Din povestile lui Ion Cranguleanu (2)

Coco cel vişiniu 

—    Cum îţi spun, mă trezesc deodată cu Toma Potcoavă că mă ia peste picior, uite aşa: „Ia, să nu te mai văd prin tîrg cînd am şi eu treabă pe-acolo. Dacă te zăresc, mi se ridică sîngele şi mi-i că te strîng o dată de curea!“ Şi-avea ochii cît ceapa de apă.

—    Pe ce motiv?

—    Că aşa şi pe dincolo. Nu mă are la rinichi din cauza lui Coco cel vişiniu.

—    Păi, cum?!

O poveste a lui Ion Cranguleanu

Fă-mi şi mie loc sub stejar

Mitică Surpatu se crede istoric...

— Ce-i aia istoric? îl întreabă frate-su Costea, mai mic decît el cu trei ani.

Mitică devine meditativ :

—    Ceva de nu-ţi dai seama...

—    Fă-mă să-mi dau.

—    Nu pot... e prea greu.

—  Da’ cine poate să-mi explice, binişor, ce eşti tu?

—    Tot eu! Vezi stejarul din faţa noastră?

—    II văd. Cum să nu-l văd? Ce, n-am ochi?

—    Am să-ţi vorbesc despre el şi vei înţelege cît sunt de istoric!...