Aducându-mi eu aminte de filmul „Walking Tall” din 1972, despre care am mai vorbit pe-aici, m-am gândit că n-ar fi rău să văd și remake-ul din 2004, cu Dwayne Johnson. Fiind acesta un tip cu care n-am văzut niciun film vreodată, m-am gândit că am un prilej numai bun să încep urmărindu-l în rolul șerifului care face totul praf cu o bâtă.
Filmul este prost, adevărul e că mi-a confirmat așteptările. Cu toate astea, mi-a prilejuit câteva momente de reflecție asupra naturii umane. Intriga e simplă: cel rău conduce un orășel, cel bun - șeriful - îi vine de hac. Motivul? Cel rău - un anume Jay - vinde droguri copiilor, măsluiește zarurile etc. La un moment dat, cei doi stau față în față și cel rău îi zice șerifului: „n-ai reușit în fotbal, n-ai reușit în aramată, n-o să reușești nici ca polițist”. Cu alte cuvinte, șeriful era un individ sortit ratării, un tip bun de nimic. Cam avea dreptate Jay, întrucât șeriful plecase din micul orășel cu 8 ani în urmă, sperând să facă ceva mai important în viață decât să se ocupe de tăiat lemne pe-acasă. Numai că nu ajunsese prea departe și revenise în orășel, cam cu coada între picioare.
Ei bine, cred că un om în situația șerifului suferă când i se spun astfel de lucruri. Dacă vrei să-l faci să se simtă groaznic, spune-i omului că e un ratat, nu că e gras sau peltic. Sigur că în film, șeriful nu se lasă cu una cu două, distruge tot ce se poate distruge din imperiul creat de Jay, după care, ca în orice film american făcut după rețetă, cei doi au o confruntare directă. Ei se bat cu topoare, bâte, cabluri, își trag pumni, coate, picioare, răcnesc precum fiarele pădurii și, bineînțeles, șeriful învinge. Iar Jay, plin de sânge, țintuit cu spatele de trunchiul unui copac, nu se lasă și mai dă un clonț - „Ești un nimic”, îi zice el șerifului.
Ideea e că dacă un om bătut măr și cu perspectiva pușcăriei în față îi zice celui care-i pune cătușele că este un nimic, e foarte probabil că el crede asta cu adevărat. Iar faptul că deși a pierdut meciul i-o aruncă adversarului, umilindu-l în continuare, chiar nu mi se pare la îndemâna oricui.
Reflectând la gestul personajului negativ, Jay, am realizat că, de fapt, cunosc și eu oameni de genul lui, cărora dacă le intră în cap că tu ești un nimic, așa vor crede indiferent ce se va întâmpla. Și dacă ai ajunge președintele SUA, pentru ei tot un nimic vei rămâne.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu