Eram prieten
cu pădurarul şi treceam destul de des pe la casa lui. Nu era departe nici de
orăşelul în care locuiam pe atunci, şi era aşezată frumos sub streaşina
pădurii, iar oamenii din ea îmi erau dragi. Aşa am putut petrece de aproape şi
ceea ce s-a întîmplat acolo într-o vară.
Copiii
pădurarului, vînător, au moştenit de la tatăl lor interesul faţă de animale şi
şi-au făcut o adevărată menajerie. Erau acolo, cu aprobarea tatălui şi spre
nemulţumirea mamei, cînd pui de vulpe, cînd de bursuc, arici, veveriţă în
cuşcă, cobai, şoareci albi, iepuri de casă, bufniţă şi cîte altele. Intr-o
colivie mare îşi aveau locaşul două turturele domesticite din neamul
rîzătoarelor (Streptopelia risoria), care ieşeau şi reveneau în voia lor,
scoteau pui.
