Se afișează postările cu eticheta nurca. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta nurca. Afișați toate postările

miercuri, 28 noiembrie 2012

Mici intamplari cu animale (117)


Dihorul, înrudit de aproape cu nurca, se apropie de aceasta şi în năravuri: îi place să vîneze pe la marginea apelor şi nu se sfieşte să intre în apă după vreo pradă care îl ademeneşte. Dar iată că nici sora lor mai mică, dar nu mai puţin sîngeroasă, hermelina, nu se dă înapoi de la cîte o partidă de vînătoare în apă. 
Hermelina
Pescuiam liniştit într-un rîu din singurătatea muntelui, cu atenţia îndreptată către musculiţele lansate departe, pînă lîngă malul de dincolo. Şuvoiul îşi cînta ciobăitul lui neîntrerupt; obişnuit cu el, nici nu-l mai auzeam. Dar am auzit aici aproape plescăit în apă şi apoi ca un chiţcăit de şoarece. Îndată văd lîngă mal sfîrşitul unei tragedii: în apă, un animal de pradă mic şi-a prins victima. Nu-mi vine să-mi cred ochilor. Fără greş, am re­cunoscut hermelina în haina ei de vară (cafenie). Chiţcanul de apă, numit şi şoarecele cu trompă (Neomys fodiens), îi atîrna din gură moale, mort. Hermelina s-a întors să iasă la uscat şi m-a zărit. Credeam că în spaimă îşi va părăsi prada şi va în­cerca să iasă din rîu pe undeva mai pe alături. De unde ! S-a întors isteţ şi, cu prada relativ mare, a luat-o înot spre ţărmul de dincolo. Singură dacă o vedeam înotînd prin apa rîului re­pede şi încă mă miram, dar aşa cu povara în gură ! Şi a răzbit printre valuri, prin repezişul de la mijloc; uneori o acoperea apa, alteori o răpea vojul, clar nu s-a lăsat. Dincolo, a fost în două salturi pe umărul malului şi a dispărut în tufele de acolo.I-am trimis un gînd de felicitare, şi pentru vitejia şi încăpăţî­narea ei, şi pentru că am văzut că mai răreşte din aceşti chiţcani duşmani ai păstrăvilor, dar şi pentru că m-a învăţat ceva ce nu Ştiam: hermelina vînează şi în apă şi e o înotătoare bună.
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor


După mine!