Povestiri dupa piesele lui Shakespeare (5)

Cum vă place

Pe vremea când Franţa era împărţită în provincii (sau ducate cum erau numite), într-una din aceste provincii domnea un uzur­pator care-l descăunase pe fratele său mai vârstnic, ducele legiuit.

Ducele, alungat astfel din stăpânirile sale, se sihăstrise împreu­nă cu o mână de credincioşi ce-l urmaseră în codrul Ardenilor. Acolo trăia bunul duce cu prietenii săi iubitori, care plecaseră de bunăvoie în surghiun de dragul lui, în vreme ce pământurile şi ve­niturile lor îl îmbogăţeau pe uzurpator. Acolo trăiau ei, la fel cum îşi ducea traiul odinioară haiducul Robin Hood în Anglia; şi mulţi tineri nobili plecau zilnic de la curte către codrul acela; şi pentru ei vremea zbura în tihnă, pe nesimţite, ca pentru cei din vârsta de aur a omenirii. Vara se întindeau la umbra minunată a stufoşilor copaci ai pădurii, privind la zbenguiala jucăuşă a ciutelor sălbatice, şi aces­te necuvântătoare zburdalnice şi rotate, ce păreau a fi locuitorii de baştină ai codrului, le erau atât de dragi, încât îi mâhnea când erau nevoiţi să le ucidă ca să se poată hrăni cu vânat. Când vânturile reci ale iernii îl făceau pe duce să simtă soarta sa potrivnică, le îndura răbdător şi spunea:

Povestiri dupa piesele lui Shakespeare (4)

Mult zgomot pentru nimic

Trăiau odată într-un palat din Messina două nobile tinere, Hero şi Beatrice. Hero era fiica şi Beatrice nepoata lui Leonato, guver­natorul Messinei.

Beatrice avea o fire mai vioaie, şi cu sprinţarele ei vobe de duh îi plăcea să o înveselească pe verişoara Hero, mai potolită decât ea. Orice s-ar fi întâmplat, puteai fi încredinţat că Beatrice cea cu inima uşoară va găsi un prilej de a petrece.

Povestiri dupa piesele lui Shakespeare (3)

Poveste de iarnă

Leontes, regele Siciliei, şi regina lui, frumoasa şi virtuoasa Hermiona, trăiau odinioară în cea mai desăvârşită înţelegere. Atât de fericit era Leontes în dragostea sa pentru această doamnă fără sea­măn, încât socotea că nu i-a mai rămas nici o dorinţă neîmplinită, afară doar că uneori ar fi dorit să-l mai vadă odată şi să-l înfăţişeze reginei pe vechiul său tovarăş de joacă şi de învăţătură, Folixenes, regele Boemiei. Leontes şi Polixenes fuseseră crescuţi împreună din fragedă copilărie, însă după moartea părinţilor lor, chemaţi fiind să-şi cârmuiască fiecare regatul său, nu se mai întâlniseră de mulţi ani, cu toate că schimbaseră adesea daruri, scrisori şi solii ducând semne ale dragostei ce-şi purtau.

Povestiri dupa piesele lui Shakespeare (2)

Visul unei nopţi de vară

Era pe vremuri în cetatea Atenei o lege care dădea cetăţenilor săi puterea de a-şi sili fiicele să se mărite cu cine le era părinţilor pe plac; dacă o fiică se împotrivea să ia de soţ pe bărbatul pe care i-l alesese tatăl ei, legea îl împuternicea pe acesta să ceară ca fiica lui să fie pedepsită cu moartea.  Dar, cum părinţii nu doresc prea adesea moartea propriilor lor fiice, chiar de se întâmplă să se do­vedească uneori cam îndărătnice, legea aceea era arareori sau ni­ciodată folosită, cu toate că se iveau poate destule prilejuri în care tinerele din cetate să fie ameninţate de către părinţii lor cu apli­carea ei.

Povestiri dupa piesele lui Shakespeare (1)

Furtuna

A fost odată o insulă în mijlocul mării, pe care nu se aflau alţi locuitori decât un bătrân pe nume Prospero, cu fiica sa Miranda, o fată nespus de frumoasă. Venise în insula accea din fragedă copi­lărie, încât nu-şi amintea să fi văzut alt chip omenesc afară de cel al tatălui său.