Mă plimb prin parcul zburătăcit de vântoasă,
manelele-s mai puternice ca oricând,
în loc de aer îţi intră-n nări anestezic,
să te facă să suporţi minciuna,
să nu-ţi mai fie dor de adevăr.
E-un loc în apropiere unde muzica
distruge zi de zi peisajul,
dar tot aici Ahasverus
s-a aşezat pe-o bancă şi s-a mântuit.
Doi câini te fixează din ochi,
au început să urle,
curând are să cadă o ploaie de pietre.
