Mici intamplari cu animale (123)

Cînd se zguduie pămîntul la cutremur a fost des observată spaima animalelor de casă, spaimă care s-a manifestat prin comportări ciudate şi care au premers binişor cutremurului sim­ţit de oameni. Păcat că aceste observări au fost prea rar cu­prinse în scris, au circulat oral şi s-au pierdut în uitare. Profesorul universitar dr. V. S. din Cluj ne scria: Doctorul L. din Capitală avea o căţeluşă pe care o ţinea în casă. În noaptea marelui cutremur din 10 noiembrie 1940, la orele trei şi un sfert, doctorul e trezit din somn; căţeluşa urla, a sărit pe pat, a început să zgîrie uşa. Stăpînul i-a deschis-o, mirat şi indignat că a fost tulburat. Animalul a alergat pe scări în jos, dar îndată s-a întors dînd semne de mare nelinişte. Apoi iarăşi a năvălit pe scări pînă în stradă, urlînd sinistru. Intri­gat de aceste manifestări neobişnuite, doctorul şi-a luat degrabă pe el o haină şi a coborît în stradă ca să-şi caute cîinele. La cîteva minute după ce a ajuns afară s-a produs cutremurul.

Dileme fonetice

Ce nu am apucat sa spun despre Schitul Efrem Sirul, e ca cei de-acolo au oratanii. Prin oratanii, eu inteleg acele pasari domestice care se plimba prin curtile taranilor: gaini, rate, gaste, curcani. Ei, la schitul acesta poti sa te impiedici prin curte de pauni si struti. Nu stiu ce sa zic de ratustele salbatice - de ele nu te poti impiedica decat daca intri in tarcul lor. Eu o sa le zic tot oratanii. Asadar, la Schitul Efrem Sirul, strutii, paunii si ratele salbatice au devenit oratanii.