marți, 26 martie 2013

Intamplari neobisnuite (11)

Cap. XI. În care se arată ce se găseşte şi ce nu se găseşte în carnetul lui J. T. Maston.
Carnetul căzut în mâinile poliţiei din Baltimore avea vreo treizeci de pagini, împestriţate cu ecuaţii formule şi socoteli aritmetice, care constituiau totalitatea calculelor făcute de J. T. Maston. Era o lucrare de mecanică superioară, care nu putea fi înţeleasă decât de specialişti. Exista acolo chiar ecuaţia forţelor vii care fusese folosită pentru a rezolva problema călătoriei spre Lună şi care, în plus, conţinea şi expresiile în legătură cu atracţia Lunii.
Într-un cuvânt, omul obişnuit n-ar fi înţeles o iotă. De aceea, comisia a hotărât să anunţe publicului doar datele generale şi rezultatele pe care întreaga lume le aştepta cu atâta înfrigurare de săptămâni de zile.


Somnul de veci (1)

Dupa ce-am trecut de stadiul Winnetou, urmatorul meu erou favorit a fost Philip Marlowe - detectivul particular din romanele lui Raymond Chandler. Am citit, recitit si ras-citit cartile lui Chandler care se gaseau in anii 70, printre care "Somnul de veci" a ramas "perla coroanei" - motiv pentru care o sa si incep sa-l urc, in serial, incepand de azi, 23 martie 2013, cand se implinesc 52 de la moartea intemeietorului romanului politist modern din America. 
Raymond Chandler


Din povestile lui Jack London (3)

Povestea lui Keesh
Cu multă vreme în urmă, Keesh trăia pe malul Oceanului Îngheţat. Era şeful satului său. A trăit mulţi ani, în prosperitate. A murit lăudat, lăsând numele lui pe buzele oamenilor. De atunci a trecut multă vreme. Doar bătrânii îşi mai amintesc de el. Numele şi povestea lui au trecut din generaţie în generaţie şi vor fi păstrate pentru viitor. În timpul nopţii polare, când furtunile nordice suflă peste gheţuri, când văzduhul e plin de fulgi şi nciun om nu se aventurează prea departe, e momentul cel mai potrivit ca să povesteşti cum s-a ridicat Keesh din cel mai sărăcăcios iglu din sat, la rangul cel mai înalt dintre ai săi.


Cum am devenit hot de biciclete (8)

Cât despre familia Ponor, aici lucrurile se complicau foarte mult. Titus era un individ înalt, solid, cu faţa brăzdată de riduri, care pleca în fiecare dimineaţă călare pe bicicletă - cea care o vedeam pe culoar, rezemată de calorifer - şi nu se întorcea de două ori la aceeaşi oră. Veturia, în schimb, stătea numai în casă, din cauza unei boli misterioase, al cărui nume nu-l ştiam, dar care trebuie să fi fost legată cumva de uriaşul număr al ţigărilor pe care le fuma aproape fără încetare şi despre care-mi povestea mama. 


Lenjerie sexy în orice împrejurare

Milioane de oameni atârnă pe pereţii lor virtuali puşi la dispoziţie de FB, fel de fel de însăilări artificiale, făcute cu ajutorul atotputernicului Photoshop, la care adaugă citate din tot felul de lideri spirituali, scriitori cunoscuţi, muzicieni, dansatori etc. De multe ori, din asta iese ceva atât de ridicol, încât îţi vine să te iei cu mâinile de cap - cu toate astea, respectivele însăilări sunt preluate şi date mai departe. Ca, de exemplu, această ciudăţenie penibilă, pe care am tot văzut-o în ultima vreme:



Un epilog in versuri la prozele lui Baudelaire

 Epilog
Cu inima-mpăcată, pe munte mă urcai;
Vedeam în întregime oraşul la picioare,
iad, purgatoriu, ocnă, spital şi cuplărai,
acolo grozăvia se deschidea în floare.
Tu ştii, Satan, patronul secretului meu chin,
că n-am să-i dărui plînsul de falsă bocitoare;
Dar ca un crai pe drojdii, aş vrea să mă închin
beţiei căpcăune a pezevenghei goale,
în vraja infernală să-ntineresc din plin.
Ori dormi adînc sub grele macaturi matinale,
posacul somn al gripei, ori scumpele zorzoane
sunt vălurile serii cu diamanticale.
Eu te iubesc, infamă cetate! Curtezane
şi voi, tîlhari, atîtea plăceri îmi dăruiţi,
în veci neînţelese de gloatele profane.


Capcaunul strikes again

Iarăşi şi iarăşi despre imaginea României
În ultima vreme, mă confrunt cu o insolubilă problemă de logică. O sumedenie de politicieni, gazetari, analişti, intelectuali anti-băsişti, ca să nu mai vorbesc despre armate întregi de forumişti nemiloşi, s-au ocupat – şi nu de azi, de ieri – cu diabolizarea, sau măcar discreditarea (morală, juridică, profesională) a cîtorva intelectuali autohtoni, printre care am onoarea să mă prenumăr. Sunt aşa-numiţii „intelectuali ai lui Băsescu”.


Lideri de opinie in Romania de azi

Cel mai grobian dintre slugoii varanului, omul care a facut cele mai multe spume la gura prin emisiunile unde era invitat sa participe la corul injuraturilor adresate lui Basescu, ma refer la Ciutacu, pleaca la un alt post de televiziune, unde injuraturile sunt adresate tripletei de aur Ponta-Antonescu-Voiculescu. Odata cu el, va pleca o anumita parte din turma telespectatorilor depersonalizati, care, de-acum inainte, vor comuta pe Romania Tv, ca sa-l poata vedea in continuare pe Ciutacu suduind si facand spume la gura ca un hidrant.

Freddy Krueger


luni, 25 martie 2013

Nils Holgersson (45)

Năboiul
A doua zi era vreme frumoasă. E drept că bătea un vânt destul de puternic dinspre apus, însă lumea era bucuroasă de acest lucru, căci vântul usca drumurile desfundate de ploaia torenţială din ajun.
Cei doi copii din Smoland, Osa, păzitoarea de gâşte şi micul Mats, sosiră pe un drum care ducea din Södermanland spre Närke. Drumul mergea de-a lungul ţărmului de miazăzi al lacului Hjälmar, iar copiii se uitau la gheaţa ce acoperea mai tot lacul. Soarele de dimineaţă îşi revărsase lumina peste gheaţă, care nu părea negricioasă şi neplăcută la vedere, cum e gheaţa de obicei primăvara, ci strălucea albă şi îmbietoare. Cât puteau să vadă copiii cu ochii, era tare şi uscată. Apa de ploaie se scursese printre copaci şi crăpături sau fusese absorbită. Micii drumeţi nu vedeau decât gheaţa în toată splendoarea.


De-ale lui Zoscenko (53)

Aterizare forţată
Unii oameni nu ştiu să se odihnească.
Îşi petrec tot concediul amărîţi ca vai de lume; ca şi cînd le-ar fi teamă, bunăoară, ca în lipsa lor doica să nu scape cumva copilul din braţe.
Alţii, odată sosiţi în staţiune, umblă două săptămîni năuci: nu se pot obişnui cu natura sau cu căminul unde sunt cazaţi.
Alţii nu pot sta fără lucru. Cum rămîn fără treabă, parcă le fuge pămîntul de sub picioare: slăbesc, încep să tuşească şi dau în melancolie.
Alţii se tem de vreun cutremur.
Alţii au presentimentul că în timpul conce­diului cineva îi „lucrează” la serviciu.


Mici poeme in proza ale lui Baudelaire(49)

Cîinii cei buni
                                                                                             Lui Joseph Stevens
Niciodată n-am roşit, chiar înaintea tinerilor scriitori ai veacului meu, din cauza admiraţiei mele pentru Buffon, dar astăzi nu sufletul acestui zugrav al naturii pompoase îl voi chema în ajutor. Nu.
M-aş adresa mai degrabă lui Sterne, şi i-aş spune: „Coboară din cer, sau urcă spre mine din Cîmpiile Elizee, să-mi inspiri în folosul cîinilor buni, ai bieţilor cîini, un cîntec vrednic de tine, sentimental, poznaş, poznaş fără pereche! Reîntoarce-te crăcănat pe vestitul măgar care te însoţeşte mereu în amintirea pos­terităţii; şi măgarul să nu piardă mai cu seamă din vedere să aibă, delicat aninată între dinţi, nemuritoarea lui pricomigdală!"


Cei 13 si misterul (7)

Din nenorocire, băiatul adormi şi trenul, profitînd de împreju­rare, o luă pe un drum lăturalnic, intrînd în pădure.
In toiul nopţii, băiatul fu trezit de foşnetul crengilor şi de zgomotul roţilor mergînd cu mare viteză.
Neliniştit, se strecură în celelalte vagoane şi ajunse la loco­motivă. I se păru că dinăuntru veneau zvonuri de glasuri şi vru să intre cînd auzi pe cineva mormăind:
    Băiatul doarme buştean. Cred că e timpul să-i aranjăm freza.
    Nu te grăbi, Vampire. Mai avem un ceas.
    Bine, Cap de Mort, fie şi aşa. Cora, du-te şi vezi ce fac ceilalţi.


