Unirea ciumelor

Așadar PNL și PSD au refăcut USL-ul lui Crin Antonescu. N-am scris despre asta până acum, pentru că efectiv nu am crezut că e posibil. M-am tot gândit că se va întâmpla ceva, un grup de liberali adevărați va declanșa o răzmeriță, îl va alunga pe Câțu cu șuturi în cur, nu știu, ceva... Dar m-am înșelat profund. PNL rămâne alături de PSD-ul pe care nu mai devreme de luna septembrie îl numea „ciuma roșie”.
Așa stând lucrurile, nu-mi rămâne decât să încerc o mică analiză a semnificațiilor acestei uniri contra naturii. Dincolo de sforăielile puturoase ale politicienilor din ambele partide, care o țin langa cu interesul național, cu principiile etc.

Vremea romantismului în politică s-a dus. A început să dispară odată cu moartea lui Corneliu Coposu. Încet încet, traseismul a devenit, dintr-o faptă condamnabilă, una banală, cotidiană. Nu-i mai pasă nimănui că X sau Y azi e de stânga și mâine de dreapta. Lipsa oricăror cunoștințe despre ideile partidului pe care-l reprezinți este generalizată, făcând tandem cu agramatismul. Minciuna continuă și pălăvrăgeala inutilă domniă discursurile așa-zișilor oameni politici. Virtutea fundamentală a devenit îndemânarea de a întoarce vorbele și a distorsiona mesajele. Te iei cu mâinile de cap dacă asculți răspunsurile politicienilor la întrebări simple de genul „când va fi gata spitalul din localitatea mea?”

Toate astea nu puteau duce decât la ceea ce se petrece chiar acum: dispariția ideii de partid. Nu vom mai avea partide, ci o mare masă de indivizi primitivi, dedicați trup și suflet acumulării de averi. Și cum, din păcate, românii par a fi mulțumiți cu starea asta de lucruri, opoziția va diminua până la dispariție.

Concluzia tragică: unirea dintre PNL și PSD nu este nicidecum contra naturii, ci conformă cu natura acestor găști de interese de care mie, cel puțin, mi se face tot mai greață.