Se afișează postările cu eticheta Richi1. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Richi1. Afișați toate postările

sâmbătă, 11 februarie 2012

Intalnire-surpriza la Real

Acum cativa ani, am mers cu Maria si Richi1 undeva pe soseaua catre aeroport. Pe stanga, la un moment dat, se vedea o constructie foarte mare, despre care nu aveam idee in acel moment ca urmeaza a fi un nou Real. Ce ne-a interesat pe noi a fost existenta unui drum asfaltat pe care nu avea cum sa circule nicio masina si pe care Maria putea sa se dea cu rolele si cu bicicleta. I-am dat drumul lui Richi si Maria s-a apucat de ture. Se ducea cu rolele pana aproape de constructie, se intorcea, apoi lua bicicleta, ce mai, o fericire. La un moment dat, Richi a disparut. Am strigat, am fluierat - degeaba. Ne-am dus pana in spatele cladirii, unde am dat de niste paznici. I-am intrebat de un catel mic alb si ne-au zis ca da, l-au vazut alergand dupa o catea mica neagra. OK, ne-am avantat pe campuri, printre buruieni inalte si musuroaie de cartita, pana am dat de un fel de transeu care imprejumuia un teren dreptunghiular destul de intins. Ei bine, Richi1 si cateaua lui se bagasera acolo si inconjurau terenul in cea mai mare viteza, de parca ar fi participat la vreo cursa olimpica.


miercuri, 1 februarie 2012

Masina de spalat vase

In sfarsit, aseara am scapat de masina de spalat vase. A venit domnul Molnar - cel care a instalat-o acum vreo doi ani - si a scos-o. Oh, ce de loc am acum, pe care sa-l umplu cu farfurii, pungi, borcanele, usturoi si pensule de-ale Mariei...



marți, 2 august 2011

Cutiuta secreta

Azi dimineata pe la 11 (sic!), m-a strigat Maria. Ea doarme in camera ei, intr-un fel de constructie ciudat-frumoasa. Are un pat sub tavan, se urca in el pe o scara haioasa. Asadar s-a trezit si m-a strigat. M-am dus la ea, ne-am dragalit, am vorbit, am povestit si, dupa o vreme, mi-a aratat din comorile ei, stranse de-a lungul anilor. Mi-a aratat o scoica uriasa in care ascunde niste bani, un carnet cu cheita in care scrie din cand in cand si, la urma, ceva care aproape m-a facut sa plang: o cutie in forma de inimioara, in care tine niste par de-al lui Richi1. Si mi-a zis apoi ca trebuie sa luam si par de-al lui Richi2, pentru ca si pe el o sa-l pierdem la un moment dat. I-am explicat ca nu e obligatoriu, ca stiu multi oameni care au caini matusalemici, etc. Dar tot sceptica a ramas...


vineri, 10 iunie 2011

O individă nerezolvată

Acum doi ani, prin octombrie, mă plimbam ca de obicei cu Richi1 printre blocuri. Pe o alee, în timp ce animalul se ușura, a apărut o femeie cu trei copii - cred că un băiat și două fete. Păreau grăbiți. Când au ajuns în dreptul nostru, Richi1 a dat să se joace cu una dintre fete. Maică-sa (ori ce-o fi fost femeia aia) a început să strige: „Ține câinele! Totuși e vorba de niște copii!” N-am zis nimic, dar individa a continuat să zbiere, așa că până la urmă a reușit să mă scoată din fire. „S-a întâmplat ceva, cucoană?” am strigat și eu. „Aha, agresiv ca stăpânul!” a explodat femeia. „N-ai ce căuta pe aleea asta” „O fi aleea mă-tii”, am supralicitat eu. Și tot așa, până s-au pierdut printre blocuri. De atunci, m-am cam ferit să merg prin părțile alea, pentru că mie nu-mi place scandalul și, în plus, dacă mă stârnește cineva, replica mea este întotdeauna disproporționată: dacă mi se zice o înjurătură, eu răspund cu trei.


miercuri, 27 aprilie 2011

Cum se produc traumele

Cautand poze cu Richi1 netuns, am dat peste diverse foldere pline cu imagini. Multe din ele de prin 2005-2006, cu Maria avand o expresie mult prea serioasa pentru un copil de 3-4 ani. Pe atunci, nu realizam ca e ceva in neregula, dar, cu timpul, am aflat ca se intamplasera unele lucruri. Noroc ca am aflat.


O farsa cu bichoni

Azi am programare cu Richi2 la tuns. Ultima data cand i s-a facut aceasta operatiune, parul lui era atat de incalcit, incat frizerita a muncit cu aproape o ora mai mult decat estimase si mi-a luat si 10 lei in plus.
Cu Richi1 fusese inca si mai ciudat. Pe el nu l-am tuns deloc mai bine de un an. Parul ii crescuse in asa hal, incat de la o anumita distanta putea-i sa-l confunzi cu o capita de fan. L-am dus la frizer si, cand m-am dus sa-l iau, dupa vreo doua ore, nu am vrut sa cred ca este el. Imi aduc aminte cum mergeam cu el in lesa, indreptandu-ne catre casa si cum nu ma mai puteam opri din ras. Cred ca multi trecatori m-au considerat sarit de pe fix.
Cam asa arata Richi1 cu vreo sase luni inainte de a-l tunde



După mine!