Intr-un coltz foarte bine ascuns al compului meu am gasit o poezie. Dupa starea pe care mi-a indus-o de indata, imi apartine. Dar nu mai stiu cand si, mai ales, de ce am scris-o.
Acum, este chiar acum
afara
aurul acela al frunzelor.
Aurul special pentru tine este acum,
chiar acum
afara
dar tu nu mai ai ochi sa-l vezi.
Ochii tai nu mai sunt capabili decat sa planga
pentru ca aurul acela al frunzelor s-a aratat o singura data
cand erai copil
si el valurea
numai si numai pentru tine.