Cuvintele ucigaşe ale lui Lenin

Daca ar mai trai, Lenin ar implini azi 143 de ani. El a murit insa in 1924 si n-a mai apucat sa vada ce monstru a creat alaturi de fratii lui intru spirit Marx si Engels. Urc aici un articol scris Lenin in vreme ce era internat, la varsta de 48 de ani, intr-un sanatoriu din Finlanda. Daca o fac, asta nu inseamna ca am vreo simpatie pentru batranul teoretician al crimelor in masa. Vreau doar ca oamenii sa citeasca, sa priceapa si sa nu uite.

Demisia dracilor

5 martie este ziua în care, în 1953, a crăpat - fie-i țărâna grea că uraniul - Iosif Vissarionovici Stalin, cel mai mare criminal din istoria lumii noastre și a tuturor lumilor paralele, posibile și imposibile. Îmi închipui că atunci când s-a întâmplat acest fericit eveniment, dracii din iad au vrut să-și dea demisia, din cauza spaimei că vor fi omorâți în chinuri de acest nemernic. Din 1922, când a preluat scaunul lui Lenin la cârma partidului comuniștilor și până la moarte, acest om a omorât multe milioane de compatrioți de-ai lui. Cu toate astea, când hoitul lui mizerabil a intrat în putrefacție, alte milioane de ruși indobitociti l-au plâns ca pe Cristos. Aici duc incultura și lipsa de educație. Unul dintre cei care au scris despre Stalin este celebrul disident iugoslav Milovan Djilas, care l-a cunoscut pe sângerosul criminal ca membru al unor delegații iugoslave, una din ele conduse chiar de Tito. Cartea lui Djilas, intitulată „Convorbiri cu Stalin” este, după cum spun specialiștii, una dintre cele mai importante încercări de a contura un portret al asasinului planetar. Reproduc un scurt fragment din această carte:

Din patimirile lui GOG (9)

O VIZITA LUI LENIN

M-AM TRUDIT aproape o lună, dar, în sfârşit, am reuşit. Venisem în Rusia numai ca să-l cunosc pe acest om şi nu voiam să plec fără să-l fi auzit vorbind. Mi se pare că e, în genul său, unul din cei trei sau patru oameni în viaţă care merită să fie ascultaţi. Ca să ajung până la el, am cheltuit aproape douăzeci de mii de dolari — cadouri nevestelor comisarilor, bacşişuri soldaţilor roşii, daruri orfelinatelor — dar nu regret.

Mi se spunea că Vladimir Ilici era bolnav, obosit şi că nu putea să primească pe nimeni, în afară de intimii săi. Nu mai locuieşte la Moscova, ci într-un sat din apropiere, într-o veche locuinţă boierească, cu obişnuitul peristil de coloane albe la intrare. Vineri seara, ultimele dificultăţi fură înlăturate şi telefonul mă înştiinţă că eram aşteptat duminică. I se spusese lui Lenin că fondurile mele ar putea să ajute începuturile anevoioase ale Nep-ului şi acesta consimţise să mă vadă.

Travemunde

Ieri am dat o raita prin localitatea Travemunde - un mic port la marea Baltica, unde traiesc vreo 15 000 de oameni (cam ca in Sinaia, carevasazica). Ceea ce e remarcabil, din punctul meu de vedere, e ca pe-aici s-au preumblat doi domni pe care ii cunosc foarte bine si in compania carora am petrecut multe ore placute: Thomas Mann si Feodor Mihailovici Dostoievski. 

Oraselul are o plaja maricica, unde nu prea e lume in perioada asta, dat fiind vantul taios si apa foarte rece. Dar noi ne-am dus sa ne spele marea pantofii, apoi ne-am si trantit pe nisip, iar Maria, bineinteles, si-a ingropat picioarele pana deasupra gleznelor. 

Privirea filosofului

Si uite-asa, ma intorc la Gaudeamus, pe cai sinuoase. Mi-am adus aminte de o noua povestioara cu Lenin, (sau, poate era cu Stalin, ce mai conteaza). E vorba de un student care-l intreaba pe profesorul de sociologie ce este generozitatea. Acela ii raspunde printr-un exemplu:

Liiceanu la Gaudeamus

Painea si ochii

La acelasi congres la care a venit Ivan Ivanovici, a participat, dupa cum mi-a povestit Gogol, un cetatean care a relatat urmatoarea intamplare:

"L-am cunoscut pe Lenin pe vremea cand eram copil. Mergeam intr-o zi pe un camp si eram rupt de foame. La un moment dat, am dat peste Vladimir Ilici, care statea asezat pe o piatra si rupea dintr-o paine. I-am zis:

- Vladimir Ilici, nu-mi dai si mie o bucatica de paine?

La care el a zis:

- Pleaca de aici, copil nenorocit, ca te iau la bataie! si a inceput sa ia pietre de pe jos ca sa arunce dupa mine.

Dar avea niste ochi atat de luminosi..."

Richi2 si V.I. Lenin

Iesind la plimbare cu Richi2, mi-am adus aminte de un vechi banc cu Lenin.

La un congres al PCUS, oamenii vin si isi amintesc (cei care l-au cunoscut) de Lenin. Vine si Ivan Ivanovici, care povesteste:

Intr-o zi, eram la baia comunala. Deoadata, vine Vladimir Ilici si-mi zice:

- Ivan Ivanovici, nu vrei sa-mi imprumuti lighenusul tau de baie?

Sa i-l dau? Apa era murdara! Sa nu i-l dau? Sa nu i-l dau eu marelui Vladimir Ilici Lenin?!? Si atunci ce i-am zis:

Lenin amusinand prin iarba, ca Richi