Se afișează postările cu eticheta Nicolae Labis. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Nicolae Labis. Afișați toate postările

miercuri, 14 decembrie 2011

O poezie a lui Nicolae Labis

Albatrosul ucis
Când dintre pomi spre mare se răsucise vântul,
Şi-n catifeaua umbrei nisipul amorţea,
L-a scos un val afară cu grijă aşezându-l
Pe-un cimitir de scoici ce strălucea.

La marginea vieţii clocotitoare-a mării
Stă nefiresc de ţeapăn, trufaş, însă răpus.
Priveşte încă parcă talazurile zării
Cu gâtul galeş îndoit în sus.


joi, 20 octombrie 2011

Automatisme

Unul dintre cele mai periculoase automatisme ale gandirii este cel care-i face pe oameni sa creada ca anumite fenomene se petrec regulat. Iata un exemplu: cei mai multi dintre noi ne asteptam ca tramvaiul sa vina la anumite intervale. Daca tocmai a trecut unul, automatismul ala ne face sa ne imaginam ca putem sa ne aprindem o tigara, sau sa trecem liniile fara sa ne uitam, pentru ca oricum nu poate sa vina inca un tramvai chiar acum. Ei bine, intrebarea este urmatoarea: si daca vine? Multi si-o pun tarziu sau nu mai apuca sa si-o puna.
In poza de mai sus este nimeni altul decat Nicolae Labis, despre care se stie ca l-a calcat tramvaiul. Unii au zis ca era beat manga. Altii ca l-a impins Securitatea, pen'ca el era un revoltat anticomunist.
Dar daca, de fapt, a fost vorba despre automatismul acela? Ei?



După mine!