Anihilarea PSD - o prioritate nationala

A inceput, asa cum ma asteptam, marea actiune de salvare a pesedismului. Oameni la care nu te astepti, posteaza pe FB si in forumuri teorii de genul „hai ca nu sunt toti la fel”, „sa alegem graul de neghina”, „nu exista padure fara uscaturi”, „nimeni nu e perfect”, „numai cine nu munceste nu greseste” si tot asa. Adica romanii ar trebui sa fie toleranti, ca intotdeauna, sa nu ii condamne pe pesedisti de-a valma, sa-i pastreze pe cei competenti in functii. Cu alte cuvinte, sa stearga cu buretele tot ce-a fost, dupa sinistra teorie conform careia „mortul de la groapa nu se mai intoarce”.

Mafia din invatamant

Scandalul de la Scoala 10 din Bucuresti, in care este implicata invatatoarea spagara, care cerea pe fata bani de la parinti pentru diverse cadouri de sarbatori, a ajuns in punctul in care Inspectoratul Scolar face o ancheta. Astazi, din cate vad la televizor, s-a ajuns la niste concluzii: directoarea scolii a demisionat (ea fiind numita cu delegatie), iar reprezentantul Inspectoratului a iesit pe sticla si a facut o dare de seama. Exact, asa-i zice, o dare de seama, intrucat n-am perceput nici cea mai mica diferenta intre ce a citit inspectorul ala si ceea ce puteai auzi pe la sedintele cu conducerea din vremea comunistilor. 

Inspector care ancheteaza la Maria Rosetti

Falimentul

A fost o vreme în care îmi închipuiam că oamenii care ajung sus în politică sunt un fel de supra-oameni. Pot spune că pe unii dintre ei i-aş fi putut da oricând ca exemple de modele demn de urmat în viaţă. Recunosc că în acea perioada a vieţii mele mă gândeam serios să lupt pentru a intra şi eu în parlament - chiar am fost plasat pe listă, dar poziţia mea nu a fost eligibilă. Apoi totul s-a stricat, ţărăniştii au dat chix, au ieşit de pe scenă şi eu m-am lăsat păgubaş. Nu am fost capabil să mă duc la alt partid.

Greva caracaleză pentru Parlament

Vă mai amintiți de o femeie pe nume Cristina Anghel? O învățătoare din Caracal, care în 2010 a făcut greva foamei 70 de zile pentru că nu se aplica legea de majorare a salariilor profesorilor. Șaptezeci de zile e aproape de două ori mai mult decât 40 - numărul zilelor în care Cristos a stat în pustie fără să mănânce. Pare destul de greu de crezut că un om poate să nu mănânce 70 de zile, dar deh, nimeni n-a prins-o mâncând pe furiș sau, dacă a prins-o careva, a păstrat tăcerea. Fapt e că în vremea aia, românii se împărțeau în două, ca de obicei, și în privința afacerii Anghel. Unii o căinau și ziceau: „ce criminal e Băsescu”, alții considerau că e ceva necurat la mijloc. 

Legi idioate

Întrebarea care mă frământă în dimineaţa asta este dacă legile date de autorităţile lumeşti trebuie respectate. Şi mă tot încearcă sentimentul că există legi în legătură cu care răspunsul este un NU răspicat. Când zic asta, mă refer la legile care nu au de-a face cu Decalogul. Spre exemplu, una dintre porunci este să nu ucizi. Ea a fost preluată şi în codul penal, despicată, împărţită în categorii, au apărut variante pedepsibile şi altele scuzabile, se operează cu noţiuni de genul "ucidere din culpă", "legitimă apărare", "omor calificat" etc. Pentru mine, uciderea este de nesuportat pentru conştiinţă şi indiferent de pedeapsa primită, nu ispăşeşti interior niciodată. Avem de-a face aici cu o lege dictată de Cristos însuşi. Ea trebuie respectată în mod absolut. 

Discursul regelui in parlament

Doamnelor si domnilor senatori si deputati,

Sunt mai bine de saizeci de ani de cand m-am adresat ultima oara natiunii romane de la tribuna Parlamentului. Am primit cu bucurie si cu speranta invitatia reprezentantilor legitimi ai poporului.

Prima noastra datorie astazi este sa ne amintim de toti cei care au murit pentru independenta si libertatile noastre, in toate razboaiele pe care a trebuit sa le ducem si in evenimentele din Decembrie 1989, care au daramat dictatura comunista. Nu putem avea viitor fara a respecta trecutul nostru.

Ultimii douazeci de ani au adus democratie, libertati si un inceput de prosperitate. Oamenii calatoresc, isi implinesc visele si incearca sa-si consolideze familia si viata, spre binele generatiilor viitoare. Romania a evoluat mult in ultimele doua decenii.

Parlamentul de pluta

In anumite zone din Portugalia se cultiva in mod traditional asa-numitul "stejar de pluta". Coaja lui, care se desprinde, cu multa grija, de pe trunchi, o data la 10 ani, se foloseste, printre altele, la confectionarea celebrelor "dopuri de pluta". Frumos si interesant este, insa, faptul ca prima jupuire a stejarului de pluta nu se poate face decat dupa o perioada care variaza intre 30 si 50 de ani, in functie de ceea ce spun specialistii locali, altminteri copacul se usuca pur si simplu. Practic, se intampla ca un portughez care planteaza un stejar de pluta sa nu apuce sa traiasca atat incat sa vada prima coaja curatata. Asa ca de roadele muncii lui se bucura copiii si nepotii, care, probabil binecuvinteaza amintirea inaintasului lor, de pe urma intelepciunii caruia au acum un venit sigur.

Oamenii care planteaza stejari de pluta, cu toate ca stiu ca nu vor apuca sa se bucure de prima recolta de coaja, se ocupa de toate cele tebuincioase pentru ca arborele sa fie plantat asa cum trebuie, sa fie udat, ingrijit, curatat periodic. Singura bucurie si, totodata, speranta a unui astfel de om, este ca peste cateva zeci de ani, truda lui sa foloseasca unor oameni care nici nu s-au nascut: nepotii si stranepotii cultivatorului.

Cred ca cel mai bun parlament ar fi unul format din plantatori de stejari de pluta.