Se afișează postările cu eticheta Focsani. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Focsani. Afișați toate postările

luni, 2 decembrie 2013

Tricolorul de la Focsani

Si fost si 1 Decembrie - ziua mandriei nationale fara sens si a patriotismului desantat. Ca si in ceilalti ani, FB s-a umplut de mesaje cu urari de viata lunga, mii de romani si-au pus tricolorul in balcon, sute de mii s-au imbatat ranga, alte sute de mii s-au imbatat crita si, in fine, cateva milioane doar s-au imbatat. Rastimp, autoritatile au mai pus de-o spaga. Au organizat parade si defilari, cu prilejul carora o gramada de bani publici au intrat in buzunarele smecherilor din administratie, prin intermediul firmelor prietene care au asigurat logistica. 


vineri, 10 februarie 2012

Iarna adevarata

Alaltaieri dimineata, se plangeau vecinii de bloc ca afara sunt -18 grade. Li se parea ceva fantastic, care trebuie povestit, discutat etc. Eu, care faceam de garda la Focsani, in vremea armatei, la -35 de grade, nu gaseam nimic spectaculos in toata povestea. Crescut la Sinaia si invatat cu gerurile, -18 mi se pare o joaca. 
Dar iata ca azi sunt -21. I-am zis Mariei: "e momentul sa vezi si tu ce inseamna un gerulet". In rest, toate sunt la fel: ciorile in copaci, Bega inghetata, Richi se precipita...



marți, 17 ianuarie 2012

Rularea tubului

De multe ori, dimineaţa, când trag de Maria să se spele pe dinţi, îmi amintesc de fostul meu coleg de armată Florin Jingoiu şi, de la el plecând, de mulţi alţi băieţi cu care am împărţit dormitorul comun din UM 01470 Focşani. Omul ăsta, Florin, era un rezervor inepuizabil de poveşti, una mai neverosimilă decât alta. Seara, când stăteam adunaţi cu sticlele de coniac Ovidiu luate de la fabrica învecinată, vocea lui se auzea cel mai puternic şi, până la urmă, toţi tăceam şi-l ascultam. Am aflat în felul asta cum a fost iniţiat Florin în tainele amorului de două femei mature, cum a fost el singurul care a reuşit să îi devină simpatic celui mai mare şi mai ticălos dintre bătăuşii unui cartier bucureştean şi multe alte lucruri care, ce-i drept, ne cam stârneau şi nouă imaginaţia.


duminică, 1 ianuarie 2012

Mitraliera lui Cucușicu

Am stat la Gogol cinci zile și în fiecare dintre ele ne-am îndeletnicit cu următoarele: mâncare, băutură, muzică, povești, glume. Nu aveam cum să nu ne amintim fel de fel de faze din liceu, din facultate, din armată. Așa se face că mi-a revenit brusc în memorie locotenent-colonelul Nenciu de la Focșani, un individ agramat și grosier, care zbiera la noi făcând spume la gură pentru orice fleac. Cel mai mult ținea acest lent-colonel la regulamente.




miercuri, 30 noiembrie 2011

Visul lui Istvan

În armată și în facultate am avut un coleg pe nume Istvan. Am mai scris despre el, dar acum mi-am adus aminte de un vis pe care îl avusese pe când era elev și pe care mi l-a povestit într-o seară, la un coniac. Da, la un coniac, în unitatea 01470 din Focșani era cel mai simplu să faci rost de coniac. Iată cum se proceda.
Gard în gard cu unitatea noastră se afla o fabrică de coniac și șampanie. Poate că era chiar Zarea, sincer la ora asta nu-mi aduc aminte. Muncitorii de acolo aveau ca principal scop în viață furatul băuturii, așa încât inventau felurite metode de a păcăli controlul de la poartă. Până la urmă au imaginat una incredibilă, pentru care însă aveau nevoie și de complicitatea soldaților. Iată cum se proceda:



vineri, 10 iunie 2011

Omul zilei: Saul Bellow

La 10 iunie 1915 s-a nascut Saul Bellow 
Si pe el l-am citit inainte de vreme, dar nu m-a impresionat la fel de mult ca Thomas Mann. Cand m-am dus in armata, la Focsani, l-am poreclit pe unul dintre colegi Hezog, dupa numele unui roman al lui Bellow. Aveam obiceiul, pe atunci, sa poreclesc lumea. Unul era Herzog, altul Pashu, altuia ii ziceam Colopaci si tot asa. Bineinteles ca m-am ales si eu cu tot felul de porecle, printre care una era Lepicanu' - de la mersul meu leganat, ca de pelican.

Herzog, pe numele lui real Marcel, e profesor de matematica in Giurgiu. Nu ma asteptam sa mai dau vreodata de el, dar soarta mi l-a scos in cale dupa mai bine de douazeci de ani, intr-un fel pe care o sa-l povestesc mai tarziu - e vorba, desigur, de una dintre coincidentele care mi se tot intampla.



După mine!