Alegerile locale din 5 iunie mi-au amintit de anii în care partidul lui Corneliu Coposu - PNȚCD, a fost scos de pe scena politică, pentru a ajunge, acum, să nu conteze la vot nici măcar cât un independent mai de Doamne-ajută. Si asta după ce, la un moment dat, țărăniștii erau pe cai mari, participând la guvernare și dând legi importante (vezi, de exemplu, Legea Lupu din anul 2000, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole).
PNȚCD avea în program anumite principii morale pe care și le-a încălcat grosolan. Vedem acum, după aproape 20 de ani, că morala nu are ce căuta în politică. Ea apare accidental, în sensul că pe ici pe colo câte un politician nu doar o invocă, dar chiar crede în ea. În rest, nimeni nu dă doi bani pe ideea de comportament moral. Lucrul ăsta s-a văzut cu claritate în momentul în care o sumedenie de primari trimiși în judecată, consemnați la domiciliu, unii chiar arestați, au candidat liniștiți pentru un nou mandat și cei mai mulți l-au câștigat, cu procente zdrobitoare. Ori asta înseamnă falimentul absolut al moralei.
Românii, vedem astăzi, nu mai sunt interesați de principii. Preocuparea lor este pentru asfalt în fața casei. Restul nu mai contează. Și, din păcate, nu există nicio metodă de a determina pe cineva să înțeleagă mai mult decât poate. Nu ai cum să-i explici cuiva care se mulțumește cu niște mărunțișuri pe care le obține de la administrația locală, că ar trebui să ceară mai mult. Omul care se mulțumește cu o pâine, evident nu se gândește că ar putea avea și carne. El îi este recunoscător celui care i-a dat pâinea și nu vrea altceva decât siguranța că o va primi și a doua zi. Nu poți să-i explici unui astfel de om că dacă ar vrea, ar putea s-o ducă mai bine, că peste un timp copiii lui ar putea trăi altfel etc. Nu, el vrea o pâine, punct. Așa încât o să voteze mereu cu cel care i-o dă.
Cum altfel s-ar fi putut menține, de exemplu, Radu Mazăre la putere atâta amar de vreme? Pâinea pe care le-a dat-o lunar pomanagiilor din Constanța a făcut diferența. Ideea e că dacă oamenii ar fi dat cu el de pământ, Constanța ar fi avut șansa reală să se ridice la nivelul unui port important, să zicem Hamburg, ori Amsterdam. Așa însă, a rămas la nivelul unui port rusesc de mâna a doua.
Românii au renunțat, prin urmare, la cultivarea moralei în politică, încurajați, printre altele, de uriașa diferență între vorbele și faptele țărăniștilor care i-au urmat lui Corneliu Coposu și pe care istoria îi va pune la loc de cinste în galeria celor care și-au adus contribuția la falimentul moralei. O importantă consecință a acestei triste realități o vedem azi: candidați care câștigă alegerile din pușcărie, făcându-te să te gândești la mafioții sicilieni care-și conduc afacerile din celulă.
Nu știu dacă putem vorbi despre un destin pe care îl urmează țările și popoarele, dar dacă el există, tare mă tem că în cazul României el este acela de a rămâne o țară a peșcheșului, a lipsei de viziune, a lui „dacă nu curge pică”, a lui „merge și așa”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu