Anul în care matematica s-a schimbat pentru totdeauna

 „Un matematician este o mașinărie care transformă cafeaua în teoreme.” Aceasta era o replică adesea invocată de matematicianul maghiar Paul Erdős, care era propulsat de cafea și amfetamine, dormea puțin, călătorea aproape constant, nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut copii și a publicat aproape o mie cinci sute de lucrări în timpul vieții sale, în colaborare cu sute de alți matematicieni. Însă Erdős nu era, în cele mai multe privințe, deloc ca o mașinărie. Numea cursurile de matematică „propovăduire”, își trezea prietenii la ore ciudate întrebându-i: „Îți este creierul deschis?”, purta doar lenjerie de corp din mătase din cauza pielii sale sensibile și susținea că nu a învățat cum să întindă untul pe pâine până la vârsta de douăzeci și unu de ani. Își dăruia majoritatea câștigurilor unor cauze caritabile și tinerilor matematicieni care aveau nevoie de fonduri pentru educație și oferea recompense (uneori de zece dolari, alteori de o mie) pentru rezolvarea problemelor matematice pe care le propusese. Matematica era viața lui. Matematicienii erau familia lui. S-a spus că, dincolo de contribuțiile sale remarcabile la literatura matematică, el a ajutat disciplina în cel mai profund mod transformând oameni care altfel ar fi putut deveni manageri de fonduri de investiții (hedge funds), agenți FBI sau suflete pierdute, în matematicieni. Când a murit, în 1996, la vârsta de optzeci și trei de ani, a lăsat în urmă aproximativ o mie de probleme. Rezolvarea unei probleme Erdős este o mare onoare, la fel ca și deținerea unui „număr Erdős” mic, un termen care descrie câte grade de separare te despart de a fi publicat o lucrare alături de el.

Cireșii lui Gherman Monahul

O discuție depre subiecte care dor. 

https://www.youtube.com/watch?v=r6f4TDgjNM4