui Alexandru</span></i><span style="color: #1e1915; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; text-align: justify;"><i><span style="background: font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; letter-spacing: 0.1pt; line-height: 107%;">Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru! Roagă-te şi tu,
cititorule, căci numele nu priveşte doar pe comandantul trupelor victorioase
[...], ci îi priveşte pe toţi ceilalţi fraţi Alexandru, biruitori nesiguri şi
ei. Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru din China, dar nu uitaţi de fratele
Alexandru din Statele Unite; rugaţi-vă pentru cei puternici de pretutindeni,
pentru cei ce „ştiu”, dar care nu mai ştiu bine ce ştiu şi ce fac,
pentru cei ce posedă şi dispun, cu economiştii lor cu tot; rugați-vă pentru cei
ce rătăcesc triumfători prin viaţa fără cultură, dar şi pentru cei ce rătăcesc
în cultură, pentru omul european care a triumfat asupra nevoilor materiale,
pentru omul modern care a trumfat asupra naturii şi a bunului Dumnezeu. Rugaţi‑vă
pentru fratele Alexandru!”</span></i><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;"><o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">Unii au spus că Noica
l-ar fi avut ca sursă de inspirație pe Alexandru Stanciu, dar că în cele din
urmă a evitat să se refere direct la el, pentru că nu-i plăcea ideea sinuciderii,
indiferent de cauză și l-a înlocuit cu acel ipotetic comandant sovietic. A
existat, în anii 90, chiar un club de discuții pe tema „Cine a fost cu adevărat
fratele Alexandru”, care nu a ajuns la nicio concluzie<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpMiddle" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-add-space: auto; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;">Astăzi, când ororile
comunismului au început să fie uitate sau contestate, nu-și mai bate nimeni
capul cu stabilirea adevărului. „<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Ce
importanță are dacă fratele Alexandru a fost român sau rus, negru sau alb, homo
sau heterosexual</i>?” a întrebat retoric Horia Roland Capadelius, în aplauzele
celor veniți să-l asculte, în august 2015, la Ateneul Român, vorbind despre discernământul
îngerilor.<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoListParagraphCxSpLast" style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 18.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; margin: 0cm 0cm 0cm 18pt; mso-add-space: auto; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; line-height: 107%;"><o:p> </o:p></span></p>Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3355699812119307067.post-11493749357419466222023-06-10T03:28:00.005+02:002023-06-10T03:28:56.459+02:00<p>Uite ce pățești dacă mănânci bomboane belgiene...<br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhP6zyXnxeW17A6nkse7a5RBptE7reHdTOeRSYUDmV97VQi995gGa2YLYszWuB1PmKVfvB51BRx6NESXdidPaRiPy6NyGw4tdzUyd4Q-44ROs9DnIq0dXNy3DIAhnLvTBjTe38e61Kx27crFqJgt24TUADAPltOEkjx8X99ehoLo22mPotiru-JgaWaXQ/s850/Traversees.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="595" data-original-width="850" height="224" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhP6zyXnxeW17A6nkse7a5RBptE7reHdTOeRSYUDmV97VQi995gGa2YLYszWuB1PmKVfvB51BRx6NESXdidPaRiPy6NyGw4tdzUyd4Q-44ROs9DnIq0dXNy3DIAhnLvTBjTe38e61Kx27crFqJgt24TUADAPltOEkjx8X99ehoLo22mPotiru-JgaWaXQ/s320/Traversees.jpg" width="320" /></a></div><br /><p></p>Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3355699812119307067.post-85266789242667491672023-04-20T17:32:00.008+02:002023-07-28T15:50:30.817+02:00Cu privire la diavol<div style="text-align: justify;">„Ce este diavolul?“, fusese întrebat odată Zacharias Lichter. „În primul rând – răspunsese el –, diavolul nu este; nici măcar nu încearcă să fie, ştiind că nu va fi niciodată. Plecând de la Dostoievski, diavolul îmi apare ca o încorporare simbolică a mediocrităţii conştiente de ea însăşi, a ceea ce ar trebui să se numească, poate, «complexul de mediocritate» – dând, fireşte, psihologicului un sens ontologic. <span><a name='more'></a></span>Diavolul ilustrează imposibilitatea de a fi şi conştiinţa acestei imposibilităţi, sursă a mediocrităţii în lume. Metaforic vorbind, diavolul se scaldă în ape călduţe şi stătute, stăpânit de furia neputincioasă că este pe veci exclus de la climatul extremelor; stăpânit de furia că nici măcar nu poate suferi din această pricină. Departe de gheaţă şi flacără, diavolul creează şi distruge – simultan – toate compensaţiile precare, visează toate visurile timide şi lamentabile, care însă, nici ele, nu se vor împlini niciodată, fie şi numai pentru că el singur, visându-le, îşi bate joc de ele… Eşecul existenţial îl umple pe diavol de un resentiment fără margini, care stă la baza uriaşei forţe de proliferare a mediocrităţii şi a banalităţii. Ca să se răzbune de inexistenţa sa, el a întemeiat marele şi prosperul Imperiu al prostiei. E o naivitate să consideri că diavolul ar fi opusul lui Dumnezeu (Dumnezeu neputând să aibă alt opus decât pe Sine), după cum e o naivitate să crezi că diavolul e «spiritul negaţiei», căci el nu-i capabil nici să afirme, nici să nege nimic: tot ce poate să facă este să aplice; astfel încât ar fi mai justificat să-l identificăm cu «spiritul practic», calitate fundamentală a prostiei. Diavolului îi lipseşte aptitudinea de a distinge între adevărat şi fals; el este, în schimb, în stare să distingă cu o mare precizie între posibil şi imposibil. În aceasta stă şi imensa primejdie pe care o reprezintă şi de care ar trebui să devenim din ce în ce mai conştienţi. Posibilităţile în ordinea aplicării practice sunt cel puţin la fel de bogate în ceea ce priveşte falsul şi adevăratul: or, diabolica prostie le explorează cu egală dibăcie, cu o logică perfectă. În fond, e probabil că aplicarea unei idei false poate duce chiar la obţinerea mai multor rezultate practice decât aplicarea unei idei adevărate (adevărul opunând mai multe rezistenţe în această privinţă). Nu asistăm astăzi la o sistematizare şi tehnicizare a minciunii – în aproape toate planurile de cunoaştere? Nu ne dăm seama – fenomen cutremurător! – de fantastica repeziciune cu care inocenta eroare, sub acţiunea minuţios organizată a prostiei, se transformă în minciună?“</div><div style="text-align: justify;">Zacharias Lichter părea înspăimântat, în ochii lui lucea o rară derută. „Diavolul – continuase el –, perseverând plin de resentiment în inexistenţa sa, a descoperit unul dintre lucrurile cele mai teribile: puterea minciunii.“</div><div style="text-align: justify;"><br /></div><div style="text-align: justify;">Matei Călinescu - Viața și opiniile lui Zacharias Lichter</div>Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3355699812119307067.post-14617636828338421942023-04-12T08:38:00.004+02:002023-04-12T08:45:18.454+02:00O cronică la volumul meu „Cu fața la pământ”<p style="text-align: justify;"><b><span style="font-size: medium;">Vino numai și atunci vei vedea</span></b></p><p></p><span style="font-family: inherit;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-family: inherit;"> Acest volum de versuri este mai mult decât „o pendulare între Divinitate şi sine”, cum îl definea istoricul Cristian Crăciun. Este mai degrabă o modalitate subtilă și profundă de a aduce învăţăturile evanghelice în prezent printr-o decantare, printr-o sublimare a acestora în forma unor concluzii imprevizibile, posibile, care aparțin exclusiv autorului.</span></div></span><div style="text-align: justify; text-indent: 30.6667px;"><span style="font-size: 12pt; text-indent: 22pt;">Titlul volumului pare
a fi în contradicţie cu mesajele poemelor care îţi ajung la suflet şi te înalţă
spiritual.</span></div><div style="text-indent: 30.6667px;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyBRe1x_AzC7tS1kCCqvZBNNTYb1D0T6CNOSR4cE82z1sevLvf16x5YRHmkltwaamwm45inLfsJUTG2EhfRa22SsuNhQLyPtFn-rbmaBPt0_LuYUeBrXfACvlykn0ISMzKl-_iMewR7zWkQXLqucSRI-r-WW0iUKM9pWRgL3PWQzxsG5cIEX8Ea8T_CQ/s4411/Untitled.png" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="4411" data-original-width="3102" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiyBRe1x_AzC7tS1kCCqvZBNNTYb1D0T6CNOSR4cE82z1sevLvf16x5YRHmkltwaamwm45inLfsJUTG2EhfRa22SsuNhQLyPtFn-rbmaBPt0_LuYUeBrXfACvlykn0ISMzKl-_iMewR7zWkQXLqucSRI-r-WW0iUKM9pWRgL3PWQzxsG5cIEX8Ea8T_CQ/s320/Untitled.png" width="225" /></a></div><br /><span><a name='more'></a></span></div><div><div style="text-align: justify;"><span style="text-indent: 21.3pt;">Doar aparent acest titlu
declanşează </span><span class="Bodytext5Impact" style="text-indent: 21.3pt;">o dilemă legată</span><span class="Bodytext5Impact" style="text-indent: 21.3pt;"> </span><span class="Bodytext275pt" style="text-indent: 21.3pt;">de</span><span class="Bodytext58pt" style="text-indent: 21.3pt;"> </span><span style="text-indent: 21.3pt;">postura sau atitudinea omului</span><span style="text-indent: 21.3pt;"> în rugăciune, moment în care cei mai mulţi dintre noi îşi îndreaptă privirea spre cer, diferenţiindu-se astfel de un Dumnezeu măreţ şi atotputernic, dar aspirând spre El.</span></div><span style="text-indent: 21.3pt;"><div style="text-align: justify;"><span style="text-indent: 21.3pt;">Dumnezeu este acolo, sus, noi suntem aici, tereştri.</span></div></span><span style="text-indent: 21.3pt;"><div style="text-align: justify;"><span style="text-indent: 21.3pt;">„Cu faţa la pământ” nu suntem neapărat în ipostaza învinşilor, a deznădăjduiţilor, ci şi în reculegere, în încercarea de a-l aduce pe Dumnezeu în noi înşine, lucru mult mai lesne, în absenţa perspectivei vizuale. A sta cu faţa la pământ nu exclude interiorizarea, personalizarea dogmei, penitenţa prin canon. Este, mai ales, suferinţă, chin neostoit, tânjire spre ideal şi perfecţiune, într-un cuvânt, spre Dumnezeu. Aşa cum spune poetul, cel aflat cu fața la pământ începe „să audă mersul furnicilor şi înmugurirea smochinilor” (Înmugurirea).</span></div></span><span style="text-indent: 21.3pt;"><div style="text-align: justify;"><span style="text-indent: 21.3pt;">În poemele lui Raul Baz, Cuvântul Evangheliei ne devine contemporan. Cei trei magi au datoria de a vesti că „războiul dintre tată şi fiu este gata să înceapă” (Magii). Dincolo de sensul biblic, profund al acestei afirmaţii, înclinăm spre recunoaşterea unui fenomen la care asistăm astăzi din plin.</span></div></span><span style="text-indent: 21.3pt;"><div style="text-align: justify;"><span style="text-indent: 21.3pt;">În degringolada şi deruta în care trăim, e posibil, şi acum ca şi atunci, ca salvarea, bucuria pură să ni le aducă naşterea lui Isus: „Pruncul râzând/ precum picăturile de rouă/ pe mugurii smochinilor/” (Cornul).</span></div></span><span style="text-indent: 21.3pt;"><div style="text-align: justify;"><span style="text-indent: 21.3pt;">Suspiciunea care domneşte printre noi la tot pasul, bariera raţionalului în calea smereniei şi a credinţei, îndoiala nejustificată transpar în finalul poemului Pocăinţă: „Pentru ce îmi va fi mie bine/ să mă fac pescar de oameni? Vino numai /şi atunci vei vedea”.</span></div></span><span style="text-indent: 21.3pt;"><div style="text-align: justify;"><span style="text-indent: 21.3pt;">Izolarea individuală, refuzul ostentativ de a ne mai implica în social, în politic chiar, retragerea în oaze rarefiate şi elitiste, într-un cuvânt, fuga de realitate nu rezolvă problemele unui prezent agresiv, distorsionat, hâd. Mai cu folos ar fi aducerea la lumină a binelui şi frumosului existente încă în noi, printre noi: „De ce v-aţi ascuns puţin înţelepţilor?/Au nu ştiţi că urâtul nu e totuna cu răul/şi că blândeţea e mai puternică decât/mânia, răcnetul şi pucioasa?” (Balaurul). Şi exemplele ar putea continua...</span></div></span><span style="text-indent: 21.3pt;"><div style="text-align: justify;"><span style="text-indent: 21.3pt;">Periplul biblic din volumul lui Raul Baz depăşeşte sfera poeziei religioase, ne îndeamnă la introspecţie şi implicare, ne obligă să rămânem vii, să găsim adevărul prin credinţă: „ceea ce nu poţi crede cu mintea/ aceea să crezi în inima ta". (Adevărul)</span></div></span><span><div style="text-indent: 28.4px;"><span style="font-size: 12pt; text-indent: 30.6667px;"><div style="text-indent: 30.6667px;"><span style="font-size: 12pt; text-indent: 21.3pt;"><div style="text-indent: 28.4px;"><span style="font-size: 12pt; text-indent: 21pt;"><div style="text-indent: 28px;"><span style="font-size: 12pt; text-indent: 21.3pt;"><br /></span></div><div style="text-indent: 28px;"><span style="font-size: 12pt; text-indent: 21.3pt;">Apărut în volumul „Ulciorul din vârful muntelui” al distinsei prozatoare Cati Rodica Enache</span></div></span></div></span></div></span></div></span></div><p></p><div style="text-align: justify;"><br /></div><p></p>Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3355699812119307067.post-68174967503376364852023-03-12T07:47:00.005+01:002023-03-12T07:52:59.187+01:00Sfaturi isihaste<p style="text-align: justify;">Nu fi fixist (adică să faci doar ce crezi tu); cu voinţă ascultă şi de alţii. Astfel te vei vindeca de propriile iluzii şi încăpăţânare. Nu fi izolat şi însingurat, ci în dialog cu toţi şi cu toate (păcatul demonic face tocmai un gol de dialog). Viaţa este Comunicabilitate. Fii comunicabil chiar dacă te forţezi. Fii Vesel chiar dacă nu te simţi bine, pentru că fondul Vieţii este Bucuria-Lumina. Impune-ţi un zâmbet permanent. Suportă şi ce nu-ţi place la alţii şi treci peste toate defectele lor (care sunt legate de caracterul propriu). Nu mustra direct, nu spune greşelile, fii delicat când faci, totuşi, câte o observaţie. Nu te enerva că alţii nu sunt ca tine şi-ţi stau chiar împotrivă. Astfel te vei vindeca de contrarietate şi te vei bucura de convieţuire în tot momentul. </p><p style="text-align: justify;"><span></span></p><a name='more'></a><div style="text-align: justify;">Încearcă să ai afecţiunea mai tare decât respingerea. Nu admite frica, timorarea, grija zilei de mâine; nu-ţi fă iluzii, lasă toate la momentele lor. Timorarea este slăbănogirea Sufletului. Fii optimist, chiar dacă lucrurile par total încurcate; crezi în rezolvarea miraculoasă. Toate simptomele de boală, toate certurile, toate con tradicţiile, greşelile tale şi ale altora, consideră-le trecătoare şi tu, astfel, vei rămâne neatins. Chiar dacă ai avut şi mai ai crize violente, toate vor trece; nu admite teama că va fi mai rău, ci mai bine. Nu admite tristeţea după greşeli şi conflicte, lasă-le la momentul când te vei analiza pe tine (la spovedanie, mai ales). Nu fă o scrupulozitate patologică. Nu abandona activitatea, chiar dacă nu te simţi bine şi dai randament puţin.</div><div style="text-align: justify;">Cât ai fi de bolnav, nu renunţa la un ceva activ, cât de cât. Este ODIHNA a toate. Bucură-te chiar dacă ţi se pare că nu ai progresat nimic. Viaţa are o Supralege, a ODIHNEI SACRE, indiferent de stare. În această ODIHNĂ nu mai contează nici o evaluare, este DARUL Lui DUMNEZEU peste toate considerentele. Bucură-te şi tu, cu adevărat, de acest miracol.</div><p></p><p style="text-align: justify;">(Din „Rețetele medicinii isihaste”)</p>Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3355699812119307067.post-74351857894395858802022-12-01T19:01:00.010+01:002022-12-02T08:44:59.681+01:00Vaca la roșii - poveste din Fulga<div style="text-align: justify;">Una dintre metodele de super-centralizare promovate de PCR în anii dictatorului Ceaușescu, a fost înființarea unor așa-numite Asociații Economice Intercooperatiste, care nu erau altceva decât conglomerate de CAP-uri, mai ușor de controlat de partid și securitate și de unde, după cum a spus țăranul Ion Potroanchenu din Fulga la o beție, „se poate fura cu două sau mai multe mâini”.</div><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="color: #222222; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><span></span></span></p><a name='more'></a><div><div style="text-align: justify;">Acest control viza rentabilizarea
CAP-urilor, care, din pricina incompetenței și a furturilor generalizate, produceau exclusiv pierderi. Tot felul de politruci ai partidului unic se îndestulau cu produsele agriculturii românești, afaceri importante se desfășurau sub ochii milițienilor și securiștilor, cu toții beneficiind de cote mai mari sau mai mici din valoarea hoțiilor.</div><div style="text-align: justify;">Varianta oficială, apărută în „Statutul asociaţiei economice intercooperatiste” din 28.09.1977 susținea că „asocierea cooperativelor agricole de producţie creează cadrul larg de promovare a tehnicii înaintate, de realizare a concentrării şi modernizării producţiei, profilării şi specializării unităţilor, în vederea consolidării şi dezvoltării continue, economice şi organiza-torice, a fiecărei cooperative agricole, ca unitate de-sine-stătătoare, creşterii veniturilor cooperatorilor şi sporirii contribuţiei agriculturii cooperatiste la dezvoltarea economiei naţionale”, dar astfel de motivații nu erau crezute decât de activiștii de partid și de multe ori nici de aceia. Restul sătenilor își vădeau mai departe de combinațiile prin care puteau face rost, pe banii statului, de ceea ce aveau nevoie pentru a-și asigura cele necesare traiului<span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">.</span></div></div><div style="text-align: left;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; text-align: justify;"><div style="text-align: justify;"><span style="color: #222222; font-size: 12pt; text-align: left;">Domeniile în care se puteau înființa asociații economice intercooperatiste