O scrisoare

Basescu a trimis o scrisoare catre Ponta, Antonescu si Zgonea. El relanseaza ideea unui parteneriat Presedintie - Guvern - Parlament, care sa vizeze realizarea a trei obiective: consolidarea statului de drept, adoptarea monedei euro si aderarea la Spatiul Schengen. Concret, Basescu propune un plan de actiune in 8 puncte:
1.  Adoptarea, cu respectarea standardelor legale şi morale europene, şi punerea efectivă în aplicare a noului Statut al deputaţilor şi senatorilor. Termen: înainte de sfârşitul actualei sesiuni parlamentare.
2. Adoptarea unui cod de conduită al parlamentarilor. Termen: înainte de sfârşitul actualei sesiuni parlamentare.


iPhone pentru cretinii congenitali

Ieri mi-am instalat antena parabolică. Acum pot să mă uit la televizor şi să butonez, as în good old times. Şi butonând eu, peste ce am dat? Evident, peste ştiri care mă pot face să nu-mi mai doresc să butonez.



duminică, 24 martie 2013

Intamplari neobisnuite (10)


Cap X. În care încep să se ivească diferite manifestări de nelinişte.
Trecuse o lună încheiată din ziua când avusese loc adunarea generală în saloanele „Clubului artileriştilor”. În acest răstimp, lumea îşi schimbase destul de mult părerile. Nu se mai pomenea de avantajele schimbării axei pământeşti! Dimpotrivă, acum ieşeau foarte limpede la iveală dezavantajele. Era imposibil să nu se întâmple o catastrofă pe Pământ, întrucât după toate probabilităţile schimbarea axei avea să se producă printr-o zguduire violentă. Nimeni nu putea să spună însă cum se va manifesta această catastrofă. Şi apoi, oare îndulcirea generală a climei era ceva chiar atât de dorit? La urma urmei, numai eschimoşii, laponii şi ciuccii ar fi putut câştiga ceva, pentru simplul motiv că nu aveau nimic de pierdut.


Carti postale "vintage" cu New York-ul




Suferintele tanarului Werther(2)

                                                                                                                         27 mai
După cum văd, am căzut în extaz, parabole şi declamaţie şi am uitat, din cauza asta, să-ţi povestesc mai departe ce s-a întâmplat cu cei doi copii. Am stat pe plugul meu încă două ceasuri, cufundat în emoţiile picturale expuse fragmentar în scrisoarea mea de ieri. Către seară iată că soseşte o femeie tânără, cu un paner atârnat de braţ, se îndreaptă repede spre cei doi copii, care în tot acest timp nu se mişcaseră de la locul lor, şi strigă de departe:
― Philipps, te-ai purtat foarte bine!
Femeia m-a salutat, eu i-am mulţumit, m-am ridicat, m-am apropiat de dânsa şi am întrebat-o dacă e mama copiilor. Ea mi-a răspuns că da şi, în timp ce dădea celui mai mare o jumătate de corn, l-a luat în braţe pe cel mic şi l-a sărutat cu dragoste. Apoi mi-a spus: 


Faceti-va bine (230)

Pecetea lui Solomon
Denumire ştiinţifică: Polygonatum odoratum; Polygonatum multiflorum. 
Prezentare. Pecetea lui Solomon este o plantă perenă ce creşte în flora spontană, dar uneori este cultivată, mai ales pentru florile ei. Înălţimea maximă la care poate ajunge – 50 cm. Pecetea lui Solomon este o plantă cu un rizom dezvoltat şi o tulpină aeriană puternică, fibroasă, cu muchii. Înfloreşte în lunile mai şi iunie. Florile au aspect de tub, culoarea lor fiind alb-verzuie. Fructul este o bobiţă de culoare neagră, brumată. Pecetea lui Solomon creşte în locuri adăpostite, umede, în păduri, în tufărişuri, în locuri cu vegetaţie bogată. Pentru uz medicinal se recoltează rizomul.


Mici poeme in proza ale lui Baudelaire(48)

Să-i ucidem pe săraci
Cincisprezece zile mă închisesem în cameră, şi mă înconjurasem de cărţi pe vremea aceea la modă (sunt de atunci şaisprezece sau şaptesprezece ani); de cărţi, vreau să zic, unde se vorbea de arta de a face noroadele fericite, înţelepte şi îmbelşugate, în douăzeci şi patru de ore. Mistuisem prin urmare — vreau să spun înghiţisem — toate bazaconiile tuturor acestor antreprenori ai fericirii publice — celor ce-i povăţuiesc pe toţi săracii să se facă sclavi, şi celor ce le bagă în cap că toţi sunt regi detronaţi. — Nu e de mirare că eram pe atunci într-o stare de spirit vecină cu zăpăceala şi stupiditatea.


Doua povesti surori ale lui André Gide (16)

Scoala femeilor (p)


EPILOG
...1916.
Hotărîsem să nu mai scriu în acest caiet... Puţin timp după întrevederea cu Robert pe care am povestit-o aici, gravele evenimente care au răsturnat din temelii Europa au luat ca un puhoi preocupările personale ale fiecăruia. Aş dori să pot reînvia în sufletul meu credinţa pe care o aveam cînd eram copilă, ca să mă pot ruga lui Dumne­zeu, cerîndu-i să apere Franţa. Dar cred că şi creştinii dm Germania se roagă aceluiaşi Dumnezeu pentru ţara lor, deşi ni se spun atîtea lucruri despre ei anume ca să ne facă să-i socotim barbari. Numai prin virtuţile fiecăruia dintre noi, prin virtuţile noastre ale tuturor poate fi apă­rată Franţa. 


După mine!