Mici întâmplari cu animale (183)

S-a întâmplat ca o curcă ce clocea pe un cuib de ouă să nu scoată decât un singur pui. Din oarecare pricină celelalte ouă erau sterpe. Curca mai avea chef de clocit; i s-a pus în cuib alt rând de ouă, poate mai cu noroc. Dar ce să facem cu puiul stingher? Mama l-a pus deocamdată la căldură în bu­zunarul hainei ei. Toată ziua a piuit acolo puiul; nu-i mi­rare, doar neam de neamul lui n-a stat într-un asemenea cuib si, pesemne, aştepta să fie dădăcit de o mamă de felul lui. Seara, mai mult în glumă, l-am aşezat în lădiţa care era dor­mitorul câinelui meu bursucar. S-a uitat cam chiorîş Taki la soţul lui de pat, a ascultat, parcă înţelegea vorbele mele care îl îndemnau să fie cuminte, apoi s-a încolăcit şi a adormit. Puiului de curcă i-a plăcut mai mult căldura trupului-străin decât buzunarul hainei, s-a cuibărit lângă câine şi toată noap­tea n-a mai piuit.

Porcul, mielul si curcanul

Probabil ca voi fi acuzat cam asa: daca zici ca sacrificarea mieilor e absurda, pentru ce te-ai mai apucat sa cumperi miel si sa faci ciorba? Si de ce o sa mananci drob?

Raspunsul e simplu: mananc miel la fel cum mananc porc sau peste. Omul trebuie sa manance ca sa nu moara. Drobul de miel se gaseste doar acum, pentru ca mai incolo, nu mai vinde nimeni carne de miel. Asa ca mananc.

Problema pe care o pun eu este alta: sacrificarea rituala a mieilor. Uciderea lor in masa nu pentru ca sa ne astamparam foamea, ci pentru ca sa ne manifestam bucuria ca a inviat Cristos. La fel sunt de scarbit si de sacrificarea a milioane de porci ca sa ne bucuram, la Craciun, de nasterea lui Cristos. Sau de taierea a milioane de curcani americani de Thanksgiving Day.