O parabola a lui Bleen

Totul e permis

O autogară de mic orăşel de provincie. Caniculă, praf, paporniţe, transpiraţie şi bere proastă. La un moment dat, malacul tatuat din stînga ta scoate cuţitul la şeful de autogară, cel mai enervant şi antipatic şef de autogară din judeţ. Malacul cu cuţit se uită în dreapta, se uită în stînga, se uită la poliţistul din dreapta lui, se uită la tine, la ceilalţi călători şi gură cască. Nimeni nu schiţează niciun gest dezaprobator. Unii scuipă seminţe plictisiţi, alţii, de teamă, întorc capul şi se uită în altă parte, cei mai mulţi privesc scena cu aceeaşi curiozitate apăsătoare cu care se uită la ştirile de la ora 5. Poliţistul se apropie încet de malacul cu cuţit:

- Buletinul dumneavoastră, vă rog.

- L-am uitat la ghişeu, cînd îmi luam bilet. Cred. Du-te şi caută-l, dacă ţii neapărat să-l vezi!

- Mulţumesc.

Poliţistul pleacă.

Un articol pesimist

Naţiunea română e prima naţiune europeană care se prăbuşeşte în urma încarcerării unui mafiot. A fost suficientă o hotărîre judecătorească definitivă ca să arunce în haos o întreagă naţiune. E ca şi cum America ar fi dispărut odată cu Al Capone. Doar prin Africa se mai întîmplă aşa ceva, ca state întregi să se prăbuşească sub greutatea grupurilor mafiote sau haitelor de hoţi la drumul mare.

România este un eşec. Românii sînt incapabili să se guverneze. În decembrie 2011 eram impardonabil şi ridicol de optimist. Acum îmi dau seama că trebuie s-o spunem cu voce tare, fără să ne fie ruşine: statalitatea românească este un eşec. Românii au fost incapabili să reacţioneze la atacul USL-ului la adresa Constituţiei şi statului de drept. Cu cîteva excepţii notabile şi previzibile (aceleaşi, de 22 de ani) instituţiile statului, presa, elitele culturale şi marile mase populare au acceptat în tăcere cea mai gravă agresiune împotriva statului român din iunie 1990 sau chiar au sprijinit-o. Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii, adică Vestul Civilizat, sînt unica, ţineţi minte, unica, nu ultima, linie de apărare a democraţiei şi statului de drept.

Bleen si asumarea

Imi permit sa reproduc aici, fara comentarii, postarea facuta de un anume "BLEEN" pe site-ul blogary. Tot ce voi spune este ca punctul de vedere al lui "BLEEN" mi se pare corect si extrem de greu de atacat. Dar iata textul: