Mici intamplari cu animale (125)

Patru pescari ne înşiraserăm pe rîu la distanţă îndestulătoare pentru a nu ne stînjeni. Înaintam pescuind cam în acelaşi ritm al paşilor, distanţa dintre noi rămînînd cam aceeaşi; pe cînd ajungea cel din spate la apa pipăită de premergătorul lui, peştii se linişteau. De altfel, s-a potrivit să fim tovarăşi vechi si pes­cari de păstrăvi şi mai vechi, care prind fără să sperie toţi peştii din apă. În faţa mea pescuia inginerul silvic I, om tacticos şi liniştit. 

Mici intamplari cu animale (92)

Manevra vidrei

Pe la mijlocul lui mai mă găseam pe malul unui rîu de munte, la pescuit de păstrăvi. Rîul avea apă multă, fiindcă pe atunci se topeau zăpezile de pe înălţimile cele mari. În locul unde ajunsesem cu unditul, curgea destul de lin, formînd între malurile înalte întinderi de apă liniştită. Aud o plescăitură pu­ternică, apoi zgomot mai domol, de apă bătută. De îndată am crezut că ştiu despre ce e vorba: braconieri, care acum sub seară dau cu prostovolul. Îmi reazem undita de un copac, mă trag încet pe lîngă apă şi, cu mare băgare de seamă, mă furişez de-a lungul malului, ca să surprind braconierii. Am scos capul prin fereastra dintre nişte tufe şi am cuprins în ochi o distanţă bună. Cercetez, aştept — niciun braconier cu prostovolul. Dar ceva trebuie să fi fost, doar nu mi s-a năzărit din senin!

Mici intamplari cu animale (68)

Din aer şi din apă

Rîndunelele care întinseseră salbă de cuiburi sub streşinile casei de vînătoare de la Izvorul de Argint (Munţii Sebeşului), înmulţite cu puzderia de pui, ne vesteau şi nouă că se apropie de sfîrşit încîntările vacanţei de la munte. Se strîngeau în stol des, zburau ca un nouraş în jurul casei, se înălţau şi se depăr­tau încît abia le mai zăream, ca să revină apoi vîrtej. Era pre­vestirea zborului lung spre ţări fără iarnă.

Într-o înserare blîndă le petreceam cu ochii evoluările, din terasa casei, nu fără melancolia care ţi se strecoară în suflet în pragul toamnei, cînd rînd pe rînd se ofilesc deodată florile şi bucuriile senine ale vieţii din vară. Sub faleza deasupra căreia este aşezată casa aceea, rîul Frumoasa primeşte apele mai să­race, dar tot atît de cristaline ale Sălanelor şi amîndouă se îmbrăţişează parcă vesele în valuri mai mici şi dantelate. In această mică parte de apă mai liniştită s-a desfăşurat atunci o scenă interesantă.

Mici intamplari cu animale (67)

Pescuiam adeseori în rîul Sebeşului şi îmi plăcea mai ales apa largă, adîncă şi liniştită care se strîngea deasupra unui opust. Din acest loc am scos mulţi peşti frumoşi. Păstrăvii de aici aveau un tabiet. În orele calde de după-amiază parcă ieşeau la plimbare, în societate: circulau în jurul malurilor şi pe lîngă opust, îngrămădiţi, leneşi, abia mişcînd. Alţii stă­teau ca morţi pe fundul apei. În zadar le ofeream atunci orice momeală: erau în altă toană. Lăsam undiţa şi treceam oare­cum în revistă populaţia. De pe înălţimea opustului sau de pe malul ridicat, vedeam bine în apa clară convoiul şi pe cei ce leneveau, culcaţi cu burta pe patul albiei.