Se afișează postările cu eticheta sarpele de apa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sarpele de apa. Afișați toate postările

vineri, 13 iulie 2012

Mici intamplari cu animale (54)

Şarpele de apă la vînătoare
Vipera are treaba mai uşoară. Din pîndă sau apropiindu-se încet şi neobservată de prada ei mică şoarece, şopîrlă etc. — îi înfige colţii cu o mişcare de fulger şi îi injectează veninul. Rămîne liniştită pînă ce acesta îşi produce efectul foarte degrabă apoi pe îndelete trece la înghiţirea victimei moarte.
Şarpele nostru de apă (Natrix natrix) are de rezolvat o pro­blemă mai grea. Nefiind înzestrat cu seringi de venin, el tre­buie să-şi prindă şi să-şi imobilizeze prada vie cu forţa, apoi să o înghită, de cele mai multe ori neavînd putinţă să o omoare mai înainte. A fost descris de mai multe ori felul cum şarpele înghite o broască mare. Biata broască este deja înfundată pe jumătate în gîtlejul extensibil al şarpelui şi totuşi mai dă din picioarele dinapoi, încercînd să scape oarecum. Milimetru de milimetru, prin mişcarea înainte şi înapoi a fălcilor, victima se îngroapă încet, încă vie, în punga elastică a şarpelui. Dar oare cum prinde animalele iuţi, cum e peştele, oricît de bun înotă­tor ar fi şarpele de apă? Cîteva observări ne dau oarecare lămuriri.
La balta Somovei (Tulcea) era un gard ridicat de pescarii lipoveni. Priveam cu interes crapii care se trudeau să-l treacă, cînd văd un şarpe de apă. Îndată mi-am dat seama că stă la pîndă şi am rămas să-l observ. Şarpele stătea fixat cu coada de un par al gardului, încolăcindu-şi-o de două ori în jurul lui. Restul corpului îl ţinea mai spre suprafaţa apei. Cît nu-i era încolăcit, trupul făcea două bucle laterale. Stătea nemişcat, cu capul îndreptat în josul cursului. Roiau prin apropiere pescuţi, care pesemne nu observau duşmanul, ce se asemăna în nemiş­carea lui cu un vreasc fixat în gard. Din cîrdul de peştişori s-a apropiat unul la îndemînă, înotînd în susul apei. Şarpele şi-a căscat larg gura, cele două bucle s-au destins ca două arcuri, capul a fulgerat înainte; încă în timpul înotului, pescuţul a fost apucat de cap. Îndată şarpele îşi înălţă capul în aer de-a lungul parului şi începu să-l înghită. Coada victimei se zbătu, tremură, pînă dispăru si ea în gîtlejul umflat. Apoi nesătulul îşi reluă poziţia de mai înainte, aşteptînd o altă pradă.
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor
 


După mine!