erau:</span></div></span></div>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: #222222; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">a) creşterea şi îngrăşarea porcilor;<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: #222222; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">b) îngrăşarea bovinelor şi ovinelor;<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: #222222; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">c) creşterea vacilor pentru lapte;<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: #222222; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">d) creşterea bovinelor şi ovinelor pentru prăsilă;<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: #222222; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">e) creşterea păsărilor pentru carne şi ouă;<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: #222222; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">f) amenajarea şi exploatarea unor suprafeţe piscicole;<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: #222222; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">g) creşterea viermilor de mătase;<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: #222222; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">h) producerea legumelor şi răsadurilor în sere şi solarii;<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: #222222; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">i) înfiinţarea, modernizarea şi exploatarea de plantaţii viticole;<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: #222222; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">j) înfiinţarea, modernizarea şi exploatarea de plantaţii pomicole;<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: #222222; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">k) depozitarea şi sortarea produselor agricole;<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: #222222; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">l) organizarea de centre pentru răcirea laptelui;<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: #222222; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">m) prelucrarea legumelor, fructelor, strugurilor, laptelui şi cărnii;<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: #222222; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">n) valorificarea produselor agricole şi neagricole;<o:p></o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: #222222; font-family: "Times New Roman",serif; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><span><span style="font-size: 12pt;">o) producerea materialelor de construcţii, dezvoltarea de activităţi
industriale, artizanat, a altor activităţi de producţie, precum şi prestări de
servicii.</span></span></span></p><div class="separator" style="clear: both; font-size: 12pt; text-align: center;"><span style="color: #222222; font-family: "Times New Roman",serif; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><span><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheqVV80HDasaWewSAig57xW1w1Y2A9b67qLM67UbCqlFvAV0xM6KsTUxSqiZS-BdxMAfAiIkymMr7twKhFE7KwGw8Q_CeDiPAUw7WOLO4ZqcDBuj_oJUPCJjR3kDSA20PT0Y0kbvWuIJdNo0aw82xcyjnkg3fVYhQGx8DEedWDGCxXybShkIYlq0YFuQ/s453/Preluare.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="178" data-original-width="453" height="126" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEheqVV80HDasaWewSAig57xW1w1Y2A9b67qLM67UbCqlFvAV0xM6KsTUxSqiZS-BdxMAfAiIkymMr7twKhFE7KwGw8Q_CeDiPAUw7WOLO4ZqcDBuj_oJUPCJjR3kDSA20PT0Y0kbvWuIJdNo0aw82xcyjnkg3fVYhQGx8DEedWDGCxXybShkIYlq0YFuQ/s320/Preluare.jpg" width="320" /></a></span></span></div><div style="text-align: justify;">Așa se face că președinților de CAP – uri din comunele prahovene Ciorani, Fulga și Sălciile le-a venit (de la centru) ideea să înființeze Asociaţia Economică de Stat şi Cooperatistă Legumicolă – mai pe scurt AESCL, cu sediul în Ciorani. Toate cele trei comune au venit în asociație cu fermele lor de legume, celelalte părți din CAP-uri rămânând ca și înainte, arondate localităților respective. Așadar fermele din zootehnie – porci, vaci, oi etc. au rămas în administrarea acelorași oameni, dar la conducerea sectorului legume era nevoie de un șef și de ingineri noi, care să alerge toată ziua prin cele trei comune și să rezolve problemele.</div><p></p><div><div style="text-align: justify;">Omul care dorea să pună mâna pe șefia AESCL – ului era un inginer pe nume Drăgan, priceput la foarte multe, inclusiv la „cotirea”, cum se spunea în acei ani, a unor părți mai mari sau mai mici din recolte. Soția lui, Aristița, era șef de fermă la Fulga, în vreme ce Drăgan nu avea nicio funcție de conducere. Și cum la Fulga erau, ca și la Sălciile, de altfel, mari lacuri pline de pește, cei doi dirijau împreună un troc de zile mari, schimbând produse, cu sau fără acte, cu grangurii locali din celelalte sate. Toată lumea bună din agricultura Cioranilor mânca pește, în vreme ce grangurii din Fulga se îndestulau cu legumele care nu se cultivau în serele lor. Din AESCL-ul respectiv își lua parte și lumea bună din Ploiești: milițienii, secretarii de partid, ofițerii de securitate, ca să nu mai vorbim de profesori, de medici, de coafeze și așa mai departe. Așa încât mai toată lumea era mulțumită. Din câte povestea la scurt timp după revoluție vânzătorul de ziare ambulant din Ploiești Costică Farmazon, singurii care vindeau ceva dar nu aveau acces la trocul despre care vorbeam erau librarii: nimeni, niciodată, nu a venit la vreunul dintre ei să-i ofere pește din Fulga în schimbul unor cărți care se dădeau, în Ploiești, pe sub mână.</div><div style="text-align: justify;">În vara lui 1986, inginerul Drăgan a fost prins cu ocaua mică: a „cotit” de pe câmp circa 7 tone de pepeni, pe care pur și simplu nu i-a cântărit ci le-a dat drumul cu un camion în altă parte decât ar fi trebuit. Scandalul a fost cât casa, pentru că la flagrant participase unul dintre puținii politruci cu convingeri din zonă, un comunist pe nume Ciucă, despre care știa toată lumea că este incoruptibil și crede cu tărie în doctrina ceaușistă. Din pricina acestuia, scandalul nu a putut fi mușamalizat, așa încât Drăgan a fost suspendat și a fost demarată o anchetă. În locul lui a fost detașată la Fulga o stagiară abia angajată la fermele din Ciorani, pe nume Margot Sarafoleanu, născută și crescută în Ploiești. Această domnișoară nu avea nici în clin și nici în mânecă cu mafia din agricultură. Nu tolera jaful, pentru că avea principii solide, induse de părinții ei, intelectuali de clasă ai Ploieștiului și din pricina asta intra deseori în clinciuri cu diverși tâlhari de partid și de stat. Așa se face că în momentul în care a ajuns la Fulga și a văzut proporțiile jafului, a considerat că e cazul să intervină. După cum a povestit chiar ea într-un cerc de prieteni, „În dimineața când am ajuns acolo, eu și remorca plină de soldați, am dat o tură prin fermă. Era iulie-august, și tarlaua de tomate era o frumusețe, așteptând să intrăm la recoltat. În mijlocul ei, printre cele mai frumoase roșii, o vacă, priponită cu un lanț lung, legată de un țăruș, mânca liniștită călcând și făcând praf totul în jur.” Margot a chemat paznicul și i‑a cerut apăsat să ducă vaca la sediul fermei de zootehnie, de unde să-i fie restituită proprietarului când va veni să plătească stricăciunile. Numai că vaca îi aparținea unui grangure: directorul Pisciculturii Județene, Gheorghe Măgureanu, un infatuat care nu concepea să fie sfidat de o stagiară oarecare. Individul a sunat neîntârziat la directorului de la Ciorani al lui Margot ca să se plângă: stagiara lui era o persoană imposibilă, needucată în spiritul socialismului, afurisită, și care ar trebui pedepsită exemplar. Directorul de la Ciorani, care aflase despre incidentul cu roșiile, l-a întrebat pe Măgureanu de ce își duce vaca la păscut exact în cultura de tomate, moment în care șeful pisciculturii și-a ieșit complet din fire și i-a spus celui de la Ciorani că s-a lins pe buze de pește de la Fulga și i-a trântit telefonul în nas. Apoi a montat-o pe Aristița, care a lansat printre fulgeni ideea că soțul ei fusese suspendat la plângerea lui Margot, care urmărea să-i ia locul. A numit-o „obrăznicătură arogantă de la oraș” și i-a trimis vorbă că o va aștepta în stația de autobuz, când vine dimineața de la Ploiești și o va „ciufuli” până o să-i treacă cheful de tulburat apele în Fulga. Măgureanu, la rândul lui, a amenințat-o că paznicii lacurilor o vor prinde și o vor „bumbăci” puțin, ca să-i iasă „gărgăunii din cap”. Aflând lucrurile astea, directorul de la Cioran i-a asigurat lui Margot gardă permanentă, formată din soldați din cei care lucrau la munca câmpului la ordinul lui Ceaușescu.</div><div style="text-align: justify;">În același an, Ceaușescu a semnat un decret prin care se cerea diversificarea soiurilor de legume cultivate „pentru populație”. La Ciorani, au început să fie cultivate andive. Numai că din tot județul Prahova, doar cei de la Hotelul Prahova au comandat două lădițe. Planta a rămas pe câmp, nerecoltată, a înflorit și a crescut de 2 metri iar sătenii, crezând că este un fel de spanac, s-au apucat să fure frunze din rozetele foarte dezvoltate. După 2 zile au venit furioși că le‑au fost otrăvite vitele, care după ce-au mâncat acele frunze au început să dea un lapte verde și amar.</div><span style="color: #222222; font-family: "Times New Roman",serif; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><span style="font-size: 12pt; text-align: justify;"><div style="text-indent: 0px;"><span style="color: #222222; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO; text-indent: -18pt;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font-family: "Times New Roman"; font-size: 7pt; font-stretch: normal; font-variant-east-asian: normal; font-variant-numeric: normal; line-height: normal;">
</span></span></span><!--[endif]--><span style="color: #222222; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO; text-indent: -18pt;">Aha, deci voi furați de pe câmp! le-a spus directorul.<br /></span><span style="font-size: 12pt;">Pentru că afacerea cu andivele n-a mers,
s-a decis să se cultive creson, pentru început la Fulga.</span></div><div style="text-indent: 0px;"><span style="font-size: 12pt;">Tânăra Margot Sarafoleanu, vrând să le
dea puțin peste nas celor care o vorbeau de rău, în frunte cu Aristița Drăgan,
a lansat zvonul că e vorba despre niște animale cu blana foarte scumpă, care
vin din străinătate. „Cresonii”, spunea Margot, seamănă cu nutriile și se
înmulțesc rapid, așa că în cel mult un an toată lumea din Fulga va avea, dacă
va dori, haine de blană de creson. Iată ce povestește acum Margot: „</span><i style="font-size: 12pt; mso-bidi-font-style: normal;">se făcuse o listă lungă printre cei de la
primărie, bancă etc, cu cei care urmau să primească (pe gratis) blănuri pentru
câte o haină – două. Noi deja „calculam” câte animale trebuiesc pentru o haină,
ei luaseră legătura cu cojocarii din comună să vadă dacă sunt dispuși să le
croiască așa ceva... sau de ce nu, să își facă propria fermă</i><span style="font-size: 12pt;">...”.<br /></span><span style="font-size: 12pt;">Când s-a aflat despre ce era vorba în
realitate, anume despre „varianta feminină a hreanului, numită și hreniță”, grangurii
din Fulga au turbat. Aristița a vorbit cu paznicii, ordonându-le să îi facă
necazuri lui Margot prin orice metode. Și ei n-au ezitat să treacă la
fapte: de la distrugeri pentru producerea cărora învinovățită ar fi putut fi
domnișoara inginer și până la denunțuri calomnioase, nu s-au dat în lături de
la nimic. Într-o zi, când Margot trebuia să meargă să inspecteze tarlaua de
cartofi, i-au cerut să o ia pe un anumit traseu, ca să treacă printr-un loc
unde fusese dezgropată, de-a lungul unui șanț, o parte din recolta de morcovi.
De ridicat nu-i ridicase nimeni și cineva adusese acolo o cireadă de vaci,
cărora morcovii le plăceau teribil. Când Margot a trecut pe lângă ele, vacile
au devenit agresive, din pricină că nu erau duse la montă și asta se întâmpla
pentru că oamenii nu puteau sacrifica vițeii decât riscând pușcăria, așa că
preferau ca vacile să nu mai fete. O parte dintre ele s-au năpustit asupra lui
Margot, care a luat-o la fugă, cu vacile după ea. Norocul ei a fost că după
câteva minute bune a apărut mașina CAP-ului, un ARO, care s-a interpus între ea
și vacile agresive, permițându-i să se urce în mașină, care a demarat în
trombă.<br /></span><span style="font-size: 12pt;">La două săptămâni de la acest incident,
la Fulga a apărut un ziarist de la Flamura Prahovei, trimis să scrie despre
pepenii lui Drăgan. Margot i-a povestit tot ce se întâmpla pe câmpurile
CAP-ului și ale AESCL – ului. Omul a făcut un „articol – trăsnet”, cum se
spunea pe-atunci, dar șeful lui a oprit publicarea, pentru că Aristița avea pe
cineva la partid în București, care a dat un telefon unde trebuia.<br /></span><span style="font-size: 12pt;">După încă o săptămână, a apărut un șef
de la securitatea din Mizil, pe care Margot l-a dus să-i arate dezastrul pe
care îl producea în continuare vaca șefului de la piscicultură. I-a mai vorbit
și despre Aristița cea răzbunătoare și despre faptul că pentru a o submina,
respectiva le ceruse zilierilor să nu mai vină la muncă, în felul ăsta recolta
de roșii rămânând pe câmp. Securistul a dat din cap și, după două zile, a
trimis patru camioane cu soldați care au cules tarlaua pentru cantinele
armatei. Aristița a făcut o criză, a sunat la omul ei de la partid, dar acela
i-a spus că nu poate face nimic, pentru că întreaga operațiune a fost legală. Din
cauza asta femeia a luat-o razna. Mergea peste tot și spunea că urmează să se
ducă în audiență la Ceaușescu, pe care îl cunoștea din copilărie și că acela va
dispune dizolvarea cuibului de viespi de la Fulga, grupat în jurul stagiarei
Margot Sarafoleanu. În cele din urmă a fost dusă la spitalul de boli nervoase
de la Voila, unde i s-a pierdut urma.<br /></span><span style="font-size: 12pt;">În octombrie, au primit repartiție în
zonă noii absolvenți, unul dintre ei venind să o înlocuiască pe Margot, care
s-a reîntors la Ciorani.<br /></span><span style="font-size: 12pt;">Imediat după Revoluție, AESCL s-a
desființat. Unii dintre inginerii de-acolo au intrat în politică și au ajuns să
influențeze destinele României, dar asta este altă poveste, care va fi spusă cu
altă ocazie.</span></div></span></span></div><p></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: #222222; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> </o:p></span><span style="color: #222222; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">(</span><i style="color: #222222; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; mso-bidi-font-style: normal;">Bazată pe întâmplări reale,
povestite de doamna inginer Ivone Scărlătescu</i><span style="color: #222222; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">)</span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: #222222; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> </o:p></span></p>
<p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm;"><span style="color: #222222; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><o:p> </o:p></span></p>Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3355699812119307067.post-29182514454283133712022-11-26T11:34:00.006+01:002022-11-27T07:33:04.976+01:00Fluturele mov - Poveste din Șotrile<div style="text-align: justify;">Cei care caută, în oceanul Internetului, informații despre chihlimbar, află câteva lucruri interesante: „Chihlimbarul, numit și ambră galbenă, este o piatră semiprețioasă de culoare galbenă, transparentă, opacă sau translucidă, cu incluziuni translucide sau opace, de origine organică, provenind din rășină fosilă produsă în special de pin.”</div><div style="text-align: justify;">„Vârsta chihlimbarului este apreciată la până la 260 milioane de ani. Prezintă pentru cercetătorii paleontologi o importanță deosebită, prin incluziunile de fosile conservate perfect, timp de milioane de ani, în masa rășinii.”</div><p class="MsoNormal" style="line-height: normal; margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><span style="mso-spacerun: yes;"><span></span></span></span></p><a name='more'></a><div style="text-align: justify;">„În țara
noastră există un tip de chihlimbar specific munților Carpați, numit „romanit”,
de culoare galben-verzuie, despre care savantul <span color="windowtext" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO; text-underline: none;">Gheorghe
Munteanu-Murgoci</span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;"><span style="font-size: 12pt;"> a
demonstrat în 1903, prin lucrarea sa de doctorat, că este chihlimbar, nu
tămâie.”</span><br /></span>Unii dintre cei care ajung cu cercetarea până aici, se
opresc – au aflat ce este chihlimbarul, ba încă și alte informații conexe.
