Praful de puşcă
Se crede că
praful de puşcă a fost inventat în jurul anului 900 (posibil mai devreme),
în mod accidental, de către alchimiştii chinezi. Aceştia au combinat nitrat de
potasiu, mangal şi sulf şi, când au aprins acest amestec, au creat o explozie
însoţită de o emanaţie de gaze şi un nor de fum alb. La început, chinezii au
utilizat această invenţie întâmplătoare pentru a transmite semnale şi a face
artificii. Au observat că prin aprinderea prafului de puşcă în interiorul unui
container expansiunea rapidă de gaze poate duce la aruncarea unui obiect la o
distanţă considerabilă, dar nu au văzut aplicabilitatea acestei proprietăţi.
