Se afișează postările cu eticheta miriapod. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta miriapod. Afișați toate postările

vineri, 18 mai 2012

Joaca de Rusalii

Prima noapte petrecută la casă nouă. Am dormit neîntors, după ce m-am culcat pe la 8. Încă nu am becuri prin camere, azi trebuie să mă ocup - să văd dacă sunt deschise magazinele. Ieri a fost sărbătoare legală - Rusaliile. Totul închis, cu excepţia aşa-numitelor Kiosk - uri ale turcilor, care sunt deschise mereu şi de unde poţi cumpăra ce ai nevoie la preţuri şi de trei ori mai mari.



joi, 5 aprilie 2012

Centiped

De cand mama m-a facut n-am vazut creatura ca aia pe care am gasit-o in fata blocului. Eu am zis ca e o omida. Lili a spus ca e miriapod - adica centiped. Am vrut sa o apuc intre degete dar mi-a alunecat. Apoi am luat creatura cu o folie rigida si am dus-o in iarba, undeva. Dar degeaba, si-a luat azimut si s-a intors (cu pretul caderii de pe un zid de vreo juma' de metru), in locul de unde o ridicasem si de acolo si-a continuat drumul - dandu-ne impresia ingrijoratoare ca are o tinta precisa. Mare lucru nu am ce sa mai zic, uite pozele:



joi, 7 iulie 2011

O viziune a lui Dumnezeu

Imi vine in minte un gand de neinlaturat: rugaciunea nu e decat o galagie.
Noi toti suntem una in Dumnezeu. El e un miriapod si noi miliardele de piciorute. Cand eu, un amarat de piciorut am o problema, trebuie sa fac galagie ca sa ma auda miriapodul. Cu cat fac galagie mai mare - adica ma rog mai intens - cu atat cresc sansele sa ma auda si sa intervina, sa-mi rezolve problema. Miriapodul isi iubeste toate piciorutele, deci si pe alea care nu fac galagie. Le-ar salva, dar daca ele nu fac galagie...

După mine!