În ziua de 8 februarie 1907, în fața primăriei comunei Flămânzi din județul
Botoșani, avea loc o adunare la care participau aproape 500 de săteni, veniți
să semneze învoielile agricole pentru vara anului curent. Administratorul
moșiei Flămânzi, Gheorghe Constantinescu, care-i chemase pe oameni, i-a lăsat
să aștepte ore întregi, el văzându-și de treburile proprii. Când au aflat că
semnarea o să se amâne încă mult și bine, țăranii, furioși, l-au scos afară pe
individ din casa cumnatului său, Ciornei, unde lua masa și l-au maltratat.
Tulburările au continuat și s-au extins, astfel încât, în ziua de 4 martie a
fost necesară intervenția armatei. Practic, în acea zi izbucnea ceea ce astăzi
este cunoscut sub numele de „Marea Răscoală din 1907”. După cum se știe,
Răscoala s-a încheiat după uciderea a aproape 10.000 de țărani români,
sălbăticia fiind întreținută de publicațiile socialiste Adevărul și Dimineața.