Alții însă merg mai departe și caută să afle cine a fost <span color="windowtext" style="text-underline: none;">Gheorghe Munteanu-Murgoci</span>. Ei descoperă că
în spatele acestui nume se ascunde un savant renumit, fondator, alături de
Vasile Pârvan și Nicolae Iorga, al Institutului de Studii Sud-Est Europene din
București, întemeietor al pedologiei – știința solurilor, doctor în petrografie
la Universitatea din München, membru corespondent al Academiei Române și câte
altele.<br /><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">Puțini sunt cei care ajung să afle amănunte despre
teza de docență a lui Munteanu-Murgoci, susținută în 1903 și intitulată
„Zăcămintele succinului (chihlimbarului, n.n) din România”. Aceia care o fac,
află cu surprindere că renumitul profesor a consemnat acolo descoperirea unor
urme de chihlimbar în localitatea prahoveană Șotrile. Iar surprinderea se
explică prin faptul că toate sursele accesibile online informează că „În </span><span color="windowtext" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO; text-underline: none;">România</span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">, singura exploatare de chihlimbar a fost în
satul </span><span color="windowtext" style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO; text-underline: none;">Colți, Buzău</span><span style="font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 12pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">”, precum și prin aceea că după
Munteanu-Murgoci nu a mai scris nimeni despre chihlimbarul de la Șotrile.<br /></span><span style="font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt;">Există, însă, o poveste adevărată care s-a petrecut în
acea zonă și pe care nu o pomenește nicio sursă din oceanul Internetului. Ea
este legată de numele unor săteni din Șotrile, de un important zăcământ de
chihlimbar care există acolo – într-o formă pe care unii nu o admit ca fiind
posibilă, de un număr de incidente stranii petrecute în 1905 și, în sfârșit, de
persoana unei tinere profesoare de geografie din Ploiești.<br /><br /></span><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZL0OoHFI96Y51oFOk-B3hvxeNS2LaC46LftuNv5edgk5rykzfWJJP9ZK-PQEu8nYn1khZ6l71Guy3ux2K4F9Q8gOAV74PuvhLjGlUEefVqRUgwLAC4lVUIMkpS-_1g7kLQF0Nl2kjtBTxMOBnuzZTNTwfXeTLNA9Ta5y4jG3afg-TfyUP5Z7m_3tj-w/s453/Preluare.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="178" data-original-width="453" height="126" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhZL0OoHFI96Y51oFOk-B3hvxeNS2LaC46LftuNv5edgk5rykzfWJJP9ZK-PQEu8nYn1khZ6l71Guy3ux2K4F9Q8gOAV74PuvhLjGlUEefVqRUgwLAC4lVUIMkpS-_1g7kLQF0Nl2kjtBTxMOBnuzZTNTwfXeTLNA9Ta5y4jG3afg-TfyUP5Z7m_3tj-w/s320/Preluare.jpg" width="320" /></a></div><br /></div>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; vertical-align: baseline;">La scurt timp după publicarea lucrării lui
Munteanu-Murgoci, un student la geologie pe nume Sotir a organizat, împreună cu
doi colegi, o drumeție la Șotrile, pentru a căuta chihlimbarul. Când au ajuns,
prima dată s-au tocmit cu un localnic pentru casă și masă, spunându-i că au
venit să caute urmele dacilor care ar fi existat în zonă cu mulți ani înaintea
lui Hristos. Omul i‑a primit, bucuros că o să aibă cu cine mai schimba o vorbă
seara, la un pahar de țuică și nu le-a cerut bani decât pentru mâncare. Așa că
a doua zi cei trei au plecat la drum dis de dimineață, luând-o pentru început
pe Valea Boncului. Aveau asupra lor busolă, cazmale, cuțite și tot ce le-ar fi
putut trebui pentru a dezgropa chihlimbarul dacă l-ar fi găsit. În plus, pe
măsură ce urcau, desenau harta aproximativă a traseului și făceau semne pe
stânci și pe copaci, ca să găsească ușor drumul de întoarcere. Păstrau o
distanță de circa 100 de metri stânga-dreapta între ei, ca să acopere o fâșie
cât mai mare de teren și, din când în când, se strigau unul pe celălalt, pentru
a fi siguri că nimeni nu se pierde de grup. Cine i-ar fi văzut și ar fi știut
ce caută, ar fi spus că nu au nicio șansă, mergând așa, la întâmplare și
căutând acul în carul cu fân. Dar studenții știau bine ce fac, pentru că
învățaseră în facultate cum să citească semnele pământului. Știau ce urmează
după un strat de lut roșu sau galben, unde e aproape sigur că vor găsi diverse
roci, ce informații poate oferi vegetația și, în primul rând, după ce semne se
recunosc locurile în care s-ar putea ascunde bucățile de chihlimbar. <o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; vertical-align: baseline;">Spre seară s-au întors fără a fi găsit nimic. Cel
care-i găzduia, pe numele lui Mihai Dogaru, o pusese pe Domnița, nevasta lui,
să aștearnă masa. Au mâncat cu toții și apoi s-au întins la povești,
acompaniate de un rachiu foarte bun de mere. Nea Mihai știa o mulțime de
întâmplări din vechime și le-a vorbit tinerilor despre întemeietorul comunei,
Șetraru, despre haiducii Neculai Grozea, Vintilă Tartan sau Ion Constantin.
Le-a mai povestit și despre comori bine ascunse și despre un bătrân din
Pietriceaua, pe nume Gheorghe Chivescu, care avea o hartă a locurilor unde se
află comorile, dar care murise cu câțiva ani în urmă și nu mai știa nimeni ce
făcuse cu ea. Iar spre miezul nopții, când rachiul își făcuse pe deplin
efectul, nea Mihai le-a recitat celor trei niște versuri care-l impresionau pe
el până la lacrimi, singurele pe care le mai ținea minte dintr-o baladă locală
pe care i-o spusese bunicul lui cu mulți ani în urmă:<o:p></o:p></p>
<p style="margin-top: 0cm; vertical-align: baseline;"><br />
Frunză verde iarbă moale,<br />
S-a trecut vinerea mare,<br />
S-a rărit codrul pe poale,<br />
Haiducii scobor la vale,<br />
De vale la Lunca Mare,<br />
Să-mpărțească la parale,<br />
La parale gălbioare<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; vertical-align: baseline;">Sotir și colegii lui sperau ca omul să scape ceva
legat de chihlimbar, numai că asta nu s-a întâmplat. Așa că n-au insistat,
spunându-și unul altuia: „e și mâine o zi”. Au mers la culcare și au dormit
neîntorși până la răsăritul soarelui.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; vertical-align: baseline;">A doua zi au luat-o către Valea Șerbuloaiei, sperând
să aibă mai mult noroc. După ce-au plecat, s-a întâmplat ceva destul de ciudat.
Pe la prânz, Mihai Dogaru s-a trezit în bătătură cu moș Șerban Anghelescu, în
vârstă de 106 ani, despre care toată lumea știa că nu se mai scoală din pat de
ani buni. Erau rude mai pe departe, dar se apelau cu „unchiule”, respectiv
„nepoate”.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 36.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; margin: 0cm 0cm 0cm 36pt; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span><!--[endif]-->Ia zi, nepoate, a scrâșnit bătrânul, ai oaspeți?<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 36.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; margin: 0cm 0cm 0cm 36pt; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span><!--[endif]-->Da, unchiule. Văd că te-ai înzdrăvenit. Cum ai făcut?<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 36.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; margin: 0cm 0cm 0cm 36pt; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span><!--[endif]-->Lasă asta. Știi ce vor băieții ăia? <o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 36.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; margin: 0cm 0cm 0cm 36pt; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span><!--[endif]-->Da, resturi de la daci.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 36.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; margin: 0cm 0cm 0cm 36pt; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span><!--[endif]-->De la daci? Cu asta te-au îmbrobodit? <o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 36.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; margin: 0cm 0cm 0cm 36pt; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span><!--[endif]-->Așa au spus. De ce să nu-i cred?<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 36.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; margin: 0cm 0cm 0cm 36pt; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span><!--[endif]-->Dar de ce să-i crezi? Ai?<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 36.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; margin: 0cm 0cm 0cm 36pt; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span><!--[endif]-->Ce vrei moșule să spui? Spune și nu mă mai freca. Ce
crezi dumneata că vor?<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 36.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; margin: 0cm 0cm 0cm 36pt; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span><!--[endif]-->Vor chihlimbarul, prostule, a zis Anghelescu.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 36.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; margin: 0cm 0cm 0cm 36pt; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span><!--[endif]-->Chihlimbarul? a sărit Dogaru. De unde ar putea ei să
știe de chihlimbar?<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span><!--[endif]-->De la profesorul ăla care a venit acum trei ani și s-a
plimbat pe-aici cu bastonul ăla al lui. El a găsit niște urme și a dat anunțul.
<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span><!--[endif]-->Ah, a suspinat nea Mihai. Uitasem de el. Bine,
unchiule, te cred. Ce e de făcut acum?<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span>Așteptăm să aflăm unde au de gând să meargă mâine. Dacă
vor să o ia pe Valea Fiarelor, nu trebuie decât să le pui praful ăsta în țuică.
Apoi mă anunți pe mine. Ai înțeles?<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span><!--[endif]-->Da, unchiule. Bei o gură de rachiu?<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span>Numai la asta îți stă gândul? a strigat bătrânul. Mai
bine gândește-te cum îi tragi de limbă pe tinereii ăia, ca să îți spună pe unde
se duc mâine.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;">Sotir și colegii lui au revenit la
nea Mihai puțin după lăsarea întunericului. Erau frânți de oboseală și destul
de necăjiți că nu găsiseră ceea ce căutau. Au mâncat ca niște lupi hămesiți și
apoi, exact ca în seara precedentă, s-au întins la povești cu gazdele,
închinând, în acest timp, pahar după pahar de rachiu.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 36.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; margin: 0cm 0cm 0cm 36pt; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span><!--[endif]-->Și mâine unde vreți să mergeți? i-a întrebat Dogaru.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span><!--[endif]-->În principiu pe Valea Fiarelor, a spus Sotir. De fapt
acolo ar fi trebuit să mergem de la început. Am eu o presimțire că acolo o să
găsim obiectele pentru care am venit până aici.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span>Acolo nu prea se încumetă mulți, a spus nea Mihai. Se
spune că sunt comori bine ascunse în acele coclauri și duhuri care le păzesc.
Dacă nu vă e frică, mergeți, dar să vă puneți la gât cruci sfințite de
părintele nostru, Niculae. Îl găsiți dis de dimineață la biserică. Nu vă uitați
că nu are un picior, i-a dat Dumnezeu în loc un mare har și putere de a se
lupta cu Satana. Domniță, ia mai adu un clondiraș cu rachiu, dar vezi, să fie din
ăla bun!<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; vertical-align: baseline;">Femeia, ascultătoare, s-a dus în cămară, a umplut
clondirul și a presărat în el praful primit de la moș Anghelescu. S-a întors în
odaia unde oamenii se veseleau și a turnat în pahare. Studenții au băut cu
sete, dar nea Mihai<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>a mirosit licoarea
și a exclamat:<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span><!--[endif]-->Femeie, ce ne-ai adus? Ăsta-i tot rachiu din cel pentru
vânzare. Fugi și pune-l înapoi și adu din celălalt. Nu avem mereu musafiri de
la București.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span><!--[endif]-->Lasă, nea Mihai, că e foarte bun și ăsta, a zis Sotir,
turnându-și încă un pahar. Mie mi se pare excelent. Chiar o să cumpărăm și noi
câțiva litri la plecare.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span><!--[endif]-->Ia să-l gustați și pe celălalt. Vreau să beți acum, cu
mine, ceva ce n-ați mai băut. Și vă spun de pe-acum că din ăsta nu vând.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;">Domnița s-a dus iar în cămară. A
golit clondirașul într-un lighean ruginit, l-a spălat bine cu apă de ploaie pe
care o strânsese într-un butoi și l-a umplut cu rachiu din cel făcut de soțul
ei pentru el însuși. Când au gustat din el, studenții au exclamat în cor: „ăsta
da!”. Apoi au mai băut câte un pahar și s-au culcat, pentru că rachiul cel bun
le-a pus capac.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;">A doua zi, la prima oră, Sotir a fost
la biserica din sat. Părintele Niculae era acolo, așezat pe un scăunel și
împletind un coș de nuiele.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 36.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; margin: 0cm 0cm 0cm 36pt; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span><!--[endif]-->Am venit după cruci de pus la gât, a zis Sotir după ce
i-a dat binețe părintelui.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 36.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; margin: 0cm 0cm 0cm 36pt; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span><!--[endif]-->Pentru București sau pentru Valea Fiarelor?<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 36.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; margin: 0cm 0cm 0cm 36pt; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span><!--[endif]-->Sunt diferite?<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 36.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; margin: 0cm 0cm 0cm 36pt; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span><!--[endif]-->Sunt, a zis părintele Niculae. La București nu sunt
duhuri care păzesc comorile.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 36.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; margin: 0cm 0cm 0cm 36pt; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span><!--[endif]-->Dar cum vine asta, părinte? Dumnezeu nu e același și
aici și la București? <o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span>Ba da, dar vezi tu, crucile sunt diferite la fel cum și
rugăciunile sunt diferite. Voi mergeți să căutați comori și atunci eu vă dau
cruci care vă apără de duhurile care păzesc comorile. E simplu.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";"> </span></span><!--[endif]-->Bine, părinte, dă-mi trei pentru Valea Fiarelor. Dar să
știi că noi nu căutăm comori ci vestigii dacice.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span><!--[endif]-->Da? Și alea sunt comori, a zis părintele Neculai. Să vă
ajute Dumnezeu să găsiți ce căutați, dacă ați venit cu inimile curate.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;">Sotir a luat crucile, i-a mulțumit
părintelui și s-a întors la nea Mihai. Cei doi colegi erau pregătiți de drum.
Și-a luat rămas bun și au plecat spre Valea Fiarelor. În urma lor cei doi soți
Dogaru și-au făcut cruce și au spus rugăciunea pentru cei care călătoresc:<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;">„Doamne, Cel ce ai călătorit împreună
cu Luca şi cu Cleopa la Emaus şi prin frângerea pâinii preaslăvit
descoperindu-Te lor, i-ai făcut să se întoarcă veseli în Ierusalim, călătoreşte
şi acum cu Darul şi cu Dumnezeiasca Ta blagoslovenie cu robii Tăi aceștia
trei”.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;">În acea zi, Sotir și colegii lui au
ajuns într-un loc unde, după toate semnele, ar fi trebuit să se găsească bucăți
de chihlimbar. S-au învârtit, au săpat, dar nu au găsit ce căutau, cu toate că
toți trei simțeau, într-un mod pe care nu și-l puteau lămuri, că pietrele erau
acolo, lângă ei. Și nu se înșelau, numai că praful care le fusese pus în rachiu
îi împiedica să vadă chihlimbarul. În cele din urmă, când aproape că se
întunecase, au decis să se întoarcă în sat și să revină în ziua următoare. N-au
mai băut nici rachiu, cu toate că nea Mihai i-a tot îmbiat. Înainte de a se
duce la culcare, au fost vizitați de moș Anghelescu.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 36.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; margin: 0cm 0cm 0cm 36pt; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-size: 14pt;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]-->Umblați după vase și unelte din vremea dacilor?
i-a întrebat el.<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-size: 14pt;"><o:p></o:p></span></b></p>
<p style="margin-bottom: 0cm; margin-left: 36.0pt; margin-right: 0cm; margin-top: 0cm; margin: 0cm 0cm 0cm 36pt; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: -18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-size: 14pt;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]-->Da, a zis Sotir. Dar nu am găsit nimic. <b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-size: 14pt;"><o:p></o:p></span></b></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-size: 14pt;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]-->Aveți mare grijă, pe Valea Fiarelor nu sunt doar
lupi. Mai umblă pe-acolo și niște jivine cum nu s-au mai văzut, care nu se tem
de niciun alt animal și care cu foarte mare greutate pot fi omorâte. Rugați-vă
să nu vă întâlniți cu vreuna din ele.<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-size: 14pt;"><o:p></o:p></span></b></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; mso-list: l0 level1 lfo1; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;"><!--[if !supportLists]--><span style="font-size: 14pt;"><span style="mso-list: Ignore;">-<span style="font: 7pt "Times New Roman";">
</span></span></span><!--[endif]-->Cum ne-o fi norocul, a zis Sotir.<b style="mso-bidi-font-weight: normal;"><span style="font-size: 14pt;"><o:p></o:p></span></b></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;">Povestea lui moș Anghelescu a avut
darul să-l sperie pe unul dintre colegii lui Sotir, anume Florin, care a
refuzat să mai meargă pe Valea Fiarelor. Celălalt, pe care îl alintau Alex, ca
un făcut, și-a luxat glezna imediat după ce a intrat pe vale și s-a întors la
nea Mihai sărind într-un picior. Domnița, care se pricepea la tot felul de leacuri,
l-a făcut bine în numai două zile, folosind niște plante zdrobite și o alifie
pe care o avea de la bunica ei. Sotir, cuprins parcă de nebunie, s-a dus singur
mai departe și nu s-a mai întors. Nimeni din sat nu a vrut să meargă să‑l
caute, nici la intervenția primarului Radu Ionescu. Alex și Marin l-au așteptat
trei zile, după care au plecat la București, cu gând să strângă niște colegi de
facultate și să revină pentru salvarea prietenului lor. Spre marea lor
surpriză, l-au găsit pe Sotir la facultate, vesel și ferice, dar cu memoria
ultimelor zile ștearsă: nu își amintea de chihlimbar și nici măcar de Șotrile.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;">Începând cu luna mai a anului 1905,
la Șotrile au avut loc diverse întâmplări neobișnuite, al căror șir s-a curmat
după exact nouă luni, mai precis în ianuarie 1906. Toate au fost consemnate în
jurnalul notarului Ștefan Râpeanu, care poate fi consultat astăzi în arhivele
securității, în dosarul cu cota SRI 449, înregistrat sub numele „<i style="mso-bidi-font-style: normal;">Dosar al comunei Şotrile: tabele tip
"A" şi "C", rapoarte, mapă de evidenţă a elementelor
suspecte din comună</i>”. Iată câteva dintre ele.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;">În 13 mai, pădurea Boncu a fost
cuprinsă de un incendiu puternic, care nu a putut fi stins timp de două
săptămâni. În 27 mai, focul s-a oprit de la sine și orice fel de urmă a incendiului
a dispărut. Rudarul Vasile Porojan, care locuia împreună cu familia într-un
bordei din interiorul pădurii, a depus mărturie că flăcările emanau o căldură
plăcută și că dacă ar fi fost după el, focul n-ar fi trebuit să se stingă
niciodată.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;">În 17 iulie, venind dinspre vâlcelul
„Malul cu țăruș”, a intrat cu mare viteză în sat un inorog care a alergat până
la biserică, unde și-a înfipt cornul într-unul din stâlpii de susținere ai
pridvorului, rămânând apoi nemișcat. Părintele Neculai a venit mergând în cârje
și l-a eliberat. Inorogul a pus un genunchi pe pământ în fața părintelui, apoi
s-a ridicat și s-a întors în lumea lui.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;">În 20 august, la ora 8 dimineața,
primarul Radu Ionescu a venit la servici și a observat că din cei 18 tei care
creșteau de-a lungul gardului primăriei nu mai erau decât 17. I-a numărat de
mai multe ori, din diverse locuri, apoi a mers pe lângă gard, a pus mâna, pe
rând, pe fiecare dintre ei și a obținut tot 17. Cu toate astea, nu se vedea
nicăieri vreun ciot care ar fi putut reprezenta dovada că al 18-lea tei fusese
tăiat de cineva. La ora 14, domnul primar a ieșit din birou, s-a dus în curte
și a numărat teii: erau 18.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;">În 25 decembrie, toți cei din Șotrile
care aveau în casă un brad împodobit pentru Crăciun, au găsit pe crengile lui,
din loc în loc, steluțe făcute din chihlimbar.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;">Pe 10 ianuarie 1906, luna plină s-a
văzut, numai de la Șotrile, având culoarea verde. <o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;">Pe 31 ianuarie, la ora prânzului, în
fața casei lui moș Anghelescu a căzut o zăpadă extrem de deasă, care a îmbrăcat
în fulgi mai multe forme, altminteri invizibile, care aduceau cu niște ființe
fabuloase.<o:p></o:p></p>
<p align="center" style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: center; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;">***<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;"><o:p> </o:p><span style="text-indent: 18pt;">Ajungem în anul 2017. Cu două
săptămâni înaintea vacanței mari, tânăra profesoară de geografie Tina Petreanu
de la școala ploieșteană Sfânta Varvara a închiriat un microbuz cu 13 locuri, a
luat cu ea 10 dintre cei mai buni elevi și a făcut o drumeție la barajul
Paltinu de pe Valea Doftanei. La întoarcere, au intrat pe drumul cu serpentine
Valea Fiarelor. Șoferul a parcat microbuzul și elevii, împreună cu profesoara
lor, au luat-o pe jos, coborând înspre Șotrile. Tina le arăta fel de fel de
lucruri interesante: arbori, soluri, minerale, izvoare, și le vorbea despre
ele, explicând de ce erau tocmai acolo, cum se formaseră etc. Nu mergeau pe
drum, ci prin pădure, pe care Tina o cunoștea foarte bine. La un moment dat,
tocmai când ajunseseră într-un luminiș, s-a lăsat o ceață atât de groasă încât
nu se mai putea vedea nici la un metru în fața ochilor. Elevii s-au strâns în
jurul Tinei și cu toții au decis să aștepte acolo până când ceața se va ridica.</span></p><p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;"><o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;">N-au trecut două minute și s-a auzit
un urlet ca de lup, apoi din ceață s-a văzut întrupându‑se trupul unui animal
necunoscut, cu aspect înfricoșător, care se apropia de grup încet și greoi.
