O poveste a lui Turgheniev

O CONVERSAȚIE

Nici pe Jungfrau, nici pe Finsteraarhorn nu a călcat vreodată picior de om.
Înălțimile Alpilor... Un lanț întreg de creste abrupte...
Însăși inima munților.
Deasupra munților plutește cerul de un verde-pal, luminos, tăcut. Ger puternic, aspru; zăpadă tare, sclipitoare; de sub zăpadă se zăresc vârfurile austere ale munților acoperiți de gheață și bătuți de vânturi.
Două mase mari, doi giganți se înalță de ambele părți al orizontului: Jungfrau și Finsteraarhorn.
Iar Jungfrau îi spune vecinului său:
— Ce mai e nou? Tu vezi mai multe. Ce se află dedesubt?
Trec câteva mii de ani — ca un minut. Iar Finsteraarhorn tună drept răspuns:
— Nori grei acoperă pământul... Așteaptă!
Alte mii de ani trec — ca un minut.

Niciun titlu nu se potrivește

 Niciun conținut nu este relevant

O plimbare prin parc

 

Mă plimb prin parcul zburătăcit de vântoasă,

manelele-s mai puternice ca oricând,

în loc de aer îţi intră-n nări anestezic,

să te facă să suporţi minciuna,

să nu-ţi mai fie dor de adevăr.

E-un loc în apropiere unde muzica

distruge zi de zi peisajul,

dar tot aici Ahasverus

s-a aşezat pe-o bancă şi s-a mântuit.

Doi câini te fixează din ochi,

au început să urle,

curând are să cadă o ploaie de pietre.