Copiii s-au ascuns în spatele Tinei, care le-a cerut să nu țipe și să stea
nemișcați. <o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;">Animalul a ajuns lângă Tina, a
ridicat capul, a privit-o în ochi și atunci au văzut cu toții că avea ceva în
gură. A lăsat acel ceva la picioarele profesoarei, s-a întors și a plecat la
fel de încet și de greoi. După alte câteva minute ceața s-a risipit. Tina s-a
aplecat și a luat din iarbă obiectul lăsat de fiară: era o bucată de chihlimbar
de mărimea unui ou de găină, de culoare brun-roșcat, în interiorul căruia se
afla un fluture mic, cu aripile mov, conservat impecabil. <o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;">Cei 11 s-au întors la microbuz.
Șoferul le-a spus că nu văzuse niciun fel de ceață acolo unde aștepta el, apoi
a pornit motorul și grupul a plecat către Ploiești.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;">Pe drum, șoferul le-a povestit
copiilor despre un străbunic de-al lui, pe nume Mihai Dogaru, care trăise în
Șotrile și fusese un neobosit căutător de pietre prețioase. Patima asta
începuse să‑l macine după ce găzduise niște studenți din București care spuneau
că umblă după vestigii dacice, dar, în realitate căutau diamante. Spre sfârșitul
vieții găsise o piatră destul de mare, dar după moartea lui nu reușise nimeni
să afle locul unde o ascunsese. Așa se născuse legenda conform căreia piatra
lui moș Mihai avea să fie găsită de cineva cu chip frumos și suflet curat, care
nu se va teme de fiarele pădurii și va avea știință de carte.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;">Din acea zi, toți cei care o
cunoșteau au observat că figura Tinei căpătase expresia cuiva care tânjește
după o lume pierdută. În apropierea ei, oamenii simt o stare de bine fără
obiect, iar elevii o iubesc mai mult ca niciodată, pentru că orele pe care a
început să le țină au devenit adevărate prilejuri de încântare pentru oricine
asistă la ele.<o:p></o:p></p>
<p style="margin-bottom: .0001pt; margin: 0cm; text-align: justify; text-indent: 18pt; vertical-align: baseline;">Tina nu s-a mai despărțit nicio clipă
de bucata de chihlimbar primită în poiana din Valea Fiarelor. Este convinsă
că-i aduce noroc și crede cu tărie că fluturașul mov îi vorbește, prin prezența
lui necurmată vreme de milioane de ani în interiorul pietrei translucide,
despre sufletul omului, care va dăinui de-a pururi, prins în insectarul lui
Dumnezeu.<o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-3355699812119307067.post-54335222228401909032022-11-16T17:17:00.006+01:002022-11-17T16:37:30.564+01:00Moartea vine printr-un canal de premolar<p style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Pe 27 octombrie 2022 am mers la cabinetul medical al liceului din Breaza unde sunt profesor, ca să cer un antibiotic - mai precis niște Augmentin. Motivul? O durere super neplăcută la un premolar - cel cu numărul 34. Doamna doctor, care, întâmplător, este stomatolog, s-a uitat, a văzut cum e treaba, mi-a dat augmentinul și un antiinflamator, după care m-a trimis la un anume doctor din Ploiești, care, zicea dumneaei, este un dentist foarte bun. M-am mirat puțin - de ce adică un stomatolog să te trimită la altul, dar n-am zis nimic.</span></p><p><span style="font-size: medium;"><span></span></span></p><a name='more'></a><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">Am luat medicamentele începând din acea seară de joi. Vineri l-am sunat pe domnul recomandat, care m-a chemat luni. Până atunci speram să se dezumfle falca și să mă lase durerile. N-a fost chiar așa, dar mi-a mers mai bine.<br />Luni, pe 31 octombrie, am fost la cabinetul domnului, care mi-a deschis dintele cu niște ace ca să poată drena infecția. Evident, mi-a băgat sub nas acul cu puroi, ca să mă lămuresc ce am acolo - așa fac toți stomatologii, e un fel de lege a lor nescrisă. Apoi mi-a zis „gata, v-am luat durerea, mai departe poate și doamna X de la Breaza să vă trateze dintele”. M-am simțit pasat între doctori, dar nu aveam cum să nu fiu de acord cu procedura asta. Am plătit și m-am dus în lumea mea.<br />Marți și miercuri am fost foarte bine, așa că n-am mai luat antibiotic. Miercuri seara au reînceput durerile, mult mai violente, drept pentru care m-am pus pe Ketorol. Luam și câte 2 pastile, care își făceau efectul în circa jumătate de oră. <br />Vineri la ora 17 m-am dus la Balul Bobocilor. Spectacol de calitate, cum nu mai văzusem din Hanovra, de la școala Mariei. După, ne-am dus la „o măslină, o atenție”, unde n-am putut sta decât vreo oră, pentru că simțeam nevoia să mă bag sub plapumă și să sufăr acolo în tăcere.<br />Mi-am trecut week-endul cu vodcă, whiskey și ketorol și m-am descurcat. Luni seara am început să iau din nou antibiotic după ce l-am sunat din nou pe doctorul super bun, care mi-a spus că el nu lucrează decât dimineața, deci nu mă poate programa niciodată după ora 15, când ajung la Ploiești. <br />Aveam o variantă de rezervă: un amic de-al meu, Adi, e prieten cu un dentist și mi-a dat asigurări că mă pot duce la el oricând. Așa că vineri când m-am întors la Ploiești, am mers la Maraffka și am făcut două radiografii - una panoramică și cealaltă pe zona premolarului 34. Era ora 15 când l-am sunat pe Adi să-l întreb dacă amicul lui lucrează sâmbăta. Mi-a zis cam așa: „Sâmbăta niciodată, în schimb lucrează acum, până la 19. Îl sun și te resun.” Nu m-a mai sunat, așa că m-am dus la domiciliu, unde am continuat tratamentul empiric cu alcool și ketorol.<br />Pe la 8 seara, mă sună Adi: „Profesore, am uitat chiar din momentul în care am închis telefonul cu tine. Asta e, trebuia să mă suni din nou” etc. M-a programat pentru luni la 11.<br />Luni la 11 m-am prezentat la adresă. Mi-au dat mască și botoși de plastic de unică folosință, m-au spălat pe mâini, m-au dat cu dezinfectant și iată-mă pe scaunul de tortură. Domnul doctor mi-a băgat și el niște ace pe care le-a tot răsucit în premolar, mi-a dat și el să miros infecția, apoi, după ce mi-a scris rețetă pentru augmentin, metronidazol și antinevralgic, m-a programat pentru ieri la 14:30 și mi-a luat 100 de lei.<br />La plecare, am intrat în enșpe farmacii: nici urmă de </span><span style="font-size: medium;">metronidazol.</span><span style="font-size: medium;"><br />Ieri l-am vizitat din nou. Mi-a făcut un nou drenaj și mi-a scris o trimitere la o doamnă chirurg, prin care o ruga să-mi extragă premolarul. Carevasăzică, nici vorbă de salvat, plombat etc, așa cum mi s-a mai întâmplat de-a lungul vieții. Drenat și extras. Am mai plătit 50 de lei și asta a fost.<br />Azi la 16, am ajuns la doamna doctor. Mi-a spus că nu-mi poate face nimic altfel decât cu programare. M-a programat pentru 28 noiembrie și m-a avertizat că dacă am glicemie peste 180 sau tensiune peste 160 nu extrage nimic. Dacă totuși extrage, mă costă 300 de lei.<br />La ora 4 l-am sunat pe dentist, care mi-a zis că aia e, să stau așa, cu canalul premolarului deschis, când mănânc să pun acolo niște vată, să iau antibiotic până se fac 7 zile și să caut mai departe prin farmacii metronidazol, care s-ar putea găsi sub denumirea Flagyl.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: medium;">La farmacia din colț, unde una din farmaciste mi-a devenit amică după ce ne-am ciocnit ușor acum vreo doi ani cu mașinile și ne-am spart niște poziții, am aflat că mai au 6 pastile de Flagyl. S-au dus în depozite să cotrobăie după el, dar nu l-au mai găsit. „Sistemul se actualizează greu”, mi-au spus. „Noi am vândut medicamentul, dar încă nu s-a șters din sistem”.<br />Una peste alta, dacă ți se infectează un dinte, nu ai nicio garanție că nu ajungi direct la morgă.</span></div><p></p>Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3355699812119307067.post-79580516977539916222022-11-12T07:17:00.002+01:002022-11-12T07:31:37.234+01:00Cioran despre Borges<div style="text-align: justify;">Dragă prietene,
<br />În noiembrie, cînd ai trecut prin Paris, m-ai rugat să colaborez la un volum omagial consacrat lui Borges. Prima mea reacţie a fost negativă; a doua . . . la fel. La ce bun să-l omagiem cînd înseşi universităţile o fac? Neşansa de a fi recunoscut s-a abătut asupra lui. Merita o soartă mai bună. Merita să rămînă în umbră, în zona imperceptibilului, merita să rămînă la fel de insesizabil şi de nepopular ca nuanţa, care este, cu adevărat, domeniul lui. Consacrarea e cea mai cruntă pedeapsă - pentru un scriitor în general şi în special pentru un scriitor de genul lui.
Din momentul în care toţi îl citează nu mai poţi să-l citezi, sau, dacă o faci, ai sentimentul că vii să îngroşi masa „admiratorilor”, a duşmanilor săi. Cei ce vor cu orice preţ să-i facă dreptate nu fac în realitate decît să-i grăbească prăbuşirea. Mă opresc, căci dacă aş ţine-o pe tonul acesta aş sfîrşi prin a-i plînge pe umăr. Or, avem toate motivele să credem că-şi plînge soarta el însuşi. </div><div style="text-align: justify;"><span><a name='more'></a></span>Cred că ţi-am spus deja de ce mă interesează atîta: pentru că reprezintă un tip de umanitate pe cale de dispariţie şi pentru că întrupează paradoxul unui sedentar fără patrie intelectuală, al unui aventurier imobil, simţindu-se în largul lui în mai multe civilizaţii şi literaturi, un monstru superb şi condamnat. Căutînd în Europa un exemplar similar, gîndul te duce la un prieten al lui Rilke, la Rudolf Kassner, care a publicat la începutul secolului o lucrare de referinţă despre poezia engleză (după ce am citit-o, în timpul celui de-al doilea război, m-am apucat să învăţ engleza...) şi a vorbit cu o pătrundere admirabilă despre Sterne, Gogol, Kierkegaard, ca şi despre India sau Maghreb. Profunzimea şi erudiţia nu fac casă împreună; el reuşise totuşi să le împace. Un spirit universal, căruia nu i-a lipsit decît harul, decît seducţia. Aici se vede superioritatea lui Borges, seducător fără pereche, care a izbutit să agrementeze orice, chiar şi raţionamentul cel mai arid, cu o fărîmă de impalpabil, de imaterial, de dantelă. Căci totul, la el, este transfigurat prin joc, printr-un balet scînteietor de formule inspirate şi de sofisme savuroase.
Niciodată nu m-au atras spiritele încorsetate într-o singură formă de cultură. Să nu te înrădăcinezi, să nu aparţii niciunei comunităţi - aceasta a fost şi este deviza mea. Cu ochii aţintiţi spre alte zări, am încercat mereu să aflu ce se întîmplă pe alte meleaguri. La douăzeci de ani, Balcanii nu mai puteau să mi ofere nimic. E drama, dar şi avantajul celui născut într-un spaţiu „cultural” minor, oarecare. Străinul devenise dumnezeul meu. De aici setea de a cutreiera prin literaturi şi filozofii, de a le devora cu o pasiune maladivă. În mod inevitabil, ceea ce se petrece în estul Europei trebuie să se întîmple şi în ţările Americii latine, ai cărei reprezentanţi - am constatat - sînt infinit mai informaţi și mai „cultivaţi” decît occidentalii, iremediabil provinciali. Nici în Franţa şi nici în Anglia nu văd pe nimeni care să aibă o curiozitate comparabilă cu a lui Borges, o curiozitate împinsă pînă la manie, pînă la viciu, şi nu greşesc spunînd viciu, căci, în materie de artă şi de reflecţie, tot ce nu alunecă într-o fervoare puţin perversă este superficial, deci ireal.
Ca student, trebuise să mă ocup de discipolii lui Schopenhauer. Printre ei se afla un anume Philipp Mainländer, care îmi reţinuse atenţia în mod deosebit. Autor al unei Filozofii a eliberării, el poseda pe deasupra, în ochii mei, nimbul pe care-l conferă sinuciderea. Mă mîndream că sînt singurul care se mai ocupă de acest filozof, uitat cu desăvîrşire; nu aveam de altfel nici un merit, căci căutările mele duceau inevitabil la el. Nu mică mi-a fost surpriza cînd, mult mai tïrziu, am nimerit peste un text al lui Borges care-l scotea din uitare tocmai pe Mainländer! Dau exemplul acesta pentru că, de atunci, am început să meditez mai serios la condiţia lui Borges, predestinat, constrîns la universalitate, silit să-şi exerseze spiritul în toate direcţiile, fie şi numai pentru a scăpa de asfixia argentiniană. Neantul sud-american e cel care-i face pe scriitorii unui întreg continent mai deschişi, mai vii şi mai diverşi decît europenii vestici, paralizați de tradiţii şi incapabili să iasă din prestigioasa lor scleroză.
Vrei să afli ce-mi place mai mult la Borges; am să-ţi răspund fără ezitare: dezinvoltura cu care se mişcă în domeniile cele mai diferite, darul de a vorbi cu egală subtilitate despre Veşnica reîntoarcere şi despre Tangou. Pentru el toate sînt echivalente, de vreme ce el e centrul totului. Curiozitatea universală nu este semn de vitalitate decît dacă poartă pecetea absolută a unui eu, a unui eu de la care porneşte totul şi la care sfïrşeşte totul: suveranitate a arbitrarului, început şi sfîrşit ce pot fi interpretate după criteriile cele mai capricioase. Unde-i realitatea în toate acestea? Eul - farsă supremă ... Jocul, la Borges, aminteşte de ironia romantică, de explorarea metafizică a iluziei, de jongleria cu Nelimitatul. În ziua de azi, Friedrich Schlegel se reazemă de Patagonia . . .
Încă o dată, nu putem decît regreta că un surîs enciclopedic şi o viziune atît de rafinată suscită o aprobare generală, cu tot ce implică aceasta.. . Dar, în definitiv, Borges ar putea deveni simbolul unei omeniri fără dogme şi fără sisteme şi, dacă există o utopie la care să subscriu bucuros, ea ar fi aceea în care toţi s-ar modela după el, după unul din spiritele cele mai puţin apăsătoare din cîte-au fost vreodată, după „ultimul delicat”.<br />(Dintr-o scrisoare către Fernando Savater)</div>Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3355699812119307067.post-43398789815281852432022-11-07T08:49:00.003+01:002022-11-07T08:50:18.421+01:00Despre curaj<div style="text-align: justify;">„Temperamental – mărturisea odată Zacharias Lichter – sunt un anxios obsesiv şi chiar un laş. În unele circumstanţe, care n-ar produce poate nici o reacţie unui om normal, un val de spaimă fiziologică mă aruncă în demenţă. De pildă câinii, acei câini vagabonzi în ochii cărora luceşte o infinită blândeţe, acei câini tragici care – după cât se spune – sunt uneori capabili de gestul sinuciderii, îmi provoacă, atunci când îi văd, o incontrolabilă, imensă, violentă şi câteodată paralizantă teroare. Încep să urlu, o iau la fugă ca un apucat (spre stupoarea trecătorilor) sau rămân, fără să-mi pot da seama, încremenit, într-o stare catatonică, cu privirile fascinate. Odată am stat aşa, în mijlocul unei străzi (era o vară uscată şi caldă, cu miros de asfalt încins), aproape o oră; câinele se gudura pe lângă mine, mă mirosea, şi eu eram incapabil să fac cel mai mic gest, să articulez cel mai slab sunet.“ </div><div style="text-align: justify;"><span><a name='more'></a></span>Această superlativă frică de câini – dacă Zacharias Lichter n-ar duce o existenţă exclusiv citadină – s-ar extinde desigur şi la alte animale: boi sau bivoli, ţapi, berbeci, în care imaginaţia lui hiperbolică ar descoperi simbolurile unei terifiante agresivităţi potenţiale. Şi aşa însă, disponibilitatea lui Lichter pentru frică este din plin fructificată: diferite insecte, viespi, bondari, albine, cărăbuşi – ca să nu mai vorbim de fluturii de noapte sau de liliecii care seara, prin parcuri, au parcă o predilecţie să se ciocnească de fruntea genial bombată a filozofului – devin în optica lui Lichter, mărite prin zeci de dioptrii ale spaimei, nişte apariţii fabuloase cu ameninţători ochi ciclopeeni, cu uriaşe aripi vâjâitoare, gata să-şi împlânte în trupul lui acele veninoase sau să-l mânjească întreg cu otrăvite polenuri. „Ridicolul meu – recunoaşte Lichter – provine din discrepanţa enormă dintre nivelul înalt spiritual la care se manifestă curajul meu şi acela elementar fiziologic al terorii mele. Dar acest ridicol este sublim! Mi-e frică de câini şi de fluturi, dar în orice clipă m-aş putea arunca pe rug pentru o idee. Fără ezitare aş primi să fiu cobaiul unui savant care ar vrea să experimenteze un medicament nou – împotriva cancerului, să zicem. Curajul nediscriminat e o formă a lipsei de imaginaţie şi a imbecilităţii, în ultimă instanţă. Bravura stupidă a campionului de motociclism sau a alpinistului, care escaladează o stâncă înspăimântătoare sub cronometru, mi se par forme precise ale alienării de spiritual, prin beţia riscului. Or, curajul nu e o simplă şi gratuită înfruntare a riscului, ci responsabilitate. Societăţile moderne tind să înlăture, cel puţin ca factor al relaţiilor umane, responsabilitatea, care se află înlocuită cu formele extrem de diverse ale cultului pentru risc. Dar în risc se păstrează doar mecanica, golită de orice conţinut, a curajului; accentul principal cade pe latura de joc, competiţie, spectacol al îndemânării şi forţei. Curajul, astfel conceput, îşi pierde grandoarea, nu mai exprimă voinţa inflexibil liberă a martirului, ci dexteritatea (plină de primejdii, e adevărat) a trapezistului de circ. Sfinţii au fost înlocuiţi de acrobaţi. De fapt, numai aparent există o contradicţie între frică şi curaj. Omul cel mai fricos poate avea un uluitor curaj în sensul nobil pe care trebuie să-l redăm acestei noţiuni. Frica nu-i decât o reacţie firească în faţa riscului (contrarie fiindu-i bravura); curajul este, în schimb, integrare în domeniul imperativelor categorice, presupunând transcenderea în spirit a riscului. A fi creştin, în epoca decadenţei Imperiului Roman, era un curaj, nicidecum asumarea unui risc (care, chiar dacă exista, obiectiv – ca şi frica – n-avea nici o importanţă, era cu totul derizoriu în comparaţie cu înalta altitudine a curajului). Temperamentul meu este al unui fricos, dar spiritul meu respiră aerul pur al curajului.“</div><div style="text-align: justify;"><p class="MsoNormal"><span style="background: ; mso-bidi-font-family: Calibri; mso-bidi-theme-font: minor-latin;">Matei Călinescu -
Viața și opiniile lui Zacharias Lichter</span><o:p></o:p></p></div><div style="text-align: justify;"><br /></div>Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3355699812119307067.post-72971612026413386092022-11-07T08:31:00.002+01:002022-11-07T08:32:49.386+01:00Minuni și false minuni (3)<p>SPIRITISM ȘI MAGNETISM</p><p></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify;">Întrucît spiritismul ne înfăţişează o metodă de a comunica cu
duhurile, această practică este deopotrivă de osîndită de Biserică, prin chiar
textele Sfintei Scripturi şi Sfinte Canoane, deoarece se întemeiază pe aceeaşi
acţiune demonică care a generat totdeauna fenomenele de necromanţie. Iată însă
că această nouă rătăcire porneşte din America, adică din Apus, de unde au venit
şi toate celelate erezii moderne. Spiritismul iese la iveală la Hydesville
(prov. Arcadia) în America de Nord, din casa familiei Fox, aparţinînd sectei
metodiştilor. Deci această lucrare cu aparenţe suprafireşti ia naştere din
mijlocul unor eretici, căzuţi din harul lui Dumnezeu, Este vrednic de luat în
seamă istoricul acestui gen de manifestări oculte. </p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom: 0cm; text-align: justify;"><span></span></p><a name='more'></a><div style="text-align: justify;">Într-una din zilele lunii
decembrie ale anului 1847, în casa Fox au început să se petreacă diferite
fenomene ciudate. În cartea „History of Modern American Spiritualism" de
Emma Hardinge, se povesteşte: 16 „Se auzeau lovituri în pereţi, în pardoseli şi
zgomote curioase; deşi uşile şi ferestrele erau bine închise şi nimeni nu se
afla prin acele încăperi decît locatarii casei, ei constatau că mobilele erau
zvîrlite pe jos şi dezordonat aruncate. Dealtfel, chiar în văzul lor, mobilele
erau agitate de o mişcare oscilatorie ca şi cum ar fi fost legănate de valuri,
ca şi cum ar fi fost însufleţite de o stranie viaţă”. „Se auzeau paşi pe
parchet; cele două fete ale soţilor Fox erau atinse de unele mîini reci
invizibile”. „În februarie acelaşi an, viaţa deveni de nesuportat. Nopţile se
scurgeau fără somn şi nici zilele nu erau lipsite de tulburări. Aceste fenomene
erau atribuite diavolului”. „Cea mai mică dintre fete - Kate Fox - observînd că
toate zgomotele care se produceau nu îi cauzau nici un rău, începuse să se familiarizeze
cu ele, iar într-o seară ajunse chiar să glumească cu autorul lor invizibil.
Pocnind de mai multe ori din degete ea spuse: «Domnule măscărici, fă ca şi
mine». Acelaşi zgomot a fost repetat de îndată şi într-un acelaşi număr de
pocnete. Cîteva alte încercări succesive confirmară această experienţă”.
„Strîngîndu-se laolaltă restul familiei şi vecinii, s-a continuat această primă
«şedinţă de spiritism» cu diferite întrebări la care personajul nevăzut
răspundea foarte corect prin diferite lovituri”. „La întrebarea dacă era un om,
nu s-a primit nici un răspuns; în schimb s-au auzit mai multe lovituri repezi
cînd s-a pus întrebarea dacă era un spirit”. 17 Iată deci originea
spiritismului. Într-un răstimp de cîteva zile de la această întîmplare sa
descoperit mediumnitatea de care se bucura mai cu deosebire fetiţa Kate Fox,
precum şi mijlocul de comunicare între lumea materială şi cea „spirituală” prin
folosirea alfabetului obţinut prin „rappings”, indicîndu-se fiecare literă cu
un anumit număr de lovituri. De abia mai în urmă, alte mijloace de comunicare
mai iscusite au putut să apară, sub forma celebrelor „planşete”. Cercuri
spiritualiste s-au constituit repede sub recomandarea spiritelor din casa Fox
şi numeroşi mediumi apărură de pretutindeni. Aceste „meetings” cu aparenţe
nevinovate erau invadate de membrii diferitelor secte. Unii dintre aceştia
susţineau că mişcarea spiritistă indică începutul mileniului sau chiar
sfîrşitul lumii. Pentru convingerea mulţimii, care în mare parte se arăta
potrivnică acestor manifestări „supraomeneşti”, familia Fox a dat diferite
probe publice mai cu seamă la Rochester, sub controlul anumitor comisii
anchetatoare, care au constatat existenţa fenomenelor. (De observat că pînă şi
metoda de convingere a lumii, prin asemenea demonstraţii publice, este o metodă
în realitate demonică). În scurtă vreme, Nordul Americii se cufundă în plin
spiritism. De îndată au apărut şi marii lui susţinători: Edmonds cu lucrarea
„The American Spiritualism” şi dr. Robert: Hore, profesor la Universitatea din
Pennsylvania 18 cu lucrarea lui de mare răsunet „Experimental Investigation of
the Spirit Manifestations”1 . Cît despre locuitorii Americii de Nord, s-a
constatat încă de la începutul spiritismului că autohtonii, adică Pieile Roşii,
erau cei mai neîntrecuţi mediumi. Faptul excepţionalei lor mediumnităţi nu
poate mira deloc dacă ţinem seama că aceşti indieni au rămas pînă azi subjugaţi
formelor vrăjitoreşti pe care le deţin prin tradiţie de la strămoşii lor.<br />Pretinsele comunicări ale celor vii
cu morţii, precum şi diferite practici folosite în acest scop erau bine
cunoscute şi vechilor evrei, care le deţineau de la egipteni. Acest fel de
necromanţie alcătuia într-o largă măsură baza unor practici magice care au
rămas în uz, în anumite cercuri rabinice, pînă în zilele de azi. Dar practicile
acestor lucrări de magie îşi găseau îndepărtate fire de legătură şi în India.
Iată de ce această ţară, devenită mai tîrziu colonia de căpetenie a Marii
Britanii a putut alimenta magia în ţările anglo-saxone, protestante şi eretice
şi mai ales în metropolă. De altfel, „Societatea Teosofică”, cu un număr
considerabil de aderenţi, alcătuită în multe loje răspîndite în Indii, Europa,
America şi Australia, îşi are sediul principal la Adyar în India. Aceşti teosofi2
pretind că primesc îndrumări secrete de la o anumită „frăţie” tibetană de
thaumaturgi. De cele mai multe ori, teosofii sînt şi spiritişti. Deformînd
anumite doctrine hinduse (de inspiraţie nu mai puţin demonică), spiritiştii
susţin nu numai nemurirea ci şi reîncarnarea sufletelor. Prin această
susţinere, ei admit trecerea succesivă a sufletului prin mai multe vieţi
terestre pentru a realiza deplina lui purificare şi desăvîrşire. Dar printr-o
astfel de pierzătoare şi blestemată credinţă, diavolul falsifică sensul şi
mijloacele adevărate ale mîntuirii şi, totodată, stabileşte un întreg sistem de
teocosmogonie contrar temeiurilor revelate ale Sfintei Scripturi. În afară de
vorbirea comună cu „morţii”, faţă de care demonii mistifică, în spiritism, pînă
şi scrisul, individualitatea, glasul şi toate aparenţele proprii unei persoane
decedate, se mai pot obţine, prin mediumi, vorbirea în limbi străine, se pot
face preziceri şi felurite dezvăluiri ale unor lucruri necunoscute şi se pot
provoca apariţii de corpuri „fluidice” înfăţişînd arătările unor presupuse
persoane răposate, cu care „cercul" este în comunicare, sau presupuse
arătări de sfinţi, de îngeri şi de alte puteri cereşti. În cartea „Nouvelle
experience sur la force psychique” (Librairie de sciences psychologiques, 5 rue
des PetitsChamps) cunoscutul om de ştiinţă şi cercetător psihic William Crookes
împarte diferitele fenomene spiritiste în următoarele clase: 1. Mişcări de
corpuri grele prin contact direct dar fără nici o sforţare mecanică (de ex.
paharul sau „uija” planşetelor spiritiste se mişcă singure). 2. Fenomene de
„percusiune" - adică producere de loviri sau de simple atingeri pe corpul
nostru sau în genere orice fel de loviri, pe cale nevăzută - precum şi
producere de sunete de aceeaşi natură. 21 3. Alterarea greutăţii corpurilor.
(Prin anumite procese psihice diferite corpuri pot deveni mai uşoare sau mai
grele; în anumite împrejurări greutatea lor devine atît de mare, încît nu mai
pot fi urnite din loc. Asemenea cazuri se pot întîmpla şi cu anumiţi oameni cu
înclinări mediumnice). 4. Mişcări de obiecte grele aşezate la o oarecare
distanţă de medium şi deci produse fără nici un contact asupra lor. 5. Ridicări
de corpuri grele deasupra pămîntului prin puteri nevăzute. 6. Ridicarea de la
pămînt a unor corpuri omeneşti şi plutirea lor în văzduh. (W. Crookes
menţionează că a constatat personal trei asemenea cazuri de înălţări în aer).
7. Mişcări independente de mici obiecte fără contactul nimănui. 8. Apariţii
luminoase. 9. Apariţii de mîini luminoase printr-o proprie luminozitate sau
vizibilitate la lumina obişnuită. 10. Scriere directă (în unele şedinţe şi fără
intervenţia nimănui, comunicările ce se transmit de „spirite” şînt scrise
direct, fără ca nimeni să atingă condeiul). 11. Forme şi figuri de vedenii. 12.
Cazuri particulare de fenomene din care se deduce acţiunea unei inteligenţe
exterioare. 13. Manifestări diferite într-un caracter mai complex de semne. 22
Cercetători şi referenţi ai unor fenomene ca cele menţionate de William Crookes
în clasificarea sa; sînt şi alţi oameni de ştiinţă: Wallace, Cox, Luys,
DumontPellier, Bernheim, Liebault, Richet şi alţii. Dar în afară de catalogarea
unor asemenea variate fenomene spiritiste, este necesar a preciza că sînt mai
multe feluri de mediumi, prin mijlocirea cărora se pot produce astfel de
manifestări. Sînt mediumi inspiraţi, mediumi somnambuli, vindecători de boli,
mediumi pictori, muzicanţi, literaţi, precum şi încă alte feluri. După natura
acţiunii lor, mediumii se pot împărţi în două categorii: mediumi cu efecte
fizice şi mediumi cu efecte intelectuale şi „mistice”. Între înşelătorii din
„odăiţele ascunse” de care pomeneşte Evanghelia (Matei 24, 26) sînt unii care
se rup cu totul de orice religie: aceştia reprezintă latura
spiritiştilorteosofi; în schimb, sînt alţii care rămîn afiliaţi Bisericii lor
respective, fie ea ortodoxă, fie catolică, fie anglicană, fie reformată...
Asemenea cercuri spiritiste cu caracter religios au luat la noi în ţară numele
de „spiritualiste”3 în sensul că adepţii lor condamnă spiritismul obişnuit ca o
lucrare demonică, în timp ce sînt convinşi că ei se învrednicesc de revelaţii
dumnezeieşti. „Spiritualiştii” sînt în genere fervenţi practicanţi ai
Bisericii, ei nu „cheamă morţii”, dar în schimb, se adună deopotrivă în şedinţe
ascunse, pentru a avea, prin mediumi comunicări „la planşetă”, din partea unor
presupuşi sfinţi ortodocşi (sau neortodocşi) cărora le urmează toate
îndemnurile. Ei cred în reîncarnare şi se întemeiază pe multe credinţe deşarte;
îşi fac o falsă închipuire a Sfintei Treimi, pe care o concep nu într-o
înţelegere ipostatică şi unitară, ci într-o succesiune de valori descrescînde
de la Tatăl pînă la Duhul Sfînt; ei subestimează valoarea dogmelor pentru
credinţă; micşorează cu răstălmăciri arbitrare sfintele canoane ecumenice; sînt
neascultători Bisericii Ortodoxe, avînd împărtăşire duhovnicească cu toţi
ereticii; ei cred cu uşurinţă în dogme străine şi osîndite de Biserica noastră;
au cultul unor „sfinţi” şi „moaşte” străine de dreapta credinţă; au mare
înclinare de a crede în orice semne şi minuni înşelătoare ale unor falşi
profeţi; ei se cred aleşi şi în toată aparenţa de smerenie sînt trufaşi, ca şi
învăţătorul lor Satana, crezîndu-se chemaţi spre „misiuni” şi „revelaţii”
înalte pe care Domnul le-a pregătit pentru ei. Prin comunicările primite,
aceşti „spiritualişti” sînt îndemnaţi să fie milostivi, să întreprindă lucrări
de binefacere, să trăiască în cumpătare. Drept urmare, pe mulţi momeala aceasta
frumoasă îi atrage şi îi cîştigă, încredinţîndu-i că ,,roade-le sînt bune” şi
că deci şi „pomul e bun”. Ei nu vor însă să înţeleagă că prin rătăcirea lor
s-au sinucis duhovniceşte şi că semănătura lor nu e grîu ci neghină, deoarece
ei aduc stricare dreptei credinţe şi 24 învăţături mincinoase. Pe cîtă vreme
Sfînta Scriptură spune: „Dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, alta decît
aceea pe aţi primit-o să fie anatema !” (Galateni 1,9). Deci, dacă n-ar fi
decît învăţătura drăcească a reîncarnării, care se propovăduieşte de către
aceşti trufaşi rătăciţi, şi încă este o pîngărire a Evangheliei ! Prin aceeaşi
întunecată lucrare, anumite cercuri „spiritualiste” pretind că au comunicări de
la Mîn-tuitorul sau chiar că El însuşi li se arată în chip luminat, acolo, în
acele „odăiţe ascunse”, unde Domnul Hristos ne-a îndemnat să nu ne ducem şi să
nu credem, căci sînt lupi în blană de oaie care vor să ne piardă. Iar în
această înşelăciune, mediumii lor, sub călăuzirea puterii satanice, scriu
comunicări cu conţinut religios, vestesc lucruri viitoare, împart sfaturi
moralizatoare şi pictează icoane. Cît despre aceste „icoane”, ele se „sfinţesc”
acolo, la aceeaşi planşetă diabolică, de presupusa mînă a Mîntuitorului.
Asemenea pîngăriri sînt ţinute apoi în mare cinste cu candela aprinsă şi cu
încredinţarea că Domnul Şi-a zugrăvit chipul Său după asemănarea Lui. Unul
dintre precursorii „doctrinei” spiritismului, Emanuel Swedenborg, ca răspuns la
întrebarea 139 din catehismul său spune: „Eu cred că noi sîntem acum ajunşi la
timpul venirii lui Hristos, la începutul Bisericii noi, care se cheamă «Noul
Ierusalim». Această venire nu e personală, ci spirituală, şi este constituită
de revelaţia Sfîntului Duh, a cuvîntului Său dumnezeiesc”. 25 „Eu, Iisus - le
spune o comunicare - am apărut în 1861 şi declar că noua iconomie care se
cheamă venirea Domnului este începută”. „Ea fu inaugurată în 1874 şi atunci se
adeveriră cuvintele profetului: « Domnul va veni pe nourii cerului cu mii de
îngeri»; «prin mediumi, noi vindecăm bolnavii şi alungăm duhurile rele»”. (Din
Conradi 77. Gesù Christo-ritorne-rà ? Quando ? Come ? Perchè ? Ed. S. Firenze
1927). Şi Conradi adaugă: „Asemenea manifestări spiritiste, minunate şi ciudate
au fost constatate de fizioiogi, chimişti, fizicieni, matematicieni,
naturalişti etc. Asemenea lucrare întunecoasă, asemenea putere diabolică este
acum răspîndită în toată lumea şi a îmbolnăvit cu arta sa blestemată 20 de
milioane de oameni” (aceeaşi lucrare, p. 78). Despre aceştia, ca şi despre toţi
sectanţii se poate spune: vor „cădea” în cursa Satanei „cei sortiţi pieirii” deoarece
„n-au primit iubirea adevărului ca să se izbăvească”. Pentru aceea le trimite
Dumnezeu lucrarea înşelăciunii. Această apostasie este a acelora care nu sînt
tari în credinţa adevărată şi se lasă uşor ispitiţi de cel rău. În încheierea
acestui capitol se cuvine să se pom nească ceva şi despre magnetismul animal şi
despre sugestie, de care s-au ocupat cu precădere medici de seamă din diferite
ţări, dar care au pornit în cercetările lor de la aceleaşi puncte vicioase ca
şi în celelalte fenomene psihice, în care Adevărul revelat prin Biserică este
ocolit, sau chiar pîngărit. 26 Această nouă formă de manifestare a puterilor
necunoscute ale omului a stîrnit în ultimele decenii un deosebit interes pentru
toţi cercetătorii de fenomene metapsihice. Felurite experienţe medicale, cu
rezultate foarte neînţelese pentru cei neduhovniceşti şi pentru cei străini de
toate firele demonologiei, au putut tulbura multe minţi. Între aceste
experienţe se pot cita unele exemple devenite clasice. Aşa este cazul
provocării unor arsuri sîngerînde, fără nici o substanţă vesicantă, asupra unei
persoane hipnotizate şi supusă unei simple sugestii. Deopotrivă s-au stabilit
rezultate contrarii cînd, în aceeaşi stare hipnotică, şi tot prin sugestie,
s-au putut împiedica orice efecte pe care trebuia să le producă în mod natural
aplicarea unei substanţe vezicante pe braţul unei persoane. Pentru ca
experienţa să fie mai concludentă, s-a aplicat concomitent pe celălalt braţ al
persoanei în cauză aceeaşi substanţă vesicantă, fără însă ca sugestia să se
exercite şi faţă de acea parte a corpului; drept rezultat, „revulsivul” a
stîrnit acolo o adevărată inflamaţie cu serozităţi şi cu o mare iritare a
epidermei, în timp ce nimic nu se producea pe primul braţ. Martorii acestei
experienţe au fost profesorii Beaunis şi Bernheim de la Facultatea de medicină
din Nancy, împreună cu doctorii Brulard şi Liébeault („Causerie Scientifique”
de Victor Meunier - Rappel, Paris). 27 În alte cazuri şi cu aceleaşi procedee
s-au putut provoca asupra unor persoane supuse sugestiei hipnotice, stări de
beţie, de veselie nemăsurată sau de mare îndurerare etc. Sînt cunoscute şi
experienţele făcute cu schimbarea personalităţii cuiva, mergînd pînă acolo
încît „o tînără femeie s-a putut crede general, iar un bărbat în toată firea
s-a putut crede doică”. ...„De pe urma unor asemenea experienţe se văd oameni
umblînd în patru labe şi lătrînd ca nişte cîini, iar alţii mieunînd ca nişte
pisici, deoarece li s-a sugerat gîndul că ei sînt într-adevăr cîini sau pisici.
, Multora li se poate sugera ideea că au comis o crimă pe care sînt în stare să
o declare şi să-şi ia pedeapsa” (Din aceeaşi „Causerie Sciéntifique”, Paris).
Dacă asemenea experienţe sînt menite să înjosească personalitatea omului şi să
o falsifice pînă la cele mai dezgustătoare forme demonice, ispita unor asemenea
„cercetări ştiinţifice” i-a călăuzit pe unii psihiatri la aplicarea
magnetismului în formă de sugestie în felurite cazuri de vindecări de boli, fie
de natură nervoasă, fie organică. Deci folosindu-se anumite puteri psihice
ascunse în om, pentru scopuri care par bune, dar stingîndu-se pînă la o totală
atrofiere personalitatea omului, care se supune unor asemenea practici, de fapt
se aduce în joc intervenţia aceloraşi agenţi demonici ca şi în celelalte
îndeletniciri psihice, iar rezultatele obţinute oricît ar fi de minunate, nu 28
sînt totuşi minuni, ci satanisme. Cît despre lămurirea unor asemenea „minuni”
ale psihismului, desigur că nu de la ştiinţele fizice, biologice sau medicale
se va putea aştepta vreo dezlegare, ci numai de la demonologie, care la lumina
învăţaturilor Bisericii Ortodoxe, ne poate dezvălui sorgintea reală din care
provin astfel de fenomene. Iar Biserica Ortodoxă este singura biserică
adevărată şi mîntuitoare, din toate cultele creştine, care poate filtra şi
clasa în chip desăvîrşit toate aceste fenomene, deoarece este singura alcătuire
sobornicească şi apostolică care păstrează nealterate toate Sfintele Taine şi
toată Siînta Predanie, prin dogmele, rînduielile şi canoanele Sfintelor Sinoade
ecumenice. Biserica fixează însă şi aspre canonisiri împotriva tuturor
înşelătorilor sau săvîrşitorilor acestor urîciuni. „Spiritismul - scrie Ierom,
Nicodim Sachelarie în «Pravila bisericească»4 - este o născocire diavolească
care înşeală minţile cele necredincioase şi nesupuse poruncilor lui Dumnezeu.
Oare sufletele oamenilor (după moarte) le-a lăsat Dumnezeu să umble fără nici
un rost? Numai diavolului i-a îngăduit Dumnezeu să umble ca un leu căutînd pe
cine să înghită” (I Petru 5, 8; Iov 2, l-10). Pentru aceasta Dumnezeu a
poruncit: «Numai Eu sunt Domnul ! Să nu vă duceţi la cei ce cheamă sufletele morţilor,
nici la vrăjitori, ca să-i întrebaţi şi să fiţi părtaşi cu ei, fiindcă numai Eu
sînt Domnul Dumnezeul vostru»” (Lev. 19, 31). „Şi dacă vi se va spune, zice
Isaia: «întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce spun viitorul şi
bolborosesc», răspundeţi: nu va întreba oare un popor pe Dummezeul său ? Va
întreba el pe cei morţi pentru cei vii?” (Is. 8, 19). „El este o amăgire
diavolească, «Şi nu este de mirare căci chiar Satana se preface în înger de
lumină... iar slujitorii lui se prefac în slugi ale vieţii cuvioase. Sfîrşitul
lor va fi pierzarea»” (II Cor. 11, 14; Ef. 6, 12). „Cel ce nu se leapădă de
această înşelăciune nu poate fi primit la Sfintele Taine şi se canoniseşte ca
şi vrăjitoria...” (Afurisania pe 20 de ani). Tot astfel şi cu privire la
hipnotism, despre care se spune: „Hipnotismul este o fază a vrăjitoriei, iar nu
a ştiinţelor psihologice cum ar pretinde unii. Cine îl practică se canoniseşte ca
şi vrăjitoria” (Din aceeaşi ediţie, p. 155).</div><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><o:p></o:p></p>Mihai Urzică<p></p>Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3355699812119307067.post-67319419707428199862022-11-07T08:11:00.002+01:002022-11-07T08:16:06.652+01:00Sufletul omului în socialism - Un eseu al lui Oscar Wilde din 1891 (ultima parte)<p style="text-align: justify;"><span style="background-color: ; color: #444444; text-align: justify;">Individualismul viitor va
fi lipsit de egoism şi nepreţios. S-a subliniat că unul dintre rezultatele
extraordinarei tiranii este că sensul real şi simplu al cuvintelor este distorsionat,
cuvintele fiind întrebuinţate pentru a exprima opusul semnificaţiei lor. Ceea
ce este adevărat în cazul artei este adevărat şi în cazul vieţii. Azi se spune
că un om este afectat dacă se îmbracă aşa cum îi place. Dar făcând astfel, el
acţionează într-un mod perfect natural. În asemenea chestiuni afectarea constă
în a te îmbrăca conform părerilor vecinului, care, fiind părerile majorităţii,
vor fi extrem de stupide. Or, se spune că un om este egoist dacă trăieşte
într-o manieră pe care el o consideră optimă pentru realizarea deplină a
propriei personalităţi, dacă, de fapt, scopul primar al vieţii sale este
dezvoltarea de sine. <br /><span></span></span></p><a name='more'></a><div style="text-align: justify;">Dar aceasta este modalitatea după care fiecare ar trebui să trăiască. Egoismul nu înseamnă să trăieşti cum doreşti să trăieşti, ci să le ceri altora să trăiască aşa cum tu doreşti să trăieşti. Lipsa de egoism înseamnă să-i laşi pe ceilalţi în pace, să nu te amesteci în treburile lor. Egoismul are mereu drept scop crearea în jur a uniformităţii tipului. Un om lipsit de egoism consideră că varietatea infinită a tipului este ceva încântător, o acceptă, o aprobă, o gustă. A gândi de unul singur nu este o dovadă de egoism. Omul care nu gândeşte de unul singur nu gândeşte deloc. Este o dovadă de egoism să-i ceri vecinului să gândească la fel, să aibă aceleaşi opinii. De ce ar face-o? Dacă realmente gândeşte, gândeşte diferit. Dacă nu gândeşte, este monstruos să-i ceri vreo formă de gândire din partea-i. Trandafirul roşu nu este egoist pentru că vrea să fie un trandafir roşu. Dar ar fi oribil de egoist dacă ar dori ca celelalte flori din grădină să fie şi roşii, şi trandafiri. În condiţiile individualismului, oamenii vor fi destul de naturali şi absolut deloc egoişti, vor cunoaşte sensurile cuvintelor şi se vor împlini în viaţa liberă şi frumosă. Oamenii nu vor fi egotişti cum sunt azi. Egotistul este cel care mereu şi-i revendică pe ceilalţi – individualistul nu va dori să facă aşa ceva. Nu-i va face plăcere. Atunci când omul va ajunge la individualism, va ajunge să-i înţeleagă pe ceilalţi şi o va face liber şi spontan. Până în prezent, omul nu a cultivat deloc înţelegerea faţă de celălalt. A manifestat înţelegere faţă de durere, iar înţelegerea de acest gen nu este o formă superioară de înţelegere. Toate formele de înţelegere sunt bune, dar înţelegerea faţă de suferinţă este forma cea mai puţin rafinată de înţelegere. Este viciată de egotism. Are toate şansele să devină morbidă. În ea se manifestă un element de spaimă faţă de propria noastră siguranţă. Ni se face frică de faptul că noi înşine am putea fi leproşi, orbi şi că nimănui nu-i va păsa de noi. Este şi limitativă. Ar trebui să ai înţelegere faţă de viaţă în ansamblul ei, nu doar de maladiile şi durerile existente, ci faţă de bucurie, frumuseţe, energie, sănătate şi libertate. Desigur, cu cât înţelegerea se manifestă mai cuprinzător, cu atât este mai dificilă. Cere mai multă lipsă de egoism. Oricine poate înţelege suferinţele unui prieten, dar îţi trebuie o natură extrem de rafinată – o natură specifică adevăratului individualist – să înţelegi succesul unui prieten, în condiţiile febrei competiţionale actuale, ale luptei pentru ocuparea unui loc, o astfel de înţelegere este un lucru rar în mod firesc, înăbuşit de asemenea de idealul imoral al uniformităţii tipului şi conformării la regulă, pretutindeni preponderentă şi probabil că forma ei odioasă se manifestă aici, în Anglia.</div><div style="text-align: justify;">Va exista, desigur, întotdeauna înţelegere faţă de suferinţă. Acesta este unul dintre primele instincte ale omului. Animalele care sunt individualităţi, animalele superioare, cum ar veni, au acest lucru în comun cu omul. Dar trebuie să amintim faptul că, în vreme ce înţelegerea faţă de bucurie potenţează bucuria lumii, înţelegerea faţă de durere nu diminuează cantitatea de suferinţă din lume. Îl poate face pe om mai capabil să îndure răul, dar răul rămâne. Înţelegerea faţă de tuberculoză nu vindecă tuberculoza – ştiinţa face acest lucru. Şi după ce socialismul va rezolva problema sărăciei, sfera sentimentaliştilor se va diminua, iar înţelegerea omului va fi cuprinzătoare, sănătoasă şi spontană. Omul se va bucura contemplând viaţa fericită a celorlalţi.</div><div style="text-align: justify;">Căci doar prin bucurie se va dezvolta individualismul viitorului. Christos nu a încercat să reconstruiască societatea şi, în consecinţă, individualismul predicat de el omului nu poate fi atins decât prin durere sau în singurătate. Idealurile care ne vin de la Christos sunt idealurile omului care abandonează societatea în întregime sau ale omului care se opune societăţii la modul absolut. Chiar şi Thebaida a fost populată în cele din urmă. Deşi membrul comunităţii religioase îşi împlineşte personalitatea, o personalitate astfel împlinită este una săracă. Pe de o parte, adevărul teribil că durerea este o modalitate prin care omul se autorealizează exercită o fascinaţie extraordinară asupra lumii. Vorbitorii superficiali şi gânditorii superficiali de la amvon şi tribune vorbesc deseori despre modul în care lumea venerează plăcerea, şi o spun pe un ton plângăcios, împotrivindu-se acestui lucru. Dar adevărul e că în istoria lumii rareori s-a întâmplat ca idealul să fie acela de bucurie şi frumuseţe. Lumea a fost mai curând dominată de venerarea suferinţei. Medievalismul, cu sfinţii şi martirii lui, cu dragostea faţă de tortura de sine, cu pasiunea nefirească de autoflagelare – rănirea cu pumnale şi biciuirea cu vergele -, în fine, medievalismul este adevăratul creştinism, iar Christul medieval este Christul adevărat. La apariţia zorilor Renaşterii, care a adus cu sine noile idealuri de frumuseţe a vieţii şi bucuria de a trăi, oamenii nu l-au mai putut înţelege pe Christos. Chiar arta ne arată acest lucru. Pictorii Renaşterii l-au pictat pe Chrisos copil, jucându-se cu un alt copil într-un palat sau într-o grădină, sau stând în braţele mamei, zâmbindu-i ei sau unei flori sau păsărilor. L-au mai pictat sub forma unei figuri impunătoare şi nobile mergând prin lume cu distincţie sau sub forma unei figuri minunate înălţându-se într-un fel de extaz din moarte la viaţă. Chiar atunci când l-au pictat pe cruce, l-au pictat ca pe un Zeu frumos care suferă din cauza celor răi. Dar figura lui Christos nu i-a preocupat prea mult. Lor le plăcea să picteze oameni pe care-i admirau şi să arate frumuseţea acestui pământ. Dar au pictat multe tablouri cu teme religioase – de fapt au pictat mult prea multe, iar monotonia tipului şi motivului este plictisitoare şi, de fapt, dăunătoare artei. Acest lucru s-a datorat autorităţii publicului în materie de artă şi merită deplâns. Dar sufletul lor nu apărea în subiectul ales. Rafael s-a dovedit a fi un mare artist atunci când a făcut portretul Papei, în schimb, atunci când a pictat Madonele cu Isus copil nu a fost deloc mare. Christos nu a adus nici un mesaj Renaşterii care a fost mare tocmai pentru că a adus un ideal în opoziţie cu al Lui. Pentru a descoperi reprezentarea adevăratului Christos trebuie să mergem la arta medievală. Acolo el apare mutilat, chinuit, unul deloc frumos – căci frumosul înseamnă bucurie -, în fine, unul care nu este înveşmântat în straie frumoase, pentru că şi asta poate fi un motiv de bucurie. În arta medievală el este cerşetorul cu suflet minunat, leprosul cu suflet divin, nu are nevoie nici de proprietate şi nici de sănătate, este un Dumnezeu care ajunge la perfecţiune prin suferinţă.</div><div style="text-align: justify;">Evoluţia omului este lentă, iar nedreptatea oamenilor este mare. A fost necesar ca durerea să apară ca modalitate de autorealizare. Chiar acum, în anumite locuri din lume, mesajul lui Christos este necesar. Nici un om al Rusiei moderne nu poate atinge perfecţiunea decât prin suferinţă. Câţiva artişti ruşi s-au realizat în artă, de fapt, printr-o operă de ficţiune, medievală în esenţă, pentru că nota ei dominantă este perfecţionarea oamenilor prin suferinţă. Rusul care trăieşte fericit în sistemul actual de guvernare din Rusia probabil că fie crede că omul nu are suflet, fie că nu merită să-l cultive, dacă îl are. Nihilistul care respinge autoritatea de orice fel pentru că ştie că autoritatea este un rău primeşte durerea cu braţele deschise pentru că astfel îşi realizează personalitatea – el este un Christ adevărat. Pentru el idealul creştin este un lucru adevărat.</div><div style="text-align: justify;">Totuşi, Christos nu s-a revoltat împotriva autorităţii. El a acceptat autoritatea imperială a imperiului roman, i-a acordat respectul cuvenit. A suportat autoritatea ecleziastă a bisericii iudaice şi nu i-a respins violenţa printr-un act violent. Cum am spus deja, el nu a plănuit reconstruirea societăţii. Lumea modernă are astfel de planuri. Ea îşi propune să lichideze sărăcia şi suferinţa pe care aceasta o presupune. Doreşte să înlăture durerea şi suferinţa pe care durerea o presupune. Se bazează pe socialism şi ştiinţă, considerându-le metodele ei. Scopul ei este individualismul care îşi găseşte expresia în bucurie. Acest individualism va fi mai amplu, mai deplin, mai frumos decât orice alt individualism. Durerea nu este modalitatea ultimă de perfecţiune. Ea este doar una provizorie şi o formă de protest. Se leagă de un mediu nedrept, nesănătos şi strâmb. Atunci când vor fi îndepărtate răul, boala şi nedreptatea, ea nu-şi va mai avea locul, îşi va fi îndeplinit lucrarea. A fost o operă măreaţă, dar este aproape terminată. Sfera ei descreşte pe zi ce trece.</div><div style="text-align: justify;">Omul nu-i va duce dorul. Pentru că omul nu a căutat nici durerea şi nici plăcerea, ci pur şi simplu viaţa. Omul a căutat să trăiască intens, deplin, perfect. Atunci când va putea să o facă fără să impună constrângeri altora sau să le suporte mereu, când tot ce va face îi va produce plăcere, atunci va fi mai sănătos la minte şi la trup, mai civilizat, mai aproape de sine însuşi. Plăcerea este proba naturii, semnul ei de aprobare. Atunci când omul este fericit, el se află în armonie cu sine însuşi şi cu mediul său. Noul individualism, în serviciul căruia lucrează socialismul, fie că vrea sau nu, va însemna o armonie perfectă. Va fi ceea ce grecii au căutat, dar nu au putut realiza decât la nivelul gândirii, pentru că aveau sclavi care trebuiau hrăniţi. Va fi ceea ce Renaşterea a căutat, dar nu a putut realiza deplin decât în artă, pentru că oamenii ei aveau sclavi şi îi înfometau. Noul individualism va fi total şi prin el fiecare om va ajunge la perfecţiune. Noul individualism este noul elenism.</div><div style="text-align: justify;"><a href="https://totusipovestile.blogspot.com/2022/03/sufletul-omului-in-socialism-un-eseu-al.html">P1</a></div><p></p>Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3355699812119307067.post-49768491216040240702022-10-31T11:15:00.002+01:002022-10-31T11:17:37.802+01:00Ați auzit de Grigore Cugler?<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwI6XVNdHdia6KsA7bSfVy9RBRQLyAg945fOKWllMrenTmZLKqEjFZpp00e6otGz5FC1yWoVrgVOtoOMIh63bDYYz53ZU_A0xHwWN3iLheXOHFqclGNtqLByGoQ5lHx5ZBBUtuxn_wbZWqVMpyMPR8DBZNcWih6LyidLgbl8NMQfeEXvENx0XwxO0zGg/s2015/Grigore%20Cugler%20-%20Apunake%20%C8%99i%20alte%20fenomene.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2015" data-original-width="1504" height="443" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwI6XVNdHdia6KsA7bSfVy9RBRQLyAg945fOKWllMrenTmZLKqEjFZpp00e6otGz5FC1yWoVrgVOtoOMIh63bDYYz53ZU_A0xHwWN3iLheXOHFqclGNtqLByGoQ5lHx5ZBBUtuxn_wbZWqVMpyMPR8DBZNcWih6LyidLgbl8NMQfeEXvENx0XwxO0zGg/w331-h443/Grigore%20Cugler%20-%20Apunake%20%C8%99i%20alte%20fenomene.jpg" width="331" /></a></div><br /><p></p>Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3355699812119307067.post-6614044032355620862022-10-27T07:04:00.005+02:002022-10-27T07:20:38.624+02:00O proză care mi-a fost publicată în Australia<p style="text-align: justify;"><b style="text-indent: 0cm;"><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman",serif; font-size: 16pt; mso-fareast-font-family: "Times New Roman"; mso-fareast-language: RO;">Don Lope</span></b></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 0cm;"><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">În toamna lui 2013 am locuit o vreme într-un hotel din Benalmadena, la 12
kilometri de Malaga. Aș putea scrie un roman despre acele timpuri și locuri,
dar o să mă limitez la o poveste care m-a marcat pentru totdeauna – una din
acele întâmplări pe care amintindu-ți-le, te podidesc lacrimile.<br /></span><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">Într-o zi, după o masă copioasă, am rămas în restaurant, contrar obiceiului
meu, pentru discuţii din cele fără substanţă, pe care spaniolii le numesc, atât
de frumos, <i>sobremesa</i>. După o vreme, a apărut una dintre fetele care muncesc
acolo, strângând tonele de resturi lăsate de turiştii veniţi la „<i>all
inclusive</i>”. <span></span></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 0cm;"></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgy9l2aYf0ebjTB9JcCPLsTi6vd-O1BWjlP8QjBcEMfX9P8CQbxY210H0uFfS82QQtnGtBJlQOZtHE7cP6D0t0PFknsuYgZ_l3L77R0g-BVAYNgppQJfjsqPYc0QEVCwNCxQUFM6ES-Mw0HBhWlqB3AFIa61-KVioy_Pzn8t9m_i4rkILCsOaxH3TI4RQ/s600/Don%20Lope%20-%20imagine.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="450" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgy9l2aYf0ebjTB9JcCPLsTi6vd-O1BWjlP8QjBcEMfX9P8CQbxY210H0uFfS82QQtnGtBJlQOZtHE7cP6D0t0PFknsuYgZ_l3L77R0g-BVAYNgppQJfjsqPYc0QEVCwNCxQUFM6ES-Mw0HBhWlqB3AFIa61-KVioy_Pzn8t9m_i4rkILCsOaxH3TI4RQ/s320/Don%20Lope%20-%20imagine.jpg" width="240" /></a></div><p></p><div style="text-align: justify;"><span><a name='more'></a></span>Mai toate erau nişte femei pe la 25-30 de ani, cu fețele arse de
soare, lipsite de expresie, care când trântesc piciorul în podea îţi dau
senzaţia că au pus temelie unei coloane aztece. Una singură arăta altfel, o
fată pe la 14 ani, frumoasă şi nevinovată precum căprioara lui Labiş. „Mă simt
legat prin sete de vietatea care va muri”, îmi venise în minte când am
văzut-o. <i style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">Oh, Doamne, trebuia să am înţelegerea erotismului din Moartea
Căprioarei într-un restaurant de hotel, pierdut prin Andalusia</i><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">!</span></div><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;"><div style="text-align: justify;"><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">În ziua aceea nu era
ea, venise o tânără înaltă, ciolănoasă, cu pielea întinsă, cu nişte ochi negri
aprinşi, nu ştiu dacă de la muncă sau de la vinul roşu de Valdepenas pe care turiștii
îl pot bea acolo aproape la liber. A întrebat dacă poate să strângă masa, i-am
spus că da, desigur, după care, ca să o ajut, i-am întins şi farfuria mea, apoi
paharul. Şi atunci mi‑a zis: „</span><i style="font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">Gratias, caballero</i><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">”. </span></div></span><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;"><div style="text-align: justify;"><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">„</span><i style="font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">Gratias, caballero</i><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">”.... Oh, Dumnezeule, cât a putut să mă
urmărească poezia acestor două cuvinte! Parcă niciodată nu am mai trăit o
astfel de senzaţie. M-am simţit dintr-odată Don Quijote din La Mancha, călare
pe Rocinanta, înfruntând uriaşi şi cavaleri rătăcitori în numele Dulcineei,
care, sfioasă, primeşte ofrandele, susurând abia auzit: „</span><i style="font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">Gratias, caballero</i><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">”.</span></div></span><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;"><div style="text-align: justify;"><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">A doua zi, la masă, m-am uitat după tânăra brunetă, sperând să vină din nou
şi eu s-o ajut numai şi numai ca să mai aud odată acel „</span><i style="font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">Gratias, caballero</i><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">”.
Dar nu era acolo. Întâmplările astea sunt irepetabile. Mi-am şters discret
ochii şi am rămas aşa, în tăcere, un tip cu figura scârbită, aşteptând să
treacă ora mesei, întreaga zi, viaţa. Nu ştiu cât am stat, acomodându-mă tot
mai mult cu ideea că niciodată nu o să mai am parte de o astfel de experienţă,
că o să mă întorc acolo unde o să aud mereu cuvinte fără istorie, fără
înţelesuri tainice, fără nimic care să fie doar pentru mine, fie şi rostit de
cineva care nu-şi dă seama ce efect au vorbele lui. Am stat şi lacrimile au
început să-mi curgă de nestăvilit. Şi atunci, din spate, am auzit cea mai
cristalină voce din câte puteau să se facă auzite în acel loc, o voce de înger
rătăcit printre farfurii cu musaca şi pahare de bere trezită: „</span><i style="font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">Cavaliero</i><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">?”
Aşa se aude, „<i>cavaliero</i>”, cu b-ul transformat în v, cu cei doi l rostogoliţi
într-un "li" molatec şi catifelat. M-am întors şi am văzut-o pe
căprioara lui Labiş, da, chiar pe ea, cu o cameră foto în mână, privindu-mă cu
sfială şi întrebându-mă: „</span><i style="font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">Este a dumneavoastră</i><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">?”</span></div></span><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">Oh, Doamne! Nu era a mea, nu, nu, oh, Doamne! M-am ridicat şi am ieşit.
M-am dus pe străzile fierbinţi ale Benalmadenei, am mers fără ţintă, apoi,
ajuns într-un parc, m-am așezat pe o bancă și am așteptat sfârșitul așteptării.</span></div></span><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">Nu știu cât am stat acolo, dar la un moment dat am auzit o chitară,
instrument la care cântasem și eu în tinerețe. Acordurile erau de flamenco și
erau executate cu măiestrie. Se auzeau oameni vorbind, apoi muzica se oprea,
interpretul își acorda chitara, după care acordurile reîncepeau. M-am dus în
direcția sunetelor, pentru că nu văzusem niciodată un interpret de flamenco de
aproape și mi-ar fi plăcut să-i văd degetele alergând de-a lungul grifului ca
într-un dans.</span></div></span><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">Micul spectacol avea loc pe trotuar, în dreptul uneia dintre intrările
parcului. Nu trecea nicio mașină pe acolo, eram în zona destinată exclusiv
promenadei.</span></div></span><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">Chitaristul era foarte slab și pe figură avea întipărită o expresie autentică
de suferință. Părul îi cădea în șuvițe pe umerii ascuțiți. Purta o cămașă albă,
descheiată la primii doi nasturi, care lăsa la vedere un lanț subțire de aur
petrecut în jurul gâtului. Peste cămașă își pusese o vestă neagră, cu o
deschidere foarte mare.</span></div></span><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">Să fi fost 20 de persoane acolo, oameni de toate vârstele, care așteptau
cuminți începerea spectacolului. Pe caldarâm am văzut o cutie de carton în
care unii aruncaseră deja bani.</span></div></span><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">Imediat ce chitaristul a început să cânte, mi-am dat seama de ce mi se
părea cunoscut: semăna cu Paco de Lucia, unul dintre chitariștii mei favoriți –
în vremea studenției ascultam fascinat albumele lui înregistrate împreună cu
alți doi mari muzicieni: John McLaughlin și Al Di Meola...</span></div></span><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">Am întrebat pe cineva
și am aflat că omul era cunoscut ca Don Lope și că avea o fată foarte frumoasă,
care de obicei venea la spectacolul tatălui ei ca să danseze flamenco. Din
păcate, de data asta lipsea.</span></div></span><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">Don Lope a dat un
recital de zile mari. Nu era la nivelul lui Paco, dar tehnica lui era
impresionantă. Parcă nu-ți venea să crezi că așa ceva poate fi auzit la un
artist al străzii. După vreo oră, exact când credeam că spectacolul s-a
terminat, a apărut fiica lui. Doamne, ce frumoasă putea să fie! Sigur că se
machiase cu grijă, dar arăta superb de la natură. Iar dansul ei avea ţinută, nu
era dezlânat, nu era vulgar. Degaja forţă, mândrie, libertate, nu ştiu cum să
spun. Nu era prima dată când vedeam o dansatoare de flamenco, dar fata lui Don
Lope m-a dat gata.</span></div></span><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">Apoi, dintr-odată,
fustele ei s-au rotit într-un vârtej nebunesc şi am văzut – oh, i-am văzut
picioarele până sus, sexy, impecabile şi – vai – cu ţesătura ciorapului găurită
și destrămată. Doamne, ce senzaţie! Cum s-au dus toate... Cum s‑a năruit
momentul acela sublim...</span></div></span><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">După câteva zile, l-am
văzut din nou pe Don Lope, însoțit de frumoasa lui fată, într-un magazin de
cartier, unde mă duceam să cumpăr vin alb sec. Cu ei mai era cineva: copila din
restaurant – căprioara lui Labiș, care m-a recunoscut și mi-a zâmbit.</span></div></span><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">Am rămas în Benalmadena
până în decembrie, când m‑am întors acasă, la Sinaia, pentru sărbătorile de
iarnă.</span></div></span><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;"><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">Peste două luni, în
februarie, am aflat din presă că undeva, în Mexic, a murit Paco de Lucia, la
numai 66 de ani.</span></div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">Raul Sebastian Baz</span></div></span><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 0cm;"><span style="color: #20124d; font-family: "Times New Roman", serif; font-size: 12pt; text-indent: 0cm;">(Apărută în volumul „Street musicians” - Romanian and Australian Anthology , Contemporary Poetry & Prose”)</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-family: "Times New Roman",serif;"><o:p> </o:p></span></p>Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-3355699812119307067.post-27551618395210117432022-10-23T06:41:00.001+02:002022-10-23T06:41:28.996+02:00O adunătură de jigodii<p></p><div style="text-align: justify;">Se spune că succesul are o mie de tați, dar eșecul e copil din flori.</div><div style="text-align: justify;">Scandalul de dopaj în care e prinsă Simona Halep a reușit o tristă performanță: i-a văzut scandând, la unison, pe diverși comentatori care altădată și-ar fi arătat cu degetul, unul altuia, defectele și lipsa caracterului. Mi-a roșit mie obrazul de câtă sfântă (sfântă?) indignare a răbufnit în presa românească pe marginea subiectului.</div><div style="text-align: justify;"><span><a name='more'></a></span>Aceiași oameni pronunțau languros, excitați, prenumele campioanei când a pus steagul României în panteonul performanței. De parcă ei, și nimeni altul, i-ar fi dat lapte de iapă din fragedă pruncie. De parcă ei, și nimeni altul, i-ar fi prăsit, și hărăzit, calea spre performanță.</div><div style="text-align: justify;">O țară ca România, care-a văzut cocoțați tot felul de pitpalaci în poziții cheie, că la Cultură, la Sport, la Educație, o țară în care NICĂIERI nu vezi să facă cineva ceva să investească în educația de sănătate a copiilor, ei bine o astfel de țară care-a fost binecuvântată cu o sportivă ca Halep face astăzi ce știe mai bine: își bate joc.</div><div style="text-align: justify;">Își bate joc digital. Își bate joc jurnalistic. Își bate joc cultural. Mai c-ai zice că au așteptat-o la colț. ‘Reai ai dracu să fii, ți-o îngheța și ție într-o zi norocul, că prea te-ai sumețit.</div><div style="text-align: justify;">Suntem un popor bolnav de multe boli. Lasă că mulți sunt amărâți. Dar sunt încă și mai mulți atinși de lepra bășcăliei, de buba neagră a urii și-a disprețului.</div><div style="text-align: justify;">Oameni care nu-și adună rahatul de prin curte, care scuipă coji de semințe pe străzi și care se bat pe burtă (la propriu) la glume proaste ajung să țîțîie amarnic la gândul că uite bă, și noi credeam de ea că-i altfel...</div><div style="text-align: justify;">Nu-și dă mai nimeni seama că singura șansă a unei țări, dar cu adevărat singura, e respectul pentru oamenii care ajung deschizători de drumuri. Până la Halep cât înțelegeau românii din tenis? Jale, deloc, nimic. Vedeai vreunul să-și organizeze timpul liber sau viața intimă împrejurul ideii? Nu. A venit Halep, a avut succes, țop și țopârlanii noștri. Hai, frate, că e de-a noastră, e româncă, să se vadă acum că nu suntem noi proștii Europei.</div><p></p><p style="text-align: justify;">Voi?</p><p></p><div style="text-align: justify;">Voi ați fost, sunteți și-o să rămâneți proștii Europei. Ditamai indignarea când vine vorba de locul României sub soare, pumni bătuți în piept că prea ne-au oropsit, prea își bat joc de noi.</div><div style="text-align: justify;">N-avem noi nevoie să-și bată nimeni joc de noi, oricum o facem singuri, cu eleganță și talent.</div><div style="text-align: justify;">E un moment foarte greu pentru cariera Simonei Halep. Doar ea știe ce e în sufletul ei, ce s-a întâmplat, cum o să rezolve, sau dacă va contesta, acuzația că s-a dopat. Chiar dacă a făcut-o, și indiferent cum se va termina ancheta, firesc ar fi să-i rămânem aproape.</div><div style="text-align: justify;">Și să-i mulțumim pentru generozitatea pe care a arătat-o față de România.</div><div style="text-align: justify;">Pentru că ne-a ridicat, acolo unde alții nu fac decât să ne coboare, în fața ochilor planetei.</div><div style="text-align: justify;">Pentru că a inspirat o generație.</div><div style="text-align: justify;">Pentru că, indiferent unde a fost, a vorbit frumos de țara ei, de oamenii acestei țări.</div><div style="text-align: justify;">Care astăzi, prin voci și vuvuzele, nu fac altceva decât să se descalifice.</div><div style="text-align: justify;">Există un test simplu pe care l-aș propune oricui se gândește să ofere o opinie legată de Simona Halep: mai întâi urcă, pe scări, până la ultimul etaj al hotelului Intercontinental din București. Și, dacă mai ai suflu când ajungi (dacă ajungi), vorbește. Dacă nu, taci. Că mâncatul de aripioare picante nu e sport olimpic.<br />Gabriel Diaconu</div><p></p>Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3355699812119307067.post-5936074861100014532022-10-10T09:34:00.004+02:002022-10-10T10:42:55.818+02:00Minuni și false minuni (2)<p><span style="text-align: justify;">STĂPÎNIRI DEMONICE </span></p><p></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify;">În lupta atît
de înverşunată pe care diavolul o duce împotriva Bisericii şi a lumii, fără să
ţină seama de nici un fel de mijloace, este firesc că duhul răului nu cruţă pe
nici un om pentru a-l cîştiga de partea lui. În căile de nepătruns ale
judecăţilor dumnezeieşti, diavolul poate fi lăsat uneori în libertate, cu voia
lui Dumnezeu, pentru a pune stăpînire pe unii oameni, în parte sau cu totul,
spre o pedepsire a lor, spre o încercare a lor, sau spre adeverirea unor
lucrări ascunse cu rosturi mai adînci în ordinea spirituală. Asemenea acte de
posesiune pot să provoace două feluri de manifestări: unele cu înfăţişări
demonice (îndrăciţii şi obsedaţii), iar altele cu înfăţişări angelice (falşii
profeţi şi falşii făcători de minuni). <span></span></p><a name='more'></a><div style="text-align: justify;">Diavolul poate să subjuge pe asemenea
oameni cu o putere care îi depăşeşte, le stăpâneşte facultăţile psihice,
simţurile şi organele, iar cei îndrăciţi pot deveni astfel foarte uşor uneltele
oarbe ale unor scopuri satanice. Prin tulburarea facultăţilor lor psihice,
diavolul le poate produce unele manifestări neobişnuite ca: vedenii, semne,
vise şi arătări „minunate” care nu sînt, de fapt, decît năluciri demonice.
Despre felurite cazuri de îndrăciţi ne vorbeşte, în multe locuri, Sfînta
Scriptură. Sînt bine cunoscute atîtea împrejurări din Evanghelii, prin care
Domnul Hristos a izgonit dracii din atîţia posedaţi. Asemenea şi din vieţile
multor sfinţi şi din istoria Bisericii, se cunosc fel de fel de forme de
stăpîniri demonice. În chip obişnuit, Dumnezeu ne-a lăsat ca arme de apărare
împotriva diavolului semnul crucii, postul şi rugăciunea; iar pentru
împrejurări neobişnuite, ie-rurgiile Bisericii, exorcismele, precum şi unele
Sfinte Taine, între care, mai ales, este Sfîntul Maslu. Felurite sînt chipurile
în care diavolul se poate manifesta prin mijlocirea unui îndrăcit. Iată cîteva:
1. Îndrăcitul poate fi lovit de o infirmitate organică, fără cauză aparentă şi
„din senin”: surzenie, orbire, muţenie, ologeală sau altele. 2. Îndrăcitul
poate dispune de forţe şi de însuşiri aparente care depăşesc în chip nemăsurat
puterile şi aptitudinile lui fireşti. 3. Îndrăcitul poate cunoaşte, dintr-o
dată, lucruri pe care nu le-a cunoscut înainte, atît în domeniul ştiinţelor şi
al istoriei, cît şi al Sfintelor Scripturi. 4. Îndrăcitul poate vorbi şi
scrie în limbi felurite cu multă uşurinţă şi fără să fi cunoscut acele limbi.
5. Îndrăcitul poate face prevestiri, ghiceşte faptele şi gîndurile oamenilor şi
vede în ascuns. 6. Îndrăcitul poate prilejui în jurul lui felurite semne şi
fenomene cu caracter neobişnuit (mutări şi ridicări de obiecte, zgomote,
năluciri, apariţii luminoase). 7. Îndrăcitul poate cădea în stări cataleptice
asemănătoare cu moartea. Spre lămurirea unor fenomene de esenţă demonică va fi
interesant de relevat cazul cunoscut al celor doi copii îndrăciţi din Ilfurt
(Alsacia), petrecut pe la 1865 şi întărit de felurite documente verificate,
aflate în Arhivele Episcopiei din Strasburg. În cartea parohului Sutter din
Wickerschwihr (Alsacia), sub titlul „Dracul” tradusă în româneşte de Soc.
Bonaventura (Serafica, Roman) aflăm următoarele: „De mai multe ori unul din
copiii îndrăciţi prevesti moartea cîtorva persoane” (p. 46). „Vorbea de fapte
petrecute cu douăzeci, treizeci şi chiar o sută de ani mai înainte şi aşa de
limpede, lămurit şi sigur, încît îţi venea să crezi că fusese de faţă la ele.
Dar şi de întîmplările proaspete avea o cunoştinţă cum numai diavolul poate
avea” (p. 47). „Uneori îndrăciţii povesteau fapte întîmplate la începutul lumii
şi întru totul după Biblie” (p. 52). „Multe amănunte, chiar necunoscute, despre
crimele 10 îngrozitoare petrecute în trecut în Ilfurt, au fost date pe faţă de
cei doi copii îndrăciţi, şi în scurt timp lumea a trebuit să se convingă că
pentru ei nimic nu putea fi ascuns” (p. 53). „Diavolul se înfuria pe oricine
arăta compătimire şi interes pentru cele două victime şi-i făcea rău la orice
prilej. În două nopţi el distruse albinele din 20 de stupi de pe la vecinii lui
Brobeck. Toate albinele erau cu capul rupt! Declarînd Satana - prin gura
îndrăciţilor - că el era făptuitorul, dl. Brobeck chemă pe preot ca să
binecuvînteze stupii şi roiurile noi şi puterea duhului distrugător fu
nimicită”. „Satana avea o ura neîmpăcată pe dl. Tresch, care venea aproape
zilnic să viziteze pe cei doi îndrăciţi. Odată el abia părăsise odaia, că
diavolul şi răcni ca spre uşurare: « Am de reglat o socoteală mare cu acesta!
». Şi puţin după aceea una din vacile d-lui Tresch îşi rupse un picior. «Iată un
bun început!, strigă el, însă vom mai vedea şi altele!». De fapt, după cîteva
zile, doi viţei ai lui pieriră fără să bolească deloc. «Iată un alt dar pentru
el - rînji diavolul - însă nu va fi cel din urmă». Trecu un timp şi coborînd pe
scări, căzu şi-şi rupse o mînă; şi în aceeaşi clipă, foarte fericit şi cu glas
batjocoritor, diavolul a povestit despre aceste fapte celor care erau atunci în
jurul copiilor. Unul după altul, i se îmbolnăviră apoi domnului Tresch: calul,
cîinele şi o capră, de nişte boli necunoscute” (p. 59). Cu cei doi
îndrăciţi, se întîmplau adeseori felurite fenomene despre care documentele
pomenesc, între altele, următoarele: „Uneori li se strîngeau picioarele într-un
chip grozav şi apoi li se legau cum s-ar lega cu nişte funii, fără ca cineva să
le poată deznoda; apoi, deodată trebuiau să le desfacă şi să le ridice, ca două
aripi, cu iuţeala fulgerului. Nici o putere omenească nu era în măsură să-i
îndrepte pînă cînd diavolul nu lăsa în pace pe sărmanele victime. Dacă stăteau
pe scaun, scaunul era ridicat în aer de mîini nevăzute. Căzînd nu li se
întîmpla nici un rău”. „Copiii se căţărau pe copaci ca nişte pisici (de
comparat cu somnambulii) şi se puteau prinde chiar şi de crengile cele mai
subţiri, fără teamă că se vor rupe”. „În odaia lor erau chinuiţi de o căldură
cumplită, ce nu se putea suferi nici în toiul iernii. Dacă mama copiilor, care
dormea în aceeaşi odaie cu îndrăciţii, se scula înăduşită de căldura prea mare
şi stropea cu apă sfinţită patul copiilor, arşiţa scădea într-o clipă şi
devenea normală”. „Uneori nişte mîini nevăzute scoteau perdelele de la ferestre
şi acestea se deschideau cu repeziciune ameţitoare, deşi erau bine închise;
altă dată duhul cel rău răsturna şi tîrîia încoace şi încolo prin odaie mese,
scaune şi alte mobile; altă dată chiar casa întreagă era zguduită ca de un
cutremur puternic” (p. 64). „Chipul lui Teobald, unul din îndrăciţi, se
schimbase atît de mult, încît nu putea trece neobservat. Era palid şi foarte
slab, ca o fiinţă prea repede crescută; ochii mari şi negri aveau o expresie de
şovăială şi de nelinişte; faţa îi era suptă ca după o oboseală lungă şi pe
deasupra era cu desăvîrşire surd, din clipa îndrăcirii lui. În general stătea
tăcut şi liniştit. Nu trebuia să-i vorbeşti de biserică şi, cu atît mai puţin,
să încerci să-1 duci. Chiar dacă i se legau ochii şi se făceau diferite
ocoluri, de îndată ce se ajungea în apropierea bisericii, începea să se zbată
ca un drac în aghias-mă şi să urle ca un cîine. Iar dacă cineva încerca să-1
ducă înăuntru cu de-a sila, cădea la pămînt ca o bucată de lemn, iar faţa i se
făcea înfricoşătoare”. „Furia îi ajungea apoi la culme dacă vreunul îl stropea
cu aghiasmă şi nu-şi căpăta liniştea decît îndepărtîndu-se de sfîntul locaş”
(p. 104). Cu privire la asemenea reacţii, este însă locul de observat că nu
toţi îndrăciţii se comportă în acest fel faţă de cele sfinte. Aşadar, criteriul
de identificare a unor posedaţi nu poate fi întemeiat pe asemenea fapte de
ordin exterior. Cartea autorului Sutter, din care s-au făcut pomenirile de mai
sus, înşiră încă multe date şi împrejurări interesante în legătură cu cei doi
îndrăciţi, care după multe suferinţe, au putut fi izbăviţi de duhurile rele
prin ajutorul unor repetate şi îndelungate exorcisme. În domeniul
demonologiei, alături de atîtea speţe ciudate de îndrăciri, este interesant
cazul Mariei des Vallées din Normaudia, bogat în multe manifestări şi
subtilităţi psihice care atacă toată gama demonismului: de la anumite fenomene
fizice dezordonate şi vătămătoare, pînă la unele stări extatice cu inspiraţii
de aparenţă profetică (Les Révélations de Marie des Vallées, Emil Dermenghem,
Ed. Plon-Nourrit Paris). Fapte mai recente, aparţinînd acestui domeniu, s-au
petrecut în anii trecuţi şi la noi în ţară, în comuna Talpa din Bucovina, cu
fata Eleonora Zugun, asupra căreia ziarele din acea vreme au făcut multă vîlvă.
După ce s-au desfăşurat şi cu această copilă tot felul de fenomene demonice
care rămîneau fără lămurire pentru atîta lume, psihiatri străini s-au ocupat de
ea dar fără rezultat, iar diferite cercuri spiritiste au căutat s-o capteze ca
medium. Se pare însă că, după multe suferinţe, Dumnezeu a izbăvit de cel rău
acest suflet trudit, redîndu-i în urmă tămăduire deplină. Desigur multe sînt
manifestănle care se observă în diferitele cazuri de îndrăciri. Din asemenea
încercări, Dumnezeu voieşte să ne întoarcă gîndul spre lucrarea Sa şi spre
adevărurile răscumpărării noastre. Căci dacă stăpînirea unor duhuri rele poate
fi atît de grozavă pentru nişte oameni pe pămînt, ce va însemna oare scrîşnirea
dinţilor în muncile iadului pentru cine va fi zvîrlit acolo fără nădejde de
mîntuire! Dacă însă subjugarea sufletească şi trupească a unor oameni
îndrăciţi devine manifestă oricui, în schimb stăpînirea minţii sub puterea
demonică este mai greu de observat, dacă nu pătrundem dincolo de cele văzute cu
ochii pămînteşti. Totodată, se poate observa că dacă cazurile de demonism cu
astfel de stăpîniri trupeşti sînt destul de rare, deoarece diavolul nu voieşte
să se dezvăluie prea deseori în chip vădit, în schimb cazurile de subjugare a
minţii sînt foarte numeroase, din pricina stării de păcat de moarte în care
trăieşte atîta lume. Asupra manifestărilor demonice în chip angelic, care pot
fi şi ele foarte variate, se va insista mai mult în cuprinsul viitoarelor
capitole.</div><o:p></o:p><p></p>Mihai Urzică<p></p>Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3355699812119307067.post-5797696613533690972022-10-05T11:08:00.003+02:002022-10-09T19:52:15.918+02:00Florian Pitiș... Să fi scris el această scrisoare?<p style="text-align: justify;">Vă salut,</p><p style="text-align: justify;">Mă numesc Florian Pitiș și vă anunț că am cancer la prostată... Am 63 de ani, sunt director la un radio și de curând cea mai mare bucurie pe care am avut-o în viața mea a fost concertul Rolling Stones. Doctorii m-au avertizat că sunt prea slăbit, că poate o să agravez ce a mai rămas din boala mea participând la concert. Viața mea a fost extraordinar de frumoasă. Am fost rebelul cu plete în vânt... mi-am trăit viața intens, ca pe o minune și nu îmi pare rău de nimic din ceea ce am făcut. Aș vrea să vă aduceți aminte de mine și tind să cred că pentru voi am însemnat ceva... Să fredonăm împreună: Hei, tramvai, cu etaj și tras de cai, hei, joben ce umblai la Mon Jarden. Ce tânăr eram atunci și plin de viață... Cum am primit vestea? Ei bine dragilor, rău. <br /><span></span></p><a name='more'></a><div style="text-align: justify;">Există un moment în viață când fiecare trebuie să își ia rămas bun. Toți veți fi în locul meu cândva. Chiar tu, care citești aceste rânduri, cândva va trebui să îți înfrunți propria moarte. Pe de-o parte mă înspăimântă...cum ar fi să nu mai fiu cu voi cei care ați ținut la mine, să nu vă mai văd 100 de ani... 1000 de ani... un miliard de ani... o eternitate... o veșnicie... un infinit... un neant... Eu, Florian Pitiș nu voi mai fi. Copiii voștri poate nu vor apuca să asculte Pasărea Colibri... nu vor apuca să vadă emisiunile la Teleenciclopedia titrate de mine. Încet încet voi fi uitat de toți sau, sper eu, nu chiar toți.Ce mesaj să vă transmit acum?</div><div style="text-align: justify;">Nu știu dragilor, trăiesc într-un vis rău și mă gândesc că toate astea nu mi se întâmplă mie. Marea trecere spre neant, spre neființă... Trebuie să am curaj, o singură dată în viață treci într-o altă etapă. Aș vrea să vă spun să vă iubiți mai mult, să prețuiți fiecare clipă ca și cum ar fi ultima. Eu vă iubesc pe toți și se pare că EL mă va chema în ceruri. Îmi pare rău că nu am realizat tot ceea ce îmi doream, îmi pare rău că am lăsat atâtea lucruri neîmplinite. Dar nu, NU îmi pare rău de viața pe care am trăit-o. Îți mulțumesc, Dumnezeule, pentru viața ce mi-ai hărăzit, pentru iubirea ce mi-ai dăruit. Îmi pare rău că mă chemi așa curând la tine. Voiam să fac mai multe Doamne, voiam să fac mai multe. Neantul mă cheamă și mă înspăimântă în același timp... eu să nu mai fiu, EU? Să nu mai exist, să dispar pur și simplu în bezna uitării? Ce înseamnă Doamne să nu mai fiu!?! Mă pui la grea încercare, ultima din viața mea. Dumnezeule, mă ia o frică mare: oare exiști?? Doamne, nu mă lăsa în bezna neființei, eu vreau să mai fiu... Te rog, nu vreau să fiu doar o cruce într-un cimitir...</div><p></p><p></p>Raul Sebastian Bazhttp://www.blogger.com/profile/08420595825677884897noreply@blogger.